Răzvan Nicolae

Imaginează-ţi că ai 19 ani, cinci selecţii în naţionala Germaniei de juniori şi Bayern Munchen vine cu un contract având numele tău pe el. Simţi că ai lumea la picioare şi că viitorul este doar al tău. Pentru o secundă iţi imaginezi primul tău meci în tricoul alb-roşu, stadionul plin şi cum toţi suporterii îţi scandează numele. Sigur toate astea au trecut prin mintea tânărului Lutz Pfannenstiel, pe atunci portar la FC Bad Kotzting.

După un timp începi să ai îndoieli. Kahn, uriaşul blond, este cerberul porţii bavarezilor. Simţi că nu poţi să-l scoţi dintre buturi şi visul cu scandările galeriei începe să-şi piardă culoarea ca o poză veche peste care a trecut patina timpului. În acelaşi timp auzi cuvintele unui impresar: “Hai la Penang FA. Ştiu, e Malaezia, dar băieţii ăştia sunt dispuşi să plătească oricât. Uite, îţi oferă şi o maşină. Ce mai aştepţi?” Trebuie să alegi: de-o parte ai şansa de a juca la Bayern, de cealaltă parte ai şansa să câştigi bani frumoşi. Alegi banii şi aşa ajungi în celălalt colţ al lumii.

Nu prea ai ce să regreţi. Joci cu 40.000 de suporteri la fiecare meci, câştigi bine şi mai eşti şi DJ prin cluburile din Kuala Lumpur. Nu sunt ei suporterii lui Bayern, dar îţi scandează numele la fiecare meci, la fiecare paradă. Simţi însă că lipseşte ceva. Toţi spun că fotbalul adevărat se joacă în Europa, că Asia e doar un cimitir de elefanţi pentru jucătorii care sunt în prag de pensionare. Îţi faci bagajul şi pleci. Nu mai e Malaezia, dar nici noul club nu este lipsit de excentrici. Eşti la Wimbledon sau “the crazy gang” cum este alintată de presă şi suporterii din Albion. Ieşi pe un teren de antrenament unde câinii îşi fac nevoile lângă fanionul de la colţul terenului, îl ai în faţă pe Vinnie Jones, viitorul actor, actualul “bad boy” din Premier League, dar joci în Anglia. Bine, e mult spus joci. Nu prinzi nici un meci oficial şi după un an eşti pasat la pădurarii de la Nottingham Forrest. Nu te impui şi eşti trimis împrumut tocmai în Africa de Sud. Te iei cu mâinile de cap şi bifezi al treilea continent pe care vei juca. Ajungi într-o ţară în care cu doar câţiva ani în urmă negrii şi albii erau separaţi de apartheid. Tu eşti alb într-o echipă de negrii, o pată de culoare în urma globalizării fotbalului.

Timpul trece, iar tu mai bifezi câteva echipe, una în Germania natală şi două în Finlanda. Altă limbă nouă de învăţat, iar colegii îţi oferă primele lecţii învăţându-te înjurăturile. În tot timpul ăsta eşti singur, alergi casă-stadion-casă, încerci să te obişnuieşti cu locul chiar dacă peste câteva luni urmează să părăseşti acea ţară.
Ajungi în Singapore. Iar exotism, dar tu eşti deja obişnuit. Semnezi încă un contract, ai şi uitat al câtelea. Ajungi titular, ba mai mult eşti vedeta echipei. Numele tău este scandat de suporterii din tribună. Vocea aia care spunea că Asia este un cimitir al elefanţilor îşi pierde din putere, nu mai are intensitatea de acum ceva timp. Totul e roz, senin şi simţi că în sfârşit ţi-ai găsit locul. Stai că de acum încep lucrurile complicate.

Eşti alături de colegul tău de echipă pe canapea. Vă uitaţi la un meci de fotbal când soneria sparge liniştea. În câteva secunde poliţia este peste tot prin apartamentul tău. Tu priveşti toată scena care pare desprinsă dintr-un film prost. Oamenii ăştia în ţinută oficială zbiară la tine, te împing şi-ntr-un final îţi pun cătuşe. Ajungi la secţia de poliţie şi te loveşti de abuzurile obişnuite ale unor poliţişti ce nu înţeleg drepturile omului. Te transformi repede într-un sac de box şi până să te dumireşti ajungi într-o puşcărie. Nu orice puşcărie, te-au trimis laolaltă cu violatori, criminali cu sânge rece, mai pe scurt cu oameni dispuşi oricând să omoare. Te chinuie gândul că eşti aici fiind acuzat că ai trucat meciuri. Nu, nu ai făcut vreun blat. Ai jucat mai bine decât în mod normal, cel puţin asta ţi-a spus judecătorul. Visul s-a transformat în coşmar. Primele zile sunt şi cele mai grele. Iei primii pumni, eşti hărţuit şi ţi-e teamă să ripostezi. Nu, nu e locul unde să arăţi că eşti dur, oricum tu nu eşti un dur. Ai venit până aici ca să joci fotbal. 101 zile trec de parcă ar fi ani, dar eşti în sfârşit liber. Priveşti cerul, respiri aerul libertăţii şi-ţi pui mânuşile de portar la loc.

Te întorci în Anglia, dar nu găseşti nici o echipă. Atunci auzi de un trial la un club din Noua Zeelanda. 48 de ore cu avionul si apoi două ore de somn şi erai din nou pe teren. A doua zi semnai deja contractul, deveneai cel mai bine plătit jucător din istoria clubului. Şi când te gândeşti că în urmă cu vreo câteva luni îţi spuneai că viaţa ta de fotbalist se va termina în puşcăria aia uitată de lume. Eşti din nou pe culme şi simţi că ai lumea la picioare.
Viaţa ta nu este făcuta să fie uşoara. Ajungi la Bradford si eşti din nou în Europa. Aici nu ţi se poate întâmpla nimic rău. Eşti sigur? E Boxing Day. Suporterii vin în fiecare an pe 26 decembrie ca să vadă fotbal. Stadioanele din Anglia sunt pline ochi cu această ocazie. Eşti titular, echipa conduce cu 2-1 şi toată lumea este fericită. Încerci să ieşi pe o centrare, dar într-o fracţiune de secundă eşti la pământ. Simţi că te sufoci, nu ai aer. Vezi în câteva clipe toate momentele din viaţa ta. Vezi primul tricou de la echipa de juniori, clipa în care Bayern Munchen bătea la uşa ta, zborul până în Malaezia, zilele de închisoare din Singapore…toate aceste momente îţi trec prin faţa ochilor.

Inima se opreşte, oamenii din jurul tău sunt panicaţi. Medicul încearcă să te resusciteze, pentru trei minute eşti declarat decedat, dar tu nu poţi să pierzi bătălia pentru viaţa ta. Nu, tu eşti un luptător. Câteva ore mai târziu te trezeşti din comă la spital şi prima întrebare este legată de rezultatul meciului. Fotbalul e viaţa ta şi totuşi din cauza lui ai fost la un pas de moarte. După 10 zile eşti din nou în poartă. Tu dintre toţi ştii cel mai bine că fotbalistul moare de două ori. Prima oară în picioare, iar timpul retragerii tale nu a venit încă.

Urmează alţi ani tumultoşi. Joci oriunde, plăcerea e mult prea mare. Azi eşti aici, mâine dincolo. Îţi pare totul normal, vrei să eviţi monotonia. În 2004 ajungi în Statele Unite, la Calgary Mustangs. Cel de-al cincilea continent pe care joci. Începi să baţi recorduri sau chiar să stabileşti unele noi. Parcă nu-ţi găseşti locul. La un moment dat auzi de o ofertă din Brazilia. Hermann Aichinger, o echipă necunoscută, dar care iţi poate oferi oportunitatea de a deveni primul fotbalist din lume care joacă în toate cele şase confederaţii afiliate la FIFA. Nu stai pe gânduri şi semnezi. La 35 de ani stabileşti un record ce pare greu a fi bătut de altcineva.

Ai ajuns la 38 de ani şi simţi deja oboseala unei cariere de fotbalist globetrotter. Ai jucat în 25 de ţări, pe şase continente şi crezi că e cazul să pui capăt carierei de fotbalist. De doi ani eşti în Namibia, la Ramblers. Nu mai eşti doar un simplu jucător, pe lângă poarta ce o aperi mai eşti şi antrenor şi director sportiv al clubului, iar când e nevoie dai o mână de ajutor şi ca antrenor cu portarii pentru naţionala Namibiei. E timpul să spui stop. Îţi aşezi mânuşile pe banca şi încerci să-ţi aduci aminte unde a început totul. In 1993, pe când aveai 19 ani, Bayern Munchen te-a vrut în echipă.

CV
Lutz Pfannenstiel
Născut: 12 mai 1973, Zwiesel (Germania Federala)

A jucat la: FC Bad Kotzting (1991-93, Germania), Penang FA (1993-94, Malaezia), Wimbledon (1994-95, Anglia), Nottingham Forrest (1995-97, Anglia), Orlando Pirates (împrumutat 1996-97, Africa de Sud), TPV (1997, Finlanda), FC Haka (1997, Finlanda), SV Wacker Burghausen (1998-99, Germania), Geylang United (1999-2000, Singapore), Dunedin Technical (2001, 2002, 2003, Noua Zeelanda), Bradford PA (împumutat 2001-02, 2002-03, Anglia), Huddersfield Town (2002, Anglia), ASV Cham (împrumutat 2002, Germania), Baerum SK (împrumutat 2003, Norvegia), Calgary Mustangs (2004, SUA), Otago United (2004-2006, Noua Zeelanda), Vllaznia Shkoder (2006-07, Albania), Bentonit Ijevan (2007, Armenia), Baerum (2007, Norvegia), Vancouver Whitecaps (2007, Canada), Hermann Aichinger (2008, Brazilia), Flekkeroy IL (2008-09, Norvegia), Manglerud Star (2009, Norvegia), Ramblers (2009-2011, Namibia)