Poveștile viitorilor campioni
ANDREEA-AMALIA ROŞCA

de Valentin Lupu
Erste

BIO

Data naşterii: 20.03.1999 (15 ani)

Rezidenţa: Bucureşti

Jucătoare de mâna dreaptă (rever cu două mâini)

Antrenor: Bogdan Popovici

Suprafaţa favorită: zgura

Joacă tenis de la: 5 ani

Legitimată la: AS Club Politehnica, Bucureşti

PANTERA

Când o priveşti pe fata zveltă şi sprintenă de acum, n-ai bănui prin ce a trecut în primii ani de viaţă! Pentru Andreea, primii pași, nu în tenis, ci în viață, n-au venit ca un dar de la natură. O malformaţie congenitală i-a pus în pericol o dezvoltare normală şi a adus-o pe masa de operaţie. Cu laba piciorului dreaptă, nu la 90 de grade, fără acea intervenţie chirurgicală ar fi riscat să nu poată să meargă. Nemaivorbind de a alerga sau de a practica un sport de performanţă!

CLASAMENTE

WTA: 1145 (14.08.2014)

ITF Juniors: 168 (11.08.2014); cea mai bună clasare: 166 (21.07.2013)

Tennis Europe:

- all: 145 (11.08.2014); cea mai bună clasare: 27

-U14, în noiembrie 2013: 61; cea mai bună clasare: 1

FRT:

16 ani: 9 (06.08.2014)

18 ani: 7 (06.08.2014)

seniori: 42 (06.08.2014)

La recomandarea medicilor, părinţii au căutat să o îndrepte încă de la doi ani spre sport. Alegerea firească: înotul. Dar nu i-a plăcut, asta şi pentru că “în bazin instructorul ţipa ca să se facă auzit”. Așa că, la scurt timp, a dat crawl-ul pe forehand. La tenis, piticotul de trei ani cu cosiţe blonde de-abia reuşea să ţină racheta în mână. Devenise din start subiect de glume printre puştii cu un cap mai mari decât ea. “La primul antrenament, toţi au râs de noi: era prea mică!”, îşi aminteşte tatăl, Ionuţ Roşca. Însă “la scurt timp i-a fost remarcat talentul, în sensul că intuia foarte bine unde va veni mingea şi reuşea să ţină schimburi peste fileu încă de la patru ani şi ceva”. De la jumătate de oră pe zi a ajuns la două antrenamente zilnice de câte o oră şi jumătate, plus şedinţe de pregătire fizică de câte o oră. “Se plictisea” cu mai puțin, chit că temele de pregătire erau distractive, specifice vârstei.

În apartamentul familiei Roşca, ceasul sună de fiecare dată la 6 dimineaţa în dormitorul Andreei. Când tatăl nu o duce cu maşina la antrenament, încalecă trotineta pe care o ţine “parcată” în sufragerie, lângă vitrina cu zecile de trofee şi medalii. Orice-ar fi, la 7 intră pe poarta terenului din Herăstrău, de la Enache Tennis Academy. În total, cifra orelor petrecute pe teren şi alocate tenisului în general e cu mult mai mare decât timpul dedicat şcolii, somnului, ieşirilor cu prietenii sau Facebook-ului. “Îmi sunt permise maxim două ore pe zi pe calculator. Iar pe tabletă am un singur joc instalat”, returnează Andreea.

Andreea

REZULTATE

ITF Pro Tour

Win-Loss
2014

- simplu: 6-4
- dublu: 6-4

carieră
- simplu: 6-5
- dublu: 6-5

Highlights
- simplu:
Semifinalistă: 2014 – Galaţi (10.000 $), Timişoara (10.000 $)
Sfert-finalistă: 2014 – Sibiu (10.000 $)

- dublu:
Semifinalistă: 2014 – Galaţi (10.000 $), cu Iulia Ivaşcu; Bucureşti (10.000 $), cu Ioana Gună
Sfert-finalistă: 2014 – Iaşi (10.000 $), cu Ioana Gună

ITF Juniors

Win-Loss
2014

- simplu: 10-3
- dublu: 7-3

carieră
- simplu: 27-8
- dublu: 21-7

Highlights
- simplu:
Câştigătoare: 2014 – Timişoara (Grade 3)
2013 – Belgrad (Grade 5), Skopje (Grade 5)
Semifinalistă: 2014 – Mediaş (Grade 2)
Sfert-finalistă: 2014 – Haskovo (Grade 3)
2013 – Budapesta (Grade 4)
- dublu:
Câştigătoare: 2013 – Sofia (Grade 5) , Skopje (Grade 5)
Finalistă: 2014 – Timişoara (Grade 3)
2013 – Belgrad (Grade 5), Budapesta (Grade 4)
Semifinalistă: 2014 – Mediaş (Grade 2)

Tennis Europe

Win-Loss
2014

- simplu: 0-0
- dublu: 0-1

carieră
- simplu: 104-29
- dublu: 76-19

Highlights
- simplu:
Câştigătoare: 2012 – Kufstein, Bergheim, Százhalombatta
Finalistă: 2013 – Bucureşti (Dr Oetker Trophy), Tarbes (Les Petits As)
Semifinalistă: 2012 – Munchen, Furstenfeld
Sfert-finalistă: 2013 – Pilzen (CE Juniori); 2012 – Reggio-Calabria (Masters), Renningen, Hasselt
- dublu:
Câştigătoare: 2013 – Bucureşti (Dr Oetker Trophy); 2012 – Kufstein, Furstenfeld, Bergheim, Százhalombatta, toate cu Ioana Gună
Semifinalistă: 2012 – Koln, cu Ioana Gună
Sfert-finalistă: 2013 – Tarbes (Les Petits As), cu Ioana Gună

FRT

Highlights

14 ani
Campioană: 2013 – CN de iarnă
Finalistă: 2013 – CN de vară, Nike Masters

16 ani
Campioană: 2014 – CN de iarnă
Locul 4: 2013 – CN de vară
Sfert-finalistă: 2014 – CN de vară

Impulsul de la Răzvan Sabău şi primele puncte WTA

Cum examenul de capacitate l-a trecut, în 2013, cu o notă “bunicică”, a putut jongla mai relaxată între anul şcolar şi sezonul competiţional. “Am trecut şcoala pe planul al doilea, dar dacă vom obţine mai puţine rezultate pe viitor sau îşi va micşora şansele de a ajunge o jucătoare profesionistă, raportul se va inversa”, spunea tatăl, Ionuţ Roşca, la sfârşitul sezonului trecut.

Ca atunci când va trage linie să-i dea cu plus, Andreea este sfătuită să-şi exerseze atuurile şi să nu-şi mascheze minusurile. Perseverenţa, constanţa în joc, capacitatea nativă de a găsi punctul slab al adversarului, toate astea compensează atunci când din pachetul de lovituri pare a mai lipsi un accesoriu. Adeptă a “stilului Sharapova”, pentru că “joacă foarte agresiv şi arată cel mai bine pe teren din toate punctele de vedere”, Andreea plusează, de asemenea, prin iuţeala în deplasare şi execuţii, sau prin adaptabilitatea la situaţiile de joc. “Într-o zi bună, când îmi merge reverul, dau bine şi cu dreapta, şi cu serviciul. Când nu prea merge atacul, reuşesc să ţin mingea în teren”. Viitorul depinde, natural, de cum va lucra micile retuşuri tehnice sau dacă îşi va ameliora latura mentală. “Cred că ar câştiga mult dacă îşi va învinge frica atunci când conduce sau e condusă, dacă va elimina nervii în timpul meciului”, spunea, în urmă cu aproape un an, tatăl ei. De atunci, Andreea s-a mai maturizat şi a progresat mult. Impulsul l-a primit, spune ea, de la fostul jucător de Top 100 şi jucător de Cupa Davis, Răzvan Sabău, care a antrenat-o până în urmă cu trei luni. “Mă simt mai încrezătoare. Joc şi mai agresiv, poate am căzut într-o extremă şi pierd meciuri din acest motiv, dar e mai bine aşa”, a întărit jucătoarea de 15 ani, antrenată acum de Bogdan Popovici. Tatăl o completează: “A căpătat o mai bună anduranţă în joc, se vede cum stilul s-a apropiat de cel al jucătoarelor de top”.

Timpul zboară iute. În toamna lui 2013, familia încă ezita să traga concluzia dacă Andreea va urma sau nu o carieră profesionistă şi pronostica faptul că verdictul se va da în următorul an şi jumătate. Un soi de ultimatum, nu întâmplător fixat. “După cum o cunosc eu pe ea şi ţinând cont şi de puterea noastră financiară, este puţin probabil ca după 17 ani să mai reuşească ceva, dacă nu va fi reușit până atunci”, afirma atunci Ionuţ Roşca.

Discursul în privinţa şanselor Andreei a devenit astăzi mult mai tranşant şi mai hotărât. “Va rămâne canalizată pe tenis. Deja se poate măsura fără probleme cu jucătoare din jurul locului 500 WTA. Evoluţia e acceptabilă”. Planul B, o bursă la o facultate din SUA, privit drept o a doua şansă pentru viitor, este deocamdată dat de-o parte. “Cei de acolo caută sportivi – jucători de tenis; în 2013 au plecat câţiva tineri din România; le oferă şi antrenament şi şansa de a urma o facultate”.

Progresia în rezultate ne îndreptăţeşte să credem că Andreea e pe calea cea bună. Cel puţin, aruncându-ne ochii pe cartea de vizită din 2013, în care apare performanţa de la prestigiosul Petits As, de la Tarbes (Franţa), unde a disputat finala. Să nu omitem nici situarea, pentru o bună bucată de vreme, pe primul loc al clasamentului european sub 14 ani. Iar apariţiile din turneele ITF Juniors şi primele contacte cu senioratul arată de asemenea promiţător.

Obiectivul final e unul deosebit de ambiţios: urcarea în Top 10 şi o finală de Grand Slam. Pentru atingerea lui, Andreea și-a fixat anul trecut, ca stadii intermediare, trecerea preponderentă către turneele ITF de senioare, ulterior unei calificări pe tabloul principal al unui Grand Slam de juniori, un loc între primele 300 de jucătoare ale lumii în preajma majoratului şi, nu în ultimul rând, maturizarea mentală, odată cu creşterea experienţei în joc.

Pulsul tenisului mare, pe bani şi puncte WTA, l-a luat deja, prin participarea la câteva turnee cu premii de 10.000 de dolari rezervate seniorilor. “Antrenorul a estimat că are o viteză medie de joc, cel puţin la antrenament, care este suficient de mare, că poate face faţă, astfel încât s-a înscris şi a participat la futures-uri din ţară şi la Naţionalele de seniori”, a detaliat Ionuţ Roşca.

Şi iată că Andreea traversează cu succes toţi paşii, toate etapele intermediare gândite într-o strategie pe termen mediu şi lung. Obiectivele ei nu s-au arătat doar ambiţioase, ci şi realizabile. Stau mărturie rezultatele recente din ITF Pro Tour, cu două semifinale în competiţii de 10.000 de dolari, evoluţii ce i-au permis să-şi consolideze un loc în ierarhia WTA. În 2014, Andreea se împarte între participările la turneele profesioniste ale categoriei, desfăşurate în ţară (alese pe principiul „sunt mai ieftine, deci poate juca mai multe”) cu cele dincolo de graniţă, încadrate la ITF Juniors. În perioada următoare, traseul numără două în Ungaria, unul în Serbia şi, în măsura în care n-ar strânge suficiente puncte pentru a pătrunde între primele 100 de junioare ale lumii (este pe poziţia 168 în prezent), alte trei în Spania. Ţinta principală o reprezintă prinderea tabloului de calificări al primelor Grand Slam-uri de juniori din anul ce vine: Australian Open şi Roland Garros. Însă, dacă Andreea va urca rapid în clasament, va renunţa la deplasarea în Peninsula Iberică şi se va axa şi în finalul sezonului pe competiţii din ITF Pro Tour, cele care-i permit să strângă deja ceva bani şi să acumuleze primele puncte WTA.

Invitată să joace alături de
Gael Monfils

Au întrebat-o despre programul ei, despre performanţe. Au fost impresionaţi.

Andreea se simte mai apreciată în străinătate decât în ţară. Acolo e mai angrenată în activităţi adiacente jocului de tenis, din care învaţă lucruri noi, sau chiar îi învaţă şi pe alţii. În 2012, după un turneu la Baie de Somme, unde a jucat în Franţa, primarul localităţii a invitat-o să meargă în licee, pentru a le vorbi copiilor. Totul în cadrul unor ore deschise în limba engleză, cu prezenţa unor nume mari din tenisul mondial: viitoarea campioană de la Wimbledon 2013, Marion Bartoli, dar şi consacratul Jeremy Chardy. “Au întrebat-o despre programul ei, despre performanţe. Au fost impresionaţi; şi Andreei i-a plăcut experiența. Parcă te face să te simţi altfel, mult mai atras de sport, la competiţiile de peste hotare, inclusiv din punctul de vedere al profesionalismului”, spune Ionuţ Roşca. Şi al deschiderii. “Când mergem în străinătate, fac cunoştinţă cu mulţi copii, mulţi antrenori cu care vorbesc, pe care ajung să îi cunosc”, adaugă Andreea.

Şi în 2014, după turneul de juniori din Serbia, Andreea va merge din nou în regiunea Picardie, urmând a participa la turneul pe echipe Baie de Somme, la care se preconizează că vor evolua inclusiv jucătoare din Top 100 WTA. “Nu este bătut în cuie, dar a fost invitată să joace inclusiv într-un meci demonstrativ pentru care şi-a anunţat prezenţa și Gael Monfils”, spune Ionuț Roşca.

“De la 25.000 de euro pe an, ne-am putea descurca”

Andreea Rosca

O vreme, Andreea Roşca a beneficiat de diverse sponsorizări, care au acoperit o parte din cheltuieli, în special cele legate de participarea la competiţii în străinătate. Acum? Părinţii au garanţia în privinţa echipamentului - cel puţin o perioadă, nu trebuie să scormonească prin buzunare, contractele în derulare cu Nike şi cu Wilson asigurându-i necesarul. Dar în rest lucrurile nu stau aşa roz. Fără o contribuţie financiară externă, bugetul anual împinge familia Roşca spre o strategie riscantă, de genul “totul sau nimic”, prin care Andreea să crească rapid ca performer şi să se poată întreţine chiar înainte de a împlini 18 ani. Pare extrem de complicat, având în vedere concurența atât de puternică din tenisul mondial. “În cazul în care am găsi o colaborare pe termen mediu şi lung, sumele necesare nu ar fi foarte mari, nu ar depăşi 3.000 de euro pe lună, din care o parte ar putea fi contribuţia noastră. Banii i-ar putea asigura prezenţa la o medie de două turnee internaţionale pe lună, plus pregătirea. Cu cel puțin 25.000 de euro pe an ne-am putea descurca într-un ritm care i-ar permite să evolueze tot aşa cum evoluează adversarele din străinătate”, afirmă Ionuţ Roşca. Realist, tatăl nu crede în miracole, nu crede că e suficient să ai talent și ambiție ca să ai succes în tenis.

NOTĂ
Proiectul nostru continuă, în acest episod, cu o serie de portrete dedicate unora dintre juniorii cu care ne-am întâlnit de-a lungul documentării acestui serial. E important să specificăm un lucru: nu i-am ales pe juniorii despre care veți citi în acest episod după criterii legate de performanțe, de clasamente sau de vizibilitate. Cu alte cuvinte, nu am căutat să scriem doar despre primii clasați și nu înseamnă că apariția în acest serial se traduce printr-un potențial mai mic sau mai mare pentru o carieră viitoare. Ne-am ales subiectele din categorii cât mai variate, în așa fel încât să avem o imagine cât mai largă despre copiii care practică tenisul la acest moment dat în România și despre problemele cu care se confruntă ei

PROFILURILE EPISODULUI 6
Andreea Rosca Eleni Damian Andei Juncu Valentin Popescu Vlad Dancu

"Viitorul începe acum"
Un proiect

Treizecizero