Poveștile viitorilor campioni

IOANA GUNĂ

N-am văzut vreun alt sportiv de la Nike Masters, bucureştean sau nu, să vină la meciuri neînsoţit, fie că a fost vorba de părinţi, de bunici, de antrenori sau de toţi laolaltă. Dar Ioana reprezintă excepţia. A călătorit singură de la Craiova la Bucureşti. Şi nu vede nimic în neregulă cu asta. De altfel, după cum ne-a mărturisit, n-ar fi pentru prima oară. "De obicei, la turnee mă duc însoţită de cine se poate, ca de pildă de antrenorii altor competitori; părinţii mei, când pot şi când turneul are loc mai aproape de casă, vin şi ei; altminteri, mă deplasez mai mult singură şi cred că asta m-a ajutat foarte mult: mă ambiţionează, pentru că încerc să mă încurajez singură, încât să nu am nevoie de cineva lângă mine care să mă ajute", explică Ioana cu dezinvoltură, susţinând că, fiind doar pe picioarele ei, fără încurajări de pe margine, se mobilizează la cote mai înalte.

În stabilirea calendarului nu se amestecă încă, sarcina din acest punct de vedere revenindu-le mamei (care se consulta cu antrenorul federal Cătălina Cristea) şi tehnicianului. Criteriile le reprezintă valoarea fiecărui turneu în parte, bugetul avut la dispoziţie şi, nu în ultimul rând, forma fizică a Ioanei. În perioada în care nu participă la competiţii, se antrenează câte două ore zilnic. Se străduieşte totodată să ţină pasul cu şcoala. A terminat ciclul gimnazial cu 10 pe linie şi a intrat la "un liceu bun, al doilea din oraş". "Mă voi muta la un liceu sportiv dacă nu se va putea să-mi motivez din absenţe. Totuşi, nu vreau să neglijez învăţătura, chit că mă concentrez mai mult pe tenis", spunea Ioana în toamna anului trecut. Între timp, în căutarea locului potrivit pentru continuarea carierei, dar şi a studiilor, a lăsat Craiova pentru Timişoara, iar acum a luat decizia de a se muta la Bucureşti. "La începutul anului am schimbat antrenorul. M-am dus la Timişoara şi m-am pregătit cu domnul Ovidiu Şola. De câteva săptămâni, mă antrenez cu domnul Bogdan Popovici, la Bucureşti. Cu şcoala, semestrul 2 din clasa a noua l-am făcut la Timişoara, iar acum tocmai am fost la Craiova, pentru a-mi rezolva transferul la Bucureşti", detaliază Ioana.

Deşi rezultatele ar îndreptăţi-o, Ioana evită să se hazardeze în a specifica ţinte ipotetice într-o viitoare carieră sportivă. "Deocamdată, nu mă văd în Top 100. Încerc să joc din ce în ce mai bine, să ajung cât mai sus, dar nu vreau să-mi fac planuri privind poziţia în clasament, unde aş dori sau unde aş putea să fiu. Încerc să progresez, atât". În 2014, odată cu urcarea în categorie, la U16, şi accentul pe turnee ITF, simte că are nevoie de răbdare şi încredere pentru a urca din ce în ce mai sus. "Este o trecere destul de grea, este alt clasament, dar în momentul acesta încerc să ma stabilizez. Şi cred că acualul antrenor mă va ajuta foarte mult să îmi recapăt încrederea şi să joc bine. Au trecut doar două săptămâni şi deja se vede o schimbare. Totuşi, nu se poate face totul peste noapte", conştientizează Ioana.

Concluziile unor prime apariţii la senioare, în ITF Pro Tour, arată îmbucurător. În turneele de 10.000 de dolari pe care le-a abordat încă din 2013, a ajuns de trei ori în faza sferturilor de finală pe tablouri de dublu: prima oară cu Oana Gavrilă, la Balş, apoi, în 2014, la Timişoara şi Iaşi, de fiecare dată cu colega de generaţie şi buna ei prietenă, Andreea Roşca. Tot cu Andreea a reuşit, anul acesta, la Bucureşti, să urce până în semifinalele unui concurs de aceeaşi categorie. "Am jucat mai multe turnee de 10.000 $ şi am întâlnit jucătoare mai în vârstă şi cu mai multă experienţă. Dar am încercat să analizez după fiecare meci ce am greşit şi să învăţ din acele greşeli. Iar dacă am câştigat, am privit şi partea bună, dar şi ce trebuie îmbunătăţit. Am lucrat mai mult la ameliorarea formei fizice şi la dezvoltarea jocului meu agresiv". De ce rezultatele au început să vină de la dublu? "Cu Andreea, formăm o echipă foarte bună pentru că ne încurajăm reciproc şi avem încredere una în cealaltă. Ne înţelegem foarte bine, şi pe teren, şi în timpul liber", a explicat Ioana Gună.

Ulterior unuia dintre meciurile câştigate la Nike Masters 2013, Ioana Gună şi-a făcut autocritica într-o manieră de-a dreptul originală. "Azi, de pildă, recunosc că am greşit că nu am mâncat, încât n-am avut energie destulă pentru meci. Venisem de la antrenament, bătusem mingea, mă gândisem să-mi iau un sandviş, dar nu mi-a fost foame, am intrat apoi în meci, a fost şi foarte frig… A fost cam neplăcut, dar am încercat să trec peste dificultăţi şi să câştig", a mărturisit Ioana. Chiar dacă se descurcă deseori singură în tot ceea ce înseamnă gestionarea unei competiţii, de la transport, la cazare şi masă, nu se simte deloc abandonată de cei apropiaţi, cu care ţine legătura telefonic. "De obicei, mă sfătuiesc şi cu tata şi cu antrenorul: cum ar fi trebuit să joc, ce am greşit şi încerc să îmi însuşesc lucrurile bune şi să le pun în practică".

Triumful din 2013 de la Dr. Oetker Junior Trophy, turneu din calendarul Tennis Europe desfăşurat la Bucureşti, i-a adus Ioanei Gună o întâlnire surpriză. La ceremonia de premiere, cea care i-a oferit distincţia de campioană a fost Simona Halep. "M-a felicitat. Mi-aş dori să ajung şi eu cândva la asemenea rezultate. Mi-ar plăcea să ţin legătura cu ea şi să fiu în preajma ei. Sigur aş avea foarte multe de învăţat", a mai spus Ioana.

Câştigarea etapei naţionale a Nike Masters i-a oferit Ioanei Gună paşaportul pentru turneul final din perioada 8-12 decembrie 2013, de la Club Med Sandpiper, un resort exclusivist din Florida (SUA), aflat la 30 de minute de mers cu maşina de West Palm Beach, Miami. În compania fetelor de U14 din toată lumea care au câştigat fazele naţionale, românca din Craiova, cap de serie numărul 6, a avansat până în sferturile de finală. După un prim tur liber, Gună a trecut în trei seturi de campioanele din Maroc şi Israel, pentru a se înclina, 7-6/2, 6-7/2, 3-6, în faţa reprezentantei Rusiei, Anastasia Kulikova.