Data naşterii: 18.09.2001 (13 ani)
Locul naşterii: Bucureşti
Rezidenţa: Bucureşti
Jucător de mâna dreaptă (rever cu două mâini)
Antrenor: Daianne Samungi
Suprafaţa favorită: hard
Joacă tenis de la: 6 ani
Legitimat la: CS Dinamo Bucureşti
Campion naţional la categoria 12 ani, "un copil talentat şi extrem de competitiv, un tip inteligent", după cum îl descrie antrenoarea Daianne Samungi, Filip Jianu tinde să elimine cuvântul înfrângere din vocabular.
Tennis Europe: - all: 190 (10.11.2014); cea mai bună clasare: 147
- U14: 41 (10.11.2014); cea mai bună clasare: 20
FRT: - 12 ani: 2 (04.12.2013)
- 14 ani: 1 (10.11.2014)
- 16 ani: 19 (10.11.2014)
"Mamă, ce-mi place!", a exclamat micul Filip, ajuns la tenis de la grădiniţa Kids Club, ce includea în program o oră opţională pe terenul de zgură. O vreme a mers în paralel cu înotul. La şapte ani şi jumătate învăţase toate stilurile şi ajunsese medaliat cu bronz pe Bucureşti, terminând înaintea unor copii de nouă ani. Treptat, a renunţat la orele din bazin, înlocuindu-le cu cele de pregătire fizică pentru tenis, sub îndrumarea lui Teo Cercel.
Cheia unui progres permanent, atât în joc, cât şi în rezultate, este într-o ambiţie mai rară pentru un copil de vârsta lui. O dorinţă de a câştiga orice, oriunde. "Şi când am mers cu el în cantonamente, îşi dorea să urce primul pe munte, la fotbal voia să marcheze cele mai multe goluri", povesteşte Daianne Samungi. "Dacă jucăm acasă cărţi, poate să ne prindă 12 noaptea. Până nu câştigă el, nu se termină jocul", mărturiseşte tatăl, Dan Jianu. Iar Filip întăreşte: "Mă reprezintă tenacitatea şi ambiţia. Lupt până la sfârşit!", spune bucureşteanul de 13 ani. La şcoală tinde de asemenea spre perfecţiune: a încheiat clasa a cincea cu media zece şi a participat la Olimpiadele pe ţară de matematică şi limba română. Datorită rezultatelor foarte bune la învăţătură a găsit înţelegere din partea tuturor profesorilor în ceea ce priveşte absenţele. "Tenisul îl şi ajută să fie mai ordonat, mai disciplinat. E conştient că trebuie să-şi facă lecţiile într-un timp mai scurt decât alţi copii şi nu-l iroseşte", îl laudă tatăl lui. Iar şcoala chiar nu o neglijează. Tocmai de aceea, cu excepţia perioadelor de vacanţă, nu vine zilnic la antrenamente, ci doar în patru zile din şapte.
"Este o sclipire care, prin calităţile sale, are toate şansele să facă mare performanţă", rezumă antrenoarea lui de la Dinamo. O sclipire blondă, cu ochi albaştri pătrunzători şi o privire şăgalnică, Filip aduce mai degrabă a băieţelul unei familii de suedezi. Dar nu, nu e vreo rudă îndepărtată a lui Borg, de la care tatălui i-ar plăcea să împrumute acel aer imperturbabil propriu nordicilor. "Trebuie să fie mai calm şi mai sigur pe el pe teren. Are momente când e foarte agitat, iar atunci iese la iveală o nelinişte care nu-l lasă să dea ce e mai bun din el". Altfel, din punct de vedere tehnic, arată promiţător. Foarte îndemânatic, abil în a găsi unghiuri variate şi curajos în a urca la fileu de câte ori are ocazia, Filip a studiat îndelung mecanica forehandului campionilor Rafael Nadal, Roger Federer şi Novak Djokovic. "În multe seri deschid internetul, mă uit la jocul celor mai buni şi caut să preiau ceea ce mi s-ar potrivi", explică Filip.
Chiar dacă a câştigat mai tot ce se putea câştiga la categoria 12 ani, iar în vitrina de acasă cu greu ţine numărătoarea trofeelor (să tot fie vreo 70), cei din echipa lui Filip rămân circumspecţi în privinţa viitorului, conştienţi că "mulţi s-au născut talente şi au murit speranţe". Tatăl îi ridică de pe umeri greutatea unor viitoare rezultate. "Nu-l văd încă spre marea performanţă. Este o pasiune deocamdată. O luăm pas cu pas. E greu de spus că, gata, de la 12-13 ani îl călăuzeşti deja pe drumul ăsta". Iar antrenoarea avertizează: "Talentul se poate transforma la un moment dat şi într-un mare dezavantaj. Celor ca el le ies corniţe, care, dacă nu-s gestionate cum trebuie…". Pauza lasă loc de subînțeles. "Acum pot spune cel mult că promite. Dar niciodată nu putem să avem certitudini".
În 2013, Filip a călătorit mult pe Bătrânul Continent, din Spania, în Italia, din Franţa, în Bulgaria. Plus deplasarea cu echipa României la Europenele pe echipe desfăşurate în Antalya, de unde s-a întors neînvins la simplu. Aici cheltuiala a fost suportată din bugetul FRT, dar, pentru restul competiţiilor, vorbim de un efort financiar considerabil din partea părinţilor, care acoperă mai tot, exceptând o parte a necesarului de echipament, pentru care beneficiază de un contract de sponsorizare. "Sunt sume foarte mari, dar pentru progresul lui merită", spune Dan Jianu, de obicei singurul care îl însoţeşte la turneele peste hotare. În ţară, team-ul lui Filip îi mai cuprinde, pe lângă părinţi şi antrenori, şi pe fratele, dar şi pe bunicul lui.
NOTĂ
Proiectul nostru continuă, în acest episod, cu o serie de portrete dedicate unora dintre juniorii cu care ne-am întâlnit de-a lungul documentării acestui serial. E important să specificăm un lucru: nu i-am ales pe juniorii despre care veți citi în acest episod după criterii legate de performanțe, de clasamente sau de vizibilitate. Cu alte cuvinte, nu am căutat să scriem doar despre primii clasați și nu înseamnă că apariția în acest serial se traduce printr-un potențial mai mic sau mai mare pentru o carieră viitoare. Ne-am ales subiectele din categorii cât mai variate, în așa fel încât să avem o imagine cât mai largă despre copiii care practică tenisul la acest moment dat în România și despre problemele cu care se confruntă ei