Cine va fi 2015 Roland Garros Champion? Și cum a fost descoperită Simona Halep de un canadian înaintea românilor?

Mulți dintre fanii necondiționați ai tenisului care stau pe Twitter au remarcat, în ultimele luni, cum numărul mesajelor despre Simona crește direct proporțional cu rezultatele jucătoarei noastre. Există fani și jurnaliști încântați de Simo, după cum există și "doubteri", cei deloc convinși că Halep e "pe bune". Nimic ieșit din comun până acum. Dar dintre toate aceste voci există una aparte. Un blogger canadian care a prevestit victoriile Simonei cu mult înainte ca ea să devină la modă. Halep încă nu câștigase nimic relevant când Brodie, sau @MindtheRacket, cum e cunoscut în twittosferă, o anunța drept viitoare campioană la Roland Garros. Fascinat de jocul româncei, Brodie, care o susține și pe Sorana, a inventat și popularizat de unul singur un hashtag, #romaniaforever, motiv pentru care și-a atras, inevitabil, o serie de followers din România. Așa că ni s-a părut perfect natural să-l invităm pe Brodie, altminteri un excelent jurnalist de tenis, ale cărui insight-uri sunt, cel mai adesea, la fel de clare și plăcute precum e jocul Simonei, să povestească, pentru cititorii Treizecizero, cum a început totul. În engleză, bineînțeles. Deși ne-a promis că o să încerce să rupă câteva cuvinte în românește.

Those who know me, know I love tennis. Those who know me well know I have been a long running fan of Sorana Cîrstea's – some six years running. However, her big game has always reminded me of the big hitters of women's tennis that I grew up watching. Her passionate, fiery on court personality is a perfect balance to her charming, positive out look off the court.

She's lead me to watch poor streams online, freak out over live scores and even create a goofy, self-parodying hashtag on Twitter. Despite this, I pride myself on being a largely unbiased, passionate follower of the sport, and will watch just about anyone play. I'm Canadian, and have no Romanian roots. It is largely coincidence that I took an initial interest in Simona Halep. Having won the 2008 Junior Roland Garros Championship and being a top ranked junior, she has hardly been a secret in the tennis world. However, junior success does not automatically translate into success at the senior level.

I had seen Halep play the odd time, but decided to really take a proper look at the Paris indoor event last year. She certainly did not look terrible, but ultimately looked like a shorter player struggling on a fast, indoor surface. She was unable to keep the ball deep and was doing a lot of defending, ultimately being overpowered by Roberta Vinci in the first round. Regardless, it seemed like a potential top 30 player could make a nice Romanian Fed Cup partner for Cîrstea down the road.

At the time, Halep was still struggling with recurring lower back pain, and sometimes a short period of time can make a huge difference in a tennis player's confidence. The Romanian launched herself into the minds of tennis fans in May, as she rolled into the semifinals in Rome, defeating some very good players along the way, including Radwanska. While deep runs in big tournaments are excellent for young players, the results and quality of play are not always sustainable, and I knew I had to watch Simona on a smaller stage and against players closer to her ranking, and the first opportunity to do so was the clay tournament in Nurnberg, Germany in June.

Watching Simona play, I could only think to myself that I was witnessing something special happening. I could hardly believe that this was the same player I had watched get dominated by Roberta Vinci in January. Halep consistently kept the ball deep on the red clay. She showed incredible patience in rallies and used spin, but was able to hit the ball hard when she had created space to finish off a rally. Perhaps most impressively – she was able to go down the line with both her forehand and backhand.

Simona didn't simply go on to win what would be her first WTA title in Nurnberg. She won another tournament in June in SOMEWHERE on grass and then returned to clay after the grass season to win a third career title in WHEREVER. Over the span of these three tournaments, she played a total of HOWEVER MANY matches and only dropped HOWEVER MANY sets.

I was more than impressed. Halep's tactical awareness, excellent movement and fluidity of shots means that it is very uncommon for her to run into stretches of poor play and unforced errors. She does not miss often, but does not simply aim to keep the ball between the lines. Her forehand can be a weapon with real pace and her backhand down the line is an exquisite shot that few players can hit. This allows her game to work well on all surfaces.

From then on, I was a fan. Coincidentally, it fit well with my long running fandom of Sorana Cîrstea. Quickly the #RomaniaForever hashtag was born on Twitter. I even had several real Romanians calling me an honorary Romanian.

Halep kept on winning, and I kept writing about her. She took the New Haven title with a comprehensive win over Petra Kvitova, and eventually defeated Samantha Stosur in both Moscow and Sofia to take her fifth and sixth respective WTA titles of 2013 and her career.

While Simona should find success on all surfaces, I believe clay to be her strongest surface. It allows her to use her spin to push opponents around and also allows her extra time to set up to hit the perfectly placed shot. She is less likely to be overpowered by big hitters, and her excellent movement means that she should be in most points. After her win in WHEREVER I began calling her the "2015 Roland Garros Champion". Admittedly, the prediction was both wild and bold, but was largely meant to catch people's attention to this exciting young player.

Since then, Simona Halep has won four more titles, including a shiny one in Doha, and has climbed all the way to 9 in the rankings. Her aforementioned injuries to start the year means she has the ability to gain a considerable amount of points to her ranking in the first part of 2014 and can easily climb in top 10.

Romanians should be thrilled with Simona Halep, who has credited returning to her aggressive ways from her junior years as the main reason for her jump in success. Halep is here to stay, and should be one of the most exciting players to watch in 2014. #RomaniaForever.

Colaborarea Simonei cu belgianul Wim Fissette, cunoscut pentru că i-a fost alături lui Kim Clijsters după revenirea în circuit, a început cum nu se poate mai bine, cu un titlu la Doha pe care Wim l-a gustat din plin.

Foarte mândru de Simona, Wim i-a cucerit deja pe fanii români cu stilul său, dar și pe Simona. Virginia Ruzici spunea că parteneriatul celor doi decurge excelent, iar Simona l-a descris drept o "persoană pozitivă, m-a ajutat la Doha", cu referire și la episodul din timpul meciului cu Kaia Kanepi. Chemat pe teren de Simona în decisiv, într-un moment în care jocul părea aproape pierdut, Fissette a avut un discurs motivațional reușit, care și-a făcut efectul rapid. I-a spus Simonei că încă mai poate întoarce meciul, că trebuie să creadă în șansa ei, că trebuie să lupte pentru fiecare minge și să-și repete că poate câștiga. Ceea ce s-a și întâmplat. Simona a întors de la 3-5 și a câștigat cu 7-6 (5) decisivul. Iar ce a urmat, se știe: Halep și-a ridicat fantastic nivelul jocului și a câștigat turneul cu trei victorii la jucătoare de Top 10. Mai jos, reluăm cele mai interesante idei din interviul pe care Wim Fissette l-a acordat pentru Treizecizero la startul parteneriatului celor doi.

Ce știați despre Simona înainte să începeți colaborarea?

Wim Fissette: O știu pe Simona de la mijlocul anului trecut, cam ca toată lumea. De fapt, o țin minte de acum câțiva ani, de când a câștigat Roland Garros la juniori, pentru că ma uit mereu la rezultatele juniorilor și apoi le urmăresc evoluția. Iar anul trecut, când a câștigat turneul de la Nurnberg și apoi pe cel de la 'S-Hertogenbosch, mi-am spus: trebuie s-o urmărești pe fata asta, pentru că e incredibil să câștigi pe zgură și apoi, la o săptămână după, pe iarbă. Am mai văzut-o jucând de câteva ori și am fost impresionat de cum se mișcă, de deciziile inteligente pe care le ia pe teren. Și țin minte că am văzut-o și la US Open și chiar i-am spus unui prieten ca o să meargă departe în turneu.

Cât de importantă e comunicarea în parteneriatul cu Simona și care este abordarea pe care o veți încerca, mai ales că sunteți primul antrenor străin high-profile pentru ea?

Eu o văd ca o colaborare între jucător și antrenor, în care nu e treaba antrenorului să ia toate deciziile. Eu pot să am o părere și Simona să vadă lucrurile diferit, nu sunt Dumnezeu, să le știu pe toate. Lucrăm împreună, comunicăm și încercăm să găsim cele mai bune soluții pentru jucătoare, folosind experiența mea și inutiția ei.

Pentru cei care nu vă cunosc atât de bine, cum v-ați descrie stilul? Ce fel de antrenor sunteți și care sunt lucrurile în care credeți, în tenis?

Stilul meu de antrenorat? Încerc să antrenez fiecare jucătoare în mod diferit, și cred că asta e foarte important. Nu vreau ca toate să joace precum Kim, de exemplu. Respect stilul și individualitatea fiecărei jucătoare și încerc să îmbunătățesc ce-și dorește ea. E o întrebare grea, pentru că e o chestie personală și pentru că de fiecare dată încerc să mă adaptez în funcție de nevoile jucătoarelor, așa că pot fi lucruri complet diferite.

Ați avut mult succes cu Kim Clijsters și cu Sabine Lisicki și știți cum să duceți o jucătoare către o finală de Grand Slam.

Da, am avut multe experiențe, și plăcute și neplăcute, am învățat multe din ele, în special în ceea ce privește un parcurs lung la un Grand Slam, cum să reacționezi în anumite situații, cum să ajuți jucătoarea. Am învățat de la jucătoare valoroase, cum e Kim, care avea experiență bogată și înainte de a lucra cu mine, ajunsese într-o finală de Grand Slam și știa, de exemplu, ce trebuie să faci într-un astfel de moment, cum să te comporți în ziua finalei. Nu e ușor și sunt sigur că și pentru Simona a fost un moment important să fie pentru prima oară într-un sfert de finală și a avut niște dificultăți, ceea ce e normal. Cred că prin experiența mea o pot ajuta ca data viitoare să joace cel mai bun tenis al ei în acel moment.

Ce înseamnă "succes" pentru dumneavoastă în cazul Simonei? Care este direcția pe care i-o vedeți?

Pentru mine, scopul final e câștigarea unui Grand Slam, cred că despre asta este tenisul, la urma urmelor. Clasamentul e bun, dar câștigarea unui Grand Slam e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui jucător. Dacă la finalul unei cariere se vorbește despre un jucător, se vorbește despre câte turnee de Grand Slam a câștigat. Cred că ăsta ar fi scopul final și cred că poate reuși asta, într-o bună zi. E greu să prezici când. Se poate întâmpla mai devreme sau mai târziu. Cred că oricând va participa la un Grand Slam, va avea șanse. Dar totul trebuie să fie perfect în acele două săptămâni, trebuie să fii în cea mai bună formă fizică și mentală, să te menții așa pe parcursul celor două săptămâni și să joci cel mai bun tenis al tău în acele două săptămâni. Și cred că atunci când ești tânăr îți ia ceva până găsești modalitatea prin care să ajungi la vârful formei în timpul turneului. Și cu fiecare turneu pe care-l joci, câștigi experiență despre cum să ajungi la acel vârf.