Poveștile viitorilor campioni

VLAD-CRISTIAN BREAZU

Dar cum a început totul? De la convingerea părinţilor cum că e bine să facă mişcare, Vlad a ajuns în bazinul de înot, apoi în patinoar, apoi pe tatami. Abia ulterior, după vârsta de cinci ani, a călcat pe dreptunghiul cu zgură. "Profesorul de karate a sesizat motricitatea lui deosebită şi ne-a sfătuit să-l dăm la tenis", rememorează Marcel Breazu. Vlad n-avea decât şase ani şi vreo două luni când a intrat în primul lui concurs adevărat, la Curtea de Argeş. La vreo lună distanţă, la Râşnov, a rezistat trei ore pe teren. S-a agăţat de fiecare minge, a câştigat primul set din carieră şi s-a ales cu o cupă de consolare din partea arbitrului principal. N-a trecut mult până la primul trofeu adevărat, cucerit la Câmpulung, când a văzut şi primii bani câştigaţi din tenis. 600.000 de lei vechi. O parte din ei i-a pus la puşculiţă, iar de restul şi-a cumpărat o maşinuţă.

Desigur, nu a ajuns între timp să conducă una adevărată. Dar şi-a luat deja viaţa în propriile mâini. Precum Kevin McAllister, în "Singur acasă". Şi când te gândeşti că atunci când a ajuns prima oară în Germania, la şapte ani şi jumătate, nici nu ştia să se încheie la şiret! "Prima lună când l-am lăsat, am zis că în trei zile mă duc după el! N-a fost cazul. Acum, pleacă şi vine singur. Plătesc un însoţitor pe durata zborului, unei companii aeriene. Dar, în rest, e singur! Ia decizii singur. Mănâncă singur. Se îmbracă singur. Se gospodăreşte singur", dezvăluie tatăl, care şi-a învăţat lecţia şi spune că nu intervine dincolo de limită între Vlad şi tenis.

Organizare şi disciplină nemţească. Calendar personalizat pe tot anul. Antrenamente pe unul din cele 34 de terenuri impecabile de la Essen câte patru-cinci ore pe zi. Deplasări cu antrenorii la turnee. Inclusiv în cantonamente. Lecţii de limba germană. Meciuri pentru un club local. Minim patru luni din an, viaţa arată altfel pentru micul Vlad. "Am încercat să îmbinăm pregătirea în România, cu cea în Germania, unde, garantat, este altceva. O altă atmosferă, altă educaţie, alte condiţii, alt stil de abordare, alte metode, altfel sunt trataţi jucătorii. La un turneu în Germania, de exemplu, din vreo 64 de băieţi, doar trei, printre care şi Vlad, veniseră cu părinţii, restul, chiar dacă proveneau din Canada, Olanda sau Mexic, doar cu antrenorul. La nivelul acesta se evită presiunea pusă pe copil. Eu am ajuns la un singur meci al lui, am fost singurul care am aplaudat, de câteva ori, iar în timpul jocului, Vlad se uita numai la mine, să văd eu ce face. Nu e un lucru bun. La noi, toţi dăm din gură, ne agităm. Acolo nu e nimic agasant pentru copil", precizează Breazu senior.

Copilăria e ştirbită un pic. Sinceri să fim, nu poţi să le ai pe toate.

Viaţa lui Vlad arată deja ca a unui profesionist în toată regula. Prea mult, prea devreme? "Aş vrea să mai am timp şi pentru joacă! Să le dau drumul câinilor şi să îi pun să mă lingă!", spune Breazu Jr. cu jumătate de gură. Iar tatăl recunoaşte: "Copilăria e ştirbită un pic. Sinceri să fim, nu poţi să le ai pe toate. Suntem conştienţi de asta, dar încercăm să-i facem viaţa cât mai frumoasă". Peste puterile unui copil de zece ani? Numai timpul o vă arăta!

Care e lovitura ta favorită, Vlad?- Dreapta! Reverul! Smash-ul! Serviciul! Hmm, ce concluzie să tragem? "Că e un jucător complet! E copilul meu, e normal să-l laud!".

Vremea capricioasă din primăvara acestui an a condus la amânarea Campionatelor Naţionale U12, la care Vlad ar fi urmat să ia startul. Numai că organizatorii federali nu au reprogramat turneul pentru zilele ce au urmat, ci au luat decizia de a-l amâna succesiv, mai întâi cu nu mai puţin de trei săptămâni, mai apoi, cu încă o săptămână. Întreg programul competiţional al majorităţii jucătorilor s-a dat astfel peste cap, unii dintre ei luând decizia să se retragă de la Naţionale, pentru a nu-şi periclita traseul european. "O groază nu s-au prezentat, n-a fost vorba doar de Vlad. Noi aveam biletele de avion luate, Vlad primise un wild-card pentru un turneu în Germania", a explicat Marcel Breazu.

De la o vârstă foarte fragedă aruncat în focul competiţiilor europene, Vlad a debutat promiţător la U12. După două turnee în ţară, la Bucureşti şi Arad (la ultimul a ajuns până în finală la dublu), din iulie au urmat prezenţe pe tabloul principal în Germania, la Versmold, Wahlstedt şi Karlsruhe. Nu a pătruns până în fazele superioare, în cel mai bun caz trecând un tur şi avansând până în sferturile de finală pe tabloul de consolare, dar simpla participare alături de jucători şi cu doi ani mai mari reprezintă un succes. "Este un an foarte greu. A jucat numai la U12, a întâlnit băieţi cu un cap şi jumătate mai înalţi, puternici. S-a pus la punct tehnic, dar este foarte important să crească fizic. Se vede clar diferenţa de vârstă. Vlad acoperă mai greu terenul. Dar este în parametri. În Germania toţi spun că este OK. A câştigat trei turnee la clubul pentru care joacă. Să vedem rezultatele din toamnă, de la selecţia naţională pentru Europene şi de la Naţionalele de iarnă", spune Marcel Breazu.

Chiar m-a rugat să-l ajut să-i scrie lui Djokovic! L-a găsit pe Facebook. Poate reuşeşte să-l cunoască

Planurile lui Vlad şi ale apropiaţilor săi arată deosebit de ambiţios. Pentru finalul lui 2014, şi-a propus să participe în premieră în SUA la Orange Bowl, competiţia privită drept un Campionat Mondial al juniorilor. Iar la 12 ani să o şi câştige. "L-am auzit că vrea să ajungă Djokovic!", dezvăluie abrupt tatăl, care îl corectează pe Vlad în privinţa vârstei la care se visează lider mondial. "18 ani? Ultima oară ai declarat că la 21! E ţelul mult prea sus, dar dacă nu speri...". Admiraţia pentru actualul număr 1 ATP o materializează deocamdată pe site-urile de socializare. "Chiar m-a rugat să-l ajut să-i scrie lui Djokovic! L-a găsit pe Facebook. Poate reuşeşte să-l cunoască".

Unul dintre puţine cazuri fericite printre copiii de vârsta lui din România, Vlad Breazu se bucură de o serie de avantaje în evoluţia spre tenisul mare. Pentru partea de echipament beneficiază de un contract cu Babolat, iar în Germania, Ion Geantă l-a introdus într-un program special, prin care, datorită rezultatelor şi perspectivelor deosebite, beneficiază de reduceri substanţiale din costurile standard practicate de academia din Essen. În plus, managerul Simonei Halep, Virginia Ruzici, de care familia este apropiată, i-a intermediat atragerea unui sponsorizări din partea McCann Erikson. "Suntem mândri pentru că, în general, niciun sponsor nu se prea uită la vârsta aceasta la copil. E prea riscant. Nu ne făcusem speranțe să avem asemenea sprijin, dar am reuşit", spune Marcel Breazu, care mărturiseşte că şi alte personalităţi ale tenisului românesc îi monitorizează evoluţiile. "A fost şi a vorbit cu domnul Ţiriac. De asemenea, unchiul lui este generalul Stan, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Tenis. Cel mai mare ajutor cred că din partea dânsului îl avem".

Celălalt băieţel al familiei Breazu, Matei-Florin (5 ani), a "căzut" în aceeaşi "patimă". A început la rându-i să practice tenisul şi se pregăteşte că-i calce pe urme. "Copiază totul de la Vlad. Se joacă şi-n casă, vara, iarna. Nu mai avem o muchie neatinsă. Au distrus living-ul! Dar e parte din preţul pe care trebuie să-l plătim", afirmă tatăl, care se gândeşte să-l îndrepte şi pe Matei-Florin către aceiaşi antrenori. Ai Soranei şi ai lui Vlad.