Paul Athes

Cursa de duminică a avut un rezultat previzibil, mai ales după ce Valentino Rossi a fost obligat să plece din ultima linie a grilei de start. A venit momentul să trecem în revistă factorii determinanți în nereușita pilotului italian de la Yamaha.

1. Calificările

La o analiză succintă, primul factor important al insuccesului final este reprezentat de evoluția fluctuantă și inconstantă din calificări. În 2015, la acest capitol, Valentino Rossi a fost dominat atât de rivalul direct din lupta pentru titlul mondial, Jorge Lorenzo, dar și de noul său nemesis, tânărul Marc Marquez.

Cu un singur pole position, obținut la Assen, italianul a avut mult de recuperat față de Lorenzo, recunoscut pentru starturile fulminante. Totodată, plecările majoritare din liniile a doua și a treia s-au soldat în finalul întrecerilor cu puncte importante pierdute în fața lui Jorge Lorenzo.

2. Inconstanța în ritm de cursă în comparație cu Jorge Lorenzo

Nu doar calificările au reprezentat o problemă pentru legendarul pilot italian. Dacă observăm statistic și la numărul de victorii a fost învins. Patru succese pentru Rossi, șapte pentru Jorge Lorenzo. Sigur, avantajul constanței nu a fost suficient. Cu toate că a încheiat toate cursele în top cinci, Valentino Rossi a pierdut la mustață ocazia de a se întâlni cu istoria.

Din acest punct de vedere, pur statistic, Rossi în mod cert ar fi fost exclus din lupta finală pentru titlul mondial al sezonului, dar cum cifrele nu pot expune totul, discuția pur statistică rămâne deschisă, iar o judecată luată după niște simple cifre și numere reci ar fi superficială.

3. Eroarea de la Misano

Cu toate că tactica a dat roade pe moment și a câștigat bătălia internă cu un Jorge Lorenzo abandonat, războiul a fost pierdut în cele din urmă. O eroare de judecată care l-a costat victoria finală, atât în cursa de la Misano, cât și în economia campionatului. 

Cu cele 14 puncte în plus, deznodământul final ar fi arătat altfel, iar acum Agostini și Rossi ar fi împărțit recordul pentru cele mai multe titluri mondial din istoria clasei regină, opt. 

Realitatea din teren l-a adus pe Rossi doar pe poziția a cincea în grand prix-ul sanmarinez, fiind întrecut de piloți care în mod curent nu ar fi putut să emită pretenții la locurile fruntașe. ( Redding și Baz)

Mult contestatul Marquez a avut cel mai tactic moment de strălucire, făcând o figură a la Eddie Lawson la Hungaroring în 1992. O lovitură de maestru care putea fi dată de însuși Valentino Rossi, dar jocul de așteptare nu i-a adus în final rezultatele scontate.

4. Ultimele trei etape

Ultimele trei etape au pus definitiv capăt oricăror șanse ale lui Valentino Rossi la un nou titlu mondial după o pauză de șase ani. Dar să luăm toate momentele pe rând, în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor. 

La Phillip Island, cu prilejul rundei australiene, doctorul a încheiat cursa doar pe poziția a patra, în urma lui Marquez, Lorenzo și Iannone, cu ultimul duelându-se asiduu în ultimul tur pentru treapta a treia a podiumului. Cel mai îngrijorător amănunt a fost acela că italianul nu a păut în niciun moment implicat în lupta pentru victoria de etapă.

A urmat apoi Sepang și din avantajul de 18 puncte avut înainte de Marele Premiu al Australiei, după runda malaeziană, ecartul s-a redus considerabil, la doar șapte puncte. Sigur, principalul punct de interes l-a reprezentat duelul cu Marc Marquez, la adresa căruia făcuse niște declarații caustice la conferința de presă care a precedat weekend-ul competițional.

Penalizarea aferentă incidentului a fost justificată de regulamentul existent în vigoare ( unul foarte subiectiv și perfect interpretabil ). Moral vorbind, culpa a fost comună, iar o penalizare de orice fel, ar fi fost meritorie pentru Marc Marquez.

Plecat la Valencia de pe locul 26, misiunea lui Rossi s-a dovedit a fi imposibilă. Cu toate jocurile de culise, mai mult sau mai puțin evidente, italianul a făcut cea mai spectaculoasă revenire din istoria recentă a motociclismului de mare performanță. 

Locul 4 a consimțit pierderea titlului mondial și retrăirea evenimentului din 2006, când tot pentru cinci puncte a pierdut în fața lui Nicky Hayden.Totuși, făcând abstracție de evenimentele cu încărcătură mai mult sau mai puțină dispoziție politică, marii jurnaliști și foste legende ale campionatului și-au exprima rezervele asupra capacității lui Valentino Rossi de a obține cel de-al zecelea titlu din carieră. David Emmett sau Kevin Schwantz sunt doar două dintre opiniile de vârf care au susținut această ipoteză.

5. Jocurile psihologice falimentare

Jocurile psihologice au fost mai toată cariera sa un mare atuu pentru Rossi. Din nefericire, în 2015 a întrecut măsura prin prisma declarațiilor de la finele sezonului. Întâi, incidentul de la Sepang, acolo unde a declarat că Marc Marquez îi pune titlul pe tavă lui Jorge Lorenzo, contestându-i până și declarațiile făcute de acesta, cum că Valentino Rossi a fost idolul său din copilărie.

Toate aceste declarații au pus paie pe foc în relația deja tensionată de pe seama incidentelor în care cei doi au fost implicați pe tot parcursul sezonului. Nici Jorge Lorenzo nu a fost lipsit de vorbele grele ale doctorului, fiind luat și el în tirul verbal al italianului.

Chiar dacă a existat sau nu o înțelegere între cei doi piloți spanioli, Rossi nu a jucat deloc inteligent, întorcând jocul psihologic în defavoarea sa pentru prima oară în longeviva sa carieră de douăzeci de ani.