PROFILURILE EPISODULUI 6
Data naşterii: 16.10.2002 (12 ani)
Locul naşterii: Bucureşti
Rezidenţa: Bucureşti
Jucător de mâna dreaptă (rever cu o mână)
Antrenor: Bogdan Dragomirescu
Joacă tenis de la: 7 ani
Legitimat la: AS Tenis Club AB.CE
Un băiat sportiv de felul lui, care nu stă la computer, ci preferă mingea, Andrei-Dragoş Juncu a început să se dedice într-totul tenisului în 2013, odată cu trecerea către antrenamente individuale zilnice şi urcarea în categorie în competiţiile sub egida FRT.
FRT: - 12 ani: 64 (06.08.2014)
Highlights
12 ani
Campion: 2014 – Bucureşti x 2 (Cupa Prof. Dimofte Octavian, Cupa Arcul
de Triumf )
Highlights
2013
Categoria Verde
Locul 1: 3 turnee (din 3 participări)
Tenis = plăcere, sănătate, educaţie, anturaj diferit, cel puţin în ochii mamei lui Andrei. "El o ia ca pe o pasiune şi, apropiindu-se de vârsta teribilismului, prefer să defileze cu Federer decât să asculte manele şi să mănânce seminţe în faţa blocului", explică mama, Carmen Juncu, raţiunea pentru care îl încurajează să practice tenisul. "Chiar dacă este un efort financiar mare, am să fac tot posibilul să îl susţin. Mi-am luat două job-uri; stau cu el dimineaţa cam o jumătate de oră, până pleacă la şcoală, şi seara înainte să adoarmă, reuşesc să-l îmbrăţişez şi să fim cinci minte împreună. Facem teme şi prin telefon. Singurul lucru cu care pot să îl ameninţ sau să îl pedepsesc e să îi spun: Nu ai făcut aia, la tenis nu mai mergi! Nu l-am certat niciodată, nu l-am atins, întotdeauna am încercat să vorbesc cu el".
"Tenisul e viaţa mea", e replica favorită a lui Andrei, iar explicaţiile l-ar urca pe podium la Copiii spun lucruri trăsnite: "Îmi place tenisul că nu e ca fotbalul, cu tot felul de tembelii. (…) Şi eu mă mai enervez, dar nu des. Nu ştiu, am ceva, acolo, o chestie…". Mama îl apreciază pentru "sinceritatea ieşită din comun". Şi nu numai. "E în stare să-şi încurajeze adversarul. Nu se exteriorizează aproape niciodată. E delicat, şi asta se vede şi în mişcările lui. Şi pune mult preţ pe tehnică. Preferă să piardă şi să își menţină tehnica, decât să câştige, coborând, în mintea lui, nivelul".
Antrenorul Bogdan Dragomirescu îi remarcă talentul, dar nu se fereşte să aducă în discuţie carenţe, ce ţin în special de atitudine. "E un copil care poate lovi precum profesioniştii. Dar e foarte încăpăţânat şi un pic răsfăţat de părinţi. A pierdut multe meciuri din cauză că nu ascultă, este foarte îndărătnic, schimbă jocul din prima pe lung de linie şi lasă mult teren descoperit. L-am învăţat să joace mai mult în cros. Încet-încet, cu muncă şi perseverenţă, încep să se vadă rezultatele. Avea probleme cu picioarele, nu se putea deplasa, se târa efectiv pe teren şi l-am dus la pregătire fizică. Acum a început să se mişte".
M-a bătut gândul să plec cu el din ţară, nu neapărat numai pentru tenis
O dreaptă de manual şi un slice plăcut ochiului îl recomandă, însă nu ajunge. Pe drumul performanţei apar hopuri după hopuri. Tehnicianul a evitat să-l înscrie pe Andrei în concursurile Tenis 10 şi l-a aruncat direct în cele ale FRT, unde înfrângerile i-au zdruncinat moralul. Ulterior, mama a intervenit. "Antrenorul ne-a spus că el nu e de Tenis10 şi a mers mult pe tehnică, nu pe tactica de joc. Şi am construit pe tehnică, cu gândul că, atunci când va avea competiţii cu adevărat valoroase, dacă va avea şi putere şi răbdare şi disciplină, cu tehnica pe care o are, va fi peste mulţi. Dar tot văzând că pierde în primul tur şi începe să fie trist, am zis să-l duc acolo unde poate prinde puţină încredere. Şi am apucat trei turnee Tenis 10, până a împlinit 11 ani, pe care le-a câştigat pe toate".
Pe viitor, cu gândul la rezultate care să-l aducă pe Andrei în vederile unor sponsori, mama lui ia în calcul şi o mutare în străinătate. "M-am interesat şi în ceea ce priveşte academiile din Vest. M-a bătut gândul să plec cu el din ţară, nu neapărat numai pentru tenis. Încă nu am renunţat la idee, cel puţin până nu trece în clasa a 9-a, să înceapă şi liceul undeva afară. Dar nu sunt hotărâtă".
NOTĂ
Proiectul nostru continuă, în acest episod, cu o serie de portrete dedicate unora dintre juniorii cu care ne-am întâlnit de-a lungul documentării acestui serial. E important să specificăm un lucru: nu i-am ales pe juniorii despre care veți citi în acest episod după criterii legate de performanțe, de clasamente sau de vizibilitate. Cu alte cuvinte, nu am căutat să scriem doar despre primii clasați și nu înseamnă că apariția în acest serial se traduce printr-un potențial mai mic sau mai mare pentru o carieră viitoare. Ne-am ales subiectele din categorii cât mai variate, în așa fel încât să avem o imagine cât mai largă despre copiii care practică tenisul la acest moment dat în România și despre problemele cu care se confruntă ei
