Poveștile viitorilor campioni

VLAD-ANDREI DANCU

Viaţa la bloc a începutului de mileniu nu anunţa ceva spectaculos în familia Dancu. Vlad împlinise cinci ani şi căpătase un obicei aparent nociv pentru un copil la vârsta lui. Stătea ore în şir în faţa televizorului, după ce venea de la grădiniţă. Însă, pe când alţii de-o seamă sorbeau episoadele animate de pe Cartoon Network, Vlad, alături de bunicul lui, fost jurnalist sportiv, nu rata meciurile din marile turnee de tenis. Mai cu seamă că eroul lor, Andre Agassi, trăia o a doua tinereţe.

În 2004, americanul de legendă, ajuns la 34 de ani, încă rezista pe baricada Top 10: semifinale la Australian Open (învins de Safin), Indian Wells (învins de Federer) şi triumf la Cincinnati, într-o finală cu Lleyton Hewitt. Era o încântare să-l priveşti! Pentru Vlad, mai mult decât atât: o sursă de inspiraţie. "Eu, aşa mic cum eram, l-am admirat şi i-am zis lui tata: Eu voi ajunge un jucător şi mai mare!". După acest episod, tata m-a dus în Parcul Herăstrău, la baza sportivă, să vadă cum mă mişc la tenis. Am început cu primele noţiuni: iniţierea, aruncatul mingilor, tot felul de exerciţii". Iar anii au trecut. "Pe la opt ani, antrenorul a socotit că am perspective de a deveni jucător de performanţă", spune Vlad, iar mama, Smaranda Dancu, duce mai departe povestea. "El s-a ridicat din grupa de copii din care făcea parte, a fost singurul care a avut explozie în joc; de aici a început pentru el pasiunea pentru tenis, așa s-a gândit că ar putea să-şi facă o meserie din asta".

A trecut de la Academia Enache la Dinamo, iar de vreo şase ani, se pregăteşte la Tenis Club Bucureşti. De la o şcoală particulară, Vlad a ajuns la Liceul sportiv Emil Racoviţă. "Dacă aduc o scutire de la Federaţie şi club, absenţele se motivează şi nu e nicio problemă. Dar nu poţi să lipseşti oricât; la un anumit număr de absenţe nemotivate, ţi se scade nota la purtare. La examene mă prezint; în cel mai rău caz, le dau după turneu, dar mă prezint, orice ar fi!", detaliază Vlad. Așadar, el a ales să se dedice preponderent tenisului. Zilnic, încălzire de la 9:00 la 10:00, apoi antrenamentul continuă până la 11:30. Urmează o pauză de câteva ore, iar de la 15:00 revine pe teren şi include, spre final, în intervalul 17:30 - 18:30, şedinţe de pregătire fizică: luni - forţă la aparate, marţi - viteză şi agilitate, miercuri - viteză în sală, pe bandă, exerciţii de creştere a agilităţii, joi - "mai jucăm şi fotbal", după pregătirea fizică; iar vineri - iarăşi exerciţii de forţă.

În meciuri pune mare accent pe partea tactică, nu pe un anumit stil în exprimare. Îl definește capacitatea de adaptare a jocului în funcţie de adversar. "Ca jucător nu pot să zic că am un stil anume. Vă dau exemplul meciului de azi. Adversarul returna foarte tare dacă îi trimiteam mingea la nivelul şoldului, astfel încât nu avea rost să lovesc eu tare pe acea direcţie, căci el ar fi trimis-o şi mai tare înapoi", a observat Vlad. Împreună cu antrenorul lui, obişnuieşte să studieze de fiecare dată adversarul la şedinţa de pregătire de dinainte de joc. Şi, cu cât îl cunoaşte mai bine, cu atât se mobiliează în plus, chit că porneşte ca outsider. "Mai ales pe Luca Vidan îl ştiu foarte bine, ştiu cum trebuie să-l joc, nu are importanţă că e primul favorit pe tablou. L-am învins de 13 ori din 20 de meciuri directe", spunea Vlad.

La vârsta marilor sacrificii pentru un viitor tenisman de performanţă, Vlad Dancu e gata să renunţe la orice în favoarea tenisului, iar familia pare la rându-i pregătită. "Soţul munceşte şi câştigă bine, așa că poate să-l ajute să-şi îndeplinească visul de a juca tenis de performanţă. Suntem ca o echipă: tatăl e cu munca lui, cu banii; eu sunt cu organizarea. Alerg, fac treburile acasă, ca să aibă totul pregătit, mâncare, curăţenie, toate cele, încât el să nu ştie decât de tenis", detaliază Smaranda Dancu, încrezătoare că Vlad va răzbi printre hăţişurile unui sport atât de exclusivist. "Nu-i pot pretinde să ajungă printre primii 10. Nu că nu ne-am dori asta, oricine îşi doreşte, dar este foarte greu. Însă măcar să ajungă undeva pe acolo, sus în clasament. Cred că totul poate deveni realitate, nu numai după cele mai recente rezultate. Îl văd cum a evoluat, cu câtă plăcere merge la antrenament, cu câtă plăcere munceşte".

Succesul din finala de anul trecut de pe hard-ul de la Centrul Naţional, 4-6, 6-4, 6-3 cu Valentin Popescu, i-a oferit lui Vlad Dancu biletul pentru Nike Masters Finals din Florida (SUA, 8-12 decembrie 2013). Pe un tablou cu unii dintre cei mai valoroşi juniori ai lumii la U14, Vlad a căzut, la tragerea la soţi, împotriva reprezentantului Canadei, Nicaise Muamba, beneficiar al unui wild-card. A cedat, 3-6, 5-7, în vreme ce nord-americanul avea să urce până în faza semifinalelor. La început de 2014, Andrei a devenit campion naţional de iarnă la dublu, alături de Valentin Popescu.