Florin Vlad

Legenda spune că în luna aprilie a lui 2013, patinoarul Mihai Flamaropol a găzduit ultimul meci oficial de hochei pe gheață din București. După această dată, construcția a fost închisă de autorități din cauza stării sale precare, dar și a datoriilor acumulate către furnizorii de utilități.

Au trecut de atunci aproximativ doi ani și jumătate, iar la prima vedere, viitorul pentru hocheiul pe gheață bucureștean nu pare tocmai optimist. Singurul patinoar din București, inaugurat încă din 1952, se află în curs de demolare, iar promisiunile privind construirea unuia nou (inițial se vorbea de sfârșitul lui 2016) par a fi extrase din cartea cu povești a baronului Munchausen.

În continuare, acest articol își propune să ne arate nivelul contemporan la care se regăsește hocheiul bucureștean, dar să ne și aducă aminte de cauzele care au determinat această situație lugubră: aceea de a fi una dintre puținele capitale europene fără patinoar omologat, lucru inadmisibil pentru un oraș cu peste două milioane de locuitori și cu ceva tradiție în hocheiul pe gheață.

Cum s-a ajuns în această situație?

În octombrie 2013, patinoarul Flamaropol a fost preluat de către Primăria Capitalei în baza Hotărârii de Guvern nr 804/16.10.2013. Anterior acesta aparținuse de către Ministerul Tineretului și Sportului, fiind administrat de către Federația Română de Hochei pe Gheață.

Într-un interviu acordat hotnews.ro la începutul lui 2014, reprezentanții Primăriei Capitalei au declarat următoarele:
Municipiul București a preluat patinoarul închis din motive tehnice – acoperișul patinoarului fiind în pericol de prăbușire – și din motive financiare, având datorii de peste 300.000 euro, reprezentând debite către furnizorii de utilități. După preluarea patinoarului, Municipiul București împreună cu Federația Română de Hochei și Ministerul Tineretului și Sportului au realizat un studiu și au decis ca patinoarul să nu mai fie redeschis din mai multe motive: starea actuală a imobilului nu mai permite desfășurarea activității sportive în condiții de siguranță, existând posibilitatea de accidente și din motive tehnice, întrucât patinoarul nu va mai putea să funcționeze decât până la sfârșitul lunii martie, deoarece odată cu încălzirea vremii nu se va mai putea menține în interior temperatura minimă necesară menținerii gheții la o calitate normală de utilizare. De asemenea, o redeschidere a patinoarului ar însemna plata integrală a datoriilor către furnizorii de utilități în valoare de peste 300.000 euro. În condițiile în care patinoarul nu ar trebui să fie redeschis, Primăria Municipiului București poate eșalona plățile către furnizori pe o perioadă mai lungă, degrevând astfel bugetul primăriei.

Tot la vremea respectivă, președintele FRHG, Florian Gheorghe (decedat între timp în august 2014) preciza următoarele:

Patinoarul Flamaropol, din câte știu eu, nu s-a închis fiindcă avea probleme cu structura, ci fiindcă Federația de Hochei nu a plătit facturile, iar utilitățile au fost tăiate. Inițial a fost administrat bine acest patinoar, însă până la urmă s-a dovedit că a fost un management defectuos. Pentru întreținere, am primit bani de la Ministerul Tineretului și Sportului, însă au fost bani puțini. Acum Patinoarul Flamaropol a devenit o ladă de gunoi.
Fiind susținut în declarații de către Cornel Gheorghe, vicepreședintele Federației Române de Patinaj:
În 2012-2013 nu știu ce s-a întâmplat deoarece s-au acumulat datorii de 300.000 euro, fiindcă nu s-au plătit utilitățile. Ministerul subvenționa diferența de preț între prețul real – circa 40 de lei pe oră/intrarea pe patinoar și prețul plătit de client – 13-15 lei, iar banii mergeau la plata utilităților. Ministerul spune că a plătit banii, însa Federația i-a redirecționat. Federația spune ca nu a primit niciun ban.

Pentru a clarifica puțin lucrurile, dorim să efectuăm următoarele precizări:
În perioada 2008 – începutul lui 2013, Federația Română de Hochei pe Gheață a fost condusă de către Tanczos Barna, cunoscut deputat UDMR și totodată personaj controversat, acesta fiind urmărit penal pentru abuz în serviciu.

În timpul mandatului domnului Barna, din punct de vedere sportiv, naționala de hochei pe gheață a României a înregistrat mici progrese, aceasta clasându-se în 2012 pe locul 26 în ierarhia IIHF, un loc onorabil pentru o țară cu 5 – 6 patinoare funcționabile la nivel național. Nu putem uita nici de parteneriatul semnat între federațiile română și maghiară, privind existența unui campionat comun, denumit încă din sezonul 2008 – 2009 Liga MOL, care avea rolul de a oferi publicului meciuri mai bune din punct de vedere calitativ, ce urmau să conducă la un progres al jucătorilor implicați în acest proiect.

De asemenea, tot în acest timp a fost construit un patinoar în valoare de 3 milioane de euro în comuna harghiteană Cârța, localitate cu doar 1000 de locuitori.

Bucureștenii aveau să-l conteste vehement însă pe domnul Barna, printre cele mai dese reproșuri fiind următoarele: investițiile la nivel de juniori s-au făcut cu preponderență în echipele din zona Harghita și Covasna și chiar Brașov, că patinoarul Flamaropol, cel mai mare ca și capacitate din România a fost lăsat în paragină, dar și faptul că aproape în exclusivitate jucătorii selecționați la naționalele României erau de etnie maghiară, fapt ce a condus ulterior la izbucnirea mai multor conflicte interetnice, pe care federația nu a binevoit să le preîntâmpine sau măcar să le rezolve.

Fast-forward până în primăvara lui 2013 atunci când președintele reales al FRHG, Tanczos Barna, avea să fie suspendat din funcție de către o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București, precizându-se la vremea respectivă și faptul că: Ministerul Tineretului şi Sportului a oprit, în luna aprilie, finanţarea Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă.

Având în vedere cele enunțate mai sus putem trage concluzia că una dintre părți, fie FRHG condusă de Tanczos Barna, fie MTS, patinează pe lângă adevăr, în legătură cu banii destinați plății utilităților de la Patinoarul Flamaropol, lucru ce poate fi verificat de către instituțiile autorizate ale statului.
Cert este că mai ales datorită acestor datorii, singurul patinoar din București a trebuit să fie închis, iar de atunci hocheiul nu mai există la nivel profesionist în capitală.

Când vom avea un nou patinoar în București?

Secretarul de stat în ministerul Tineretului şi Sportului, Carmen Tocală promitea în fața copiilor hocheiști în luna octombrie a lui 2013 atunci când a fost organizat de către aceștia un protest spontan, și declara chiar și în presă ceva mai târziu, că în câteva săptămâni ar exista posibilitatea de a patina din nou pe Flamaropol, lucru care evident nu s-a întâmplat.

Ștafeta construirii patinoarului a fost preluată în dese rânduri și de către primarul Sorin Oprescu care a promis că va demola fostul Flamaropol și va ridica unul nou. De altfel, a și fost atribuit în acest sens un contract cu licitație publică la începutul lunii septembrie 2014 către Astaldi Spa şi UTI Grup. La vremea respectivă se vorbea despre un proiect ce avea să se desfășoare pe parcursul a 36 de luni și care urma să coste 22 de milioane de euro, patinoarul urmând să dispună de 3100 de locuri și să fie unul dintre cele mai moderne din Europa de Est. (despre necesitatea construirii unui astfel de patinoar grandios în România vom povesti mai pe larg într-un episod viitor, în care vom demonstra că o gândire de perspectivă ar spune că decât sa faci un patinoar de 22 de milioane de euro cu doar 3100 de locuri, este mai eficient să construiești 5 astfel de arene cu o capacitate mai mică).
Iată-ne însă la finalul lui 2015 și deși a trecut mai bine de un an de când a fost atribuit contractul de construcție pentru un nou patinoar, aflăm că abia acum au început demolările. Cât despre acestea? Se desfășoară cu viteza melcului, întrucât este nevoie de o mulțime de avize, iar instituțiile competente nu se dovedesc a fi deosebit de harnice în acest sens. Până acum au fost îndepărtate scaunele și mantinela, dar grosul demolării abia își așteaptă începutul, și cum iarna bate la ușă, tare ne este teamă că dărămarea va putea începe abia în al doilea trimestru al lui 2016..asta dacă va începe..

În toată această dramă a lipsei de patinoar în București a fost implicat deseori și numele lui Ion Țiriac. Între 1958 și 1964, înainte de a-și arăta pasiunea pentru tenis, Ion Țiriac a fost membru al echipei naționale de hochei pe gheață a României, participând la diferite acțiuni precum Campionate Mondiale sau chiar la Jocurile Olimpice (Innsbruck, 1964). Și cum prima dragoste nu se uită niciodată, afectat fiind de faptul că nu mai avem niciun Flamaropol în capitală, cunoscutul om de afaceri a promis că va construi din banii săi un astfel de patinoar.
Promisiunile lui Ion Țiriac au fost multiple, acesta declarând că până în prezent nu a reușit să înceapă propriu-zis construcția întrucât s-a lovit ori de birocrație ori de faptul că primăria nu i-a pus la dispoziție un teren pe care să poată fi ridicat efectiv acest patinoar. Drept urmare, ultima știre din ciclul „domnul Ion Țiriac va construi un patinoar în capitală din bani proprii”, datează din noiembrie și ne anunță că această construcție va fi ridicată până la urmă în Otopeni, va costa 2 milioane de euro, iar terenul cu pricina aparține omului de afaceri.
Având la dispoziție acum toate aceste date constatăm faptul că Bucureștiul duce lipsă de patinoar de doi ani și jumătate, iar cele mai optimiste predicții ne arată că unul nou ar putea răsări în capitală abia în 2017. Chiar și de ar fi așa, am avea aproape cinci ani fără pregătire pe gheață specifică în București, iar matematic vorbind, acest lucru înseamnă pierderea (aproape sigur) a cinci generații de copii.

Cum se descurcă echipele de seniori și juniori bucureștene?

În momentul închiderii patinoarului Mihai Flamaropol, în București activau două echipe de seniori: Steaua București și Sportul Studențesc.

Steaua București, cunoscut în ultimii ani și drept CSA Steaua Rangers, este un club înființat în anul 1951 deținător a 40 de titluri naționale, record absolut la nivel mondial. Desființarea acestei echipe, lucru luat în calcul în 2013, ar fi fost o tragedie pentru hocheiul bucureștean.

Susținută în continuare de către Ministerul Apărării, Steaua București s-a relocat la Cârța, pe patinoarul construit în epoca lui Tanczos Barna, loc unde își desfășoară meciurile considerate ca fiind acasă. Deși rivalii glumesc deseori pe seama acestei mutări și spun despre Steaua că acum este echipă harghiteană, această relocare a avut și efecte pozitive, echipa jucând finala LNH în sezonul trecut (2014 – 2015), de unde putem trage concluzia că momentan militarii nu suferă ca și rezultate de pe urma închiderii Flamaropolului. Desigur, la obținerea acestor rezultate meritorii au contribuit și ceva stranieri importați din Ucraina, dar despre acest lucru mai pe larg într-un episod viitor.
Sportul Studențesc este o echipă despre care putem spune că prin tradiție nu are parte de prea mari sponsorizări. Chiar și așa, acest club continuă să existe și în 2015, situația sa amintind însă mai mult de un club amator decât de unul profesionist.
Astfel, Sportul, echipă a cărei deviză este acum „jucăm deci existăm”, nu s-a putut reloca într-un alt oraș cu patinoar, cum a făcut Steaua, spre exemplu, iar antrenamentele sunt sporadice. În prezent, Sportul contează doar la număr în Liga Națională de Hochei pe Gheață, înfrângerile la peste 20 de goluri fiind la ordinea zilei. În condițiile date, adică fără antrenament specific de peste 2 ani și jumătate, aceste înfrângeri par totuși o performanță. De altfel, Ioan Martin, antrenorul echipei a și mărturisit recent în urma unui meci cu echipa Corona Brașov următoarele:
A fost un meci nu greu, ci foarte greu. E al doilea meci pe care îl jucăm în două săptămâni fără niciun antrenament pe gheață, însă mergem înainte.
Pe partea de echipe de juniori, contabilizăm Steaua Rangers la U20, ACS Steaua Rangers – Husky la U16 și alte câteva echipe la diferite nivele sub 14 ani, numărul copiilor înscriși fiind acum cu mult sub 350, câți însumam pe hârtie la finalul lui 2013.
Aceste echipe continuă să existe aproape strict din banii și ambiția părinților. Dacă luăm în considerare faptul că un echipament complet de hochei este destul de scump (investiția se ridică undeva în jurul valorii de 2000 de RON) și ne gândim și la faptul că bugetul trebuie completat acum cu transport, cazare, masă, îi putem considera pe acești părinți drept adevărați eroi, pasionați peste măsură de hochei pe gheață.
O altă problemă este dată însă de faptul că la nivel de juniori, copiii nu pot fi relocați în altă parte a țării (vezi cazul mutării echipei de seniori Steaua la Cârța) pentru a nu le fi afectată educația, și drept urmare aceștia se antrenează de zor prin mall-uri sau pe diferite alte patinoare neomologate (Drumul Taberei, cel mai frecvent exemplu). Glumind, am putea spune că hocheiul bucureștean se pregătește acum de zor pentru liga mall, Liga MOL fiind cu siguranță un obiectiv pentru cei cu patinoar în propriul oraș sau măcar în apropiere.
Chemarea către hochei din toamna lui 2015 pentru juniorii clubului Steaua sună cam așa (mesaj publicat pe pagina oficială de facebook a echipei):
Programul pentru săptămâna în curs este următorul:
Marți Afi ora 6:45 – 8:45 toate grupele.
Miercuri și Joi Tineretului ora 19:00 toate grupele.
Sâmbătă Afi 7:00 – 8:00 toate grupele și
Duminică 7:30 – 8:45 toate grupele.
Trebuie conșitentizat faptul că un antrenament pe un patinoar dintr-un mall nu are aceeași valoare ca unul făcut pe o arenă omologată oficial. Acest lucru este confirmat de rezultatele echipelor de juniori de la U16 și U20 care pot fi verificate aici și respectiv aici. Se poate observa că de cele mai multe ori echipele au căzut fizic în repriza a treia, ca urmare a lipsei antrenamentului specific. De asemenea, dezvoltarea unor tehnici specifice jocului cu crosa sunt puse sub semnul întrebării atât timp cât tu te antrenezi în majoritatea timpului în condiții improprii.
Drept urmare este ușor de concluzionat faptul că aceste generații de juniori nu vor putea oferi în viitor jucători de perspectivă pentru echipele de seniori sau chiar pentru echipa națională, rezultatul fiind pierderea a câtorva generații de hocheiști bucureșteni, noi prognozând un număr de minim cinci. Cum Steaua și Sportul la seniori au în componența lotului în general jucători de peste 30 de ani, dispariția a minim cinci generații de juniori pune sub semnul întrebării viitorul acestor cluburi.

Concluzia?

Dacă există încă părinți în București care cred în hocheiul pe gheață și își îndreaptă odraslele spre acest sport și există copii care au voința de a se prezenta la ora 6:45 pe gheața dintr-un mall la antrenament, înseamnă că avem parte de cerere. Acest lucru este absolut normal pentru un oraș cu peste două milioane de locuitori care a dat hocheiului sportivi precum Doru Tureanu sau Mihai Flamaropol, pentru a enumera doar doi.
În plus, nu trebuie uitat că hocheiul pe gheață este considerat la nivel global drept unul dintre cele mai spectaculoase sporturi, nu întâmplător această disciplină fiind cea mai urmărită la Jocurile Olimpice de Iarnă (însuși Putin a fost prezent la fiecare meci al Rusiei la ultima ediție de JO).

Soluția ar fi dată de construirea cât mai rapid a minim unui patinoar de antrenament (capitol despre care vom insista în articolul următor).

De asemenea, o idee ar fi ca toate instituțiile care pot schimba lucruri în acest sport sau persoanele care au declarat că doresc să facă ceva pentru hochei (exemplu: MTS, FRHG, Primăria Municipiului București, Ion Țiriac) să-și asume responsabilități și să treacă la fapte, pentru că promisiuni s-au tot făcut începând din 2013…