Data naşterii: 20.03.1999 (15 ani)
Rezidenţa: Bucureşti
Jucătoare de mâna dreaptă (rever cu două mâini)
Antrenor: Bogdan Popovici
Suprafaţa favorită: zgura
Joacă tenis de la: 5 ani
Legitimată la: AS Club Politehnica, Bucureşti
Când o priveşti pe fata zveltă şi sprintenă de acum, n-ai bănui prin ce a trecut în primii ani de viaţă! Pentru Andreea, primii pași, nu în tenis, ci în viață, n-au venit ca un dar de la natură. O malformaţie congenitală i-a pus în pericol o dezvoltare normală şi a adus-o pe masa de operaţie. Cu laba piciorului dreaptă, nu la 90 de grade, fără acea intervenţie chirurgicală ar fi riscat să nu poată să meargă. Nemaivorbind de a alerga sau de a practica un sport de performanţă!
WTA: 1145 (14.08.2014)
ITF Juniors: 168 (11.08.2014); cea mai bună clasare: 166 (21.07.2013)
Tennis Europe:
- all: 145 (11.08.2014); cea mai bună clasare: 27
-U14, în noiembrie 2013: 61; cea mai bună clasare: 1
FRT:
16 ani: 9 (06.08.2014)
18 ani: 7 (06.08.2014)
seniori: 42 (06.08.2014)
La recomandarea medicilor, părinţii au căutat să o îndrepte încă de la doi ani spre sport. Alegerea firească: înotul. Dar nu i-a plăcut, asta şi pentru că “în bazin instructorul ţipa ca să se facă auzit”. Așa că, la scurt timp, a dat crawl-ul pe forehand. La tenis, piticotul de trei ani cu cosiţe blonde de-abia reuşea să ţină racheta în mână. Devenise din start subiect de glume printre puştii cu un cap mai mari decât ea. “La primul antrenament, toţi au râs de noi: era prea mică!”, îşi aminteşte tatăl, Ionuţ Roşca. Însă “la scurt timp i-a fost remarcat talentul, în sensul că intuia foarte bine unde va veni mingea şi reuşea să ţină schimburi peste fileu încă de la patru ani şi ceva”. De la jumătate de oră pe zi a ajuns la două antrenamente zilnice de câte o oră şi jumătate, plus şedinţe de pregătire fizică de câte o oră. “Se plictisea” cu mai puțin, chit că temele de pregătire erau distractive, specifice vârstei.
În apartamentul familiei Roşca, ceasul sună de fiecare dată la 6 dimineaţa în dormitorul Andreei. Când tatăl nu o duce cu maşina la antrenament, încalecă trotineta pe care o ţine “parcată” în sufragerie, lângă vitrina cu zecile de trofee şi medalii. Orice-ar fi, la 7 intră pe poarta terenului din Herăstrău, de la Enache Tennis Academy. În total, cifra orelor petrecute pe teren şi alocate tenisului în general e cu mult mai mare decât timpul dedicat şcolii, somnului, ieşirilor cu prietenii sau Facebook-ului. “Îmi sunt permise maxim două ore pe zi pe calculator. Iar pe tabletă am un singur joc instalat”, returnează Andreea.
Au întrebat-o despre programul ei, despre performanţe. Au fost impresionaţi.
Andreea se simte mai apreciată în străinătate decât în ţară. Acolo e mai angrenată în activităţi adiacente jocului de tenis, din care învaţă lucruri noi, sau chiar îi învaţă şi pe alţii. În 2012, după un turneu la Baie de Somme, unde a jucat în Franţa, primarul localităţii a invitat-o să meargă în licee, pentru a le vorbi copiilor. Totul în cadrul unor ore deschise în limba engleză, cu prezenţa unor nume mari din tenisul mondial: viitoarea campioană de la Wimbledon 2013, Marion Bartoli, dar şi consacratul Jeremy Chardy. “Au întrebat-o despre programul ei, despre performanţe. Au fost impresionaţi; şi Andreei i-a plăcut experiența. Parcă te face să te simţi altfel, mult mai atras de sport, la competiţiile de peste hotare, inclusiv din punctul de vedere al profesionalismului”, spune Ionuţ Roşca. Şi al deschiderii. “Când mergem în străinătate, fac cunoştinţă cu mulţi copii, mulţi antrenori cu care vorbesc, pe care ajung să îi cunosc”, adaugă Andreea.
Şi în 2014, după turneul de juniori din Serbia, Andreea va merge din nou în regiunea Picardie, urmând a participa la turneul pe echipe Baie de Somme, la care se preconizează că vor evolua inclusiv jucătoare din Top 100 WTA. “Nu este bătut în cuie, dar a fost invitată să joace inclusiv într-un meci demonstrativ pentru care şi-a anunţat prezenţa și Gael Monfils”, spune Ionuț Roşca.
O vreme, Andreea Roşca a beneficiat de diverse sponsorizări, care au acoperit o parte din cheltuieli, în special cele legate de participarea la competiţii în străinătate. Acum? Părinţii au garanţia în privinţa echipamentului - cel puţin o perioadă, nu trebuie să scormonească prin buzunare, contractele în derulare cu Nike şi cu Wilson asigurându-i necesarul. Dar în rest lucrurile nu stau aşa roz. Fără o contribuţie financiară externă, bugetul anual împinge familia Roşca spre o strategie riscantă, de genul “totul sau nimic”, prin care Andreea să crească rapid ca performer şi să se poată întreţine chiar înainte de a împlini 18 ani. Pare extrem de complicat, având în vedere concurența atât de puternică din tenisul mondial. “În cazul în care am găsi o colaborare pe termen mediu şi lung, sumele necesare nu ar fi foarte mari, nu ar depăşi 3.000 de euro pe lună, din care o parte ar putea fi contribuţia noastră. Banii i-ar putea asigura prezenţa la o medie de două turnee internaţionale pe lună, plus pregătirea. Cu cel puțin 25.000 de euro pe an ne-am putea descurca într-un ritm care i-ar permite să evolueze tot aşa cum evoluează adversarele din străinătate”, afirmă Ionuţ Roşca. Realist, tatăl nu crede în miracole, nu crede că e suficient să ai talent și ambiție ca să ai succes în tenis.
NOTĂ
Proiectul nostru continuă, în acest episod, cu o serie de portrete dedicate unora dintre juniorii cu care ne-am întâlnit de-a lungul documentării acestui serial. E important să specificăm un lucru: nu i-am ales pe juniorii despre care veți citi în acest episod după criterii legate de performanțe, de clasamente sau de vizibilitate. Cu alte cuvinte, nu am căutat să scriem doar despre primii clasați și nu înseamnă că apariția în acest serial se traduce printr-un potențial mai mic sau mai mare pentru o carieră viitoare. Ne-am ales subiectele din categorii cât mai variate, în așa fel încât să avem o imagine cât mai largă despre copiii care practică tenisul la acest moment dat în România și despre problemele cu care se confruntă ei