Ion Gnatiuc

Începe să plouă mărunt, dar apăsat, așa că suntem nevoiți să ne ascundem 5 oameni sub 2 umbrele și 3 geci subțiri care se umezesc instant. Din tribunele terenului principal al bazei sportive CMC a mai rămas doar fundația dintr-un beton care se sfarmă de la un an la altul.

La meci asistă în jur de 40 de persoane, o prezență care face invidioase multe asistențe de la meciuri din Liga 1, unde uneori, pe lângă public, echipele de start, rezervele și staff-ul tehnic, nu se adună atâta lume. Marea majoritate din cei prezenți sunt comentatori care lucrează la diferite instituții mass-media imaginare. Discursul lor amintește mai mult de o lecție de anatomie, cu o abundență de expresii care conțin foarte mult ”vagin” și ”penis”, în forme de exprimare locală. De altfel, se renunță la exprimarea academică și în momentul în care se trimit încurajări spre teren (”rupe-i bă, picioarele!”, ”dă-n el, că nu știe!”).

Terenul folosit astăzi de către CFR Cluj doar pentru antrenamente, și ocazional de către echipa a doua sau de către grupele de juniori, se prezintă în condiții foarte bune. Este alergat de la o poartă la alta de 22 de jucători de vârste și constituții fizice diferite, de la studenți de 22 de ani, cu alură de atleți, până la jucători mai experimentați, care prezintă o malformație de la consum de bere ce se manifestă printr-o burtă care uneori îi împiedică să dea în minge. Afară e în continuare frig, iar adierile de vânt aduc miros de transpirație de la vestele fosforescente pe care le îmbracă jucătorii care stau pe banca de rezerve.

Gazdele sunt la primul sezon jucat la profesioniști. Își propun promovarea din primul an, deși ediția din acest an a Ligii a V-a a adunat la start nume sonore cu experiențe îndelungate de joc prin Liga IV-a, dar și cu jucători care au efectuat numeroase stagii de pregătire pă sate. Echipa se numește, și cu toate că marea majoritate a jucătorilor nu știu ce înseamnă asta, cu toții sărută înverșunați sigla de pe piept și-și pierd privirile într-un vis pe care și l-au asumat în comun: în câțiva ani să joace în cupele europene. E o atitudine îndrăzneață, ați putea spune, și veți avea perfectă dreptate. Însă să știți că se descurcă chiar bine pentru o echipă care s-a format acum 4 săptămâni din jucători obișnuiți să joace mai mult pe terenuri sintetice, în campionatele de cartier, iar în momentul de față e catalogată surpriza campionatului, fiind clasată pe un onorabil loc 4.

Oaspeții aliniază la start 11-le de bază, din care nu lipsesc jucătorii integraliști din meciurile trecute și titulari de drept de altfel: primarul, medicul-șef și doi veri de-ai săi, dar și alți jucători care prin muncă asiduă au câștigat un loc pe foaia de joc. Centralul, un arbitru cu experiență delegat de comisia județeană, notează pe foaia de joc o listă de 11+4 (cum vă spuneam mai devreme, oaspeții au venit atât de siguri, încât și-au permis să lase câteva rezerve acasă. Oricum nici autocarul nu avea mai multe locuri.). Deasupra listei notează cu majuscule răspicate: AS Borșa.

Se intră pe gazon în uralele spectatorilor prezenți la meci care, între noi fie vorba, strigă mai tare din cauza frigului decât a emoțiilor pe care le nutresc pentru favoriții lor. La două blocuri din vecinătate, câteva perechi de ochi de pensionare se ivesc curioase la geam. Nu sunt obișnuiți cu atmosfera de meci, pentru că Francisc Dican își ține în frâu (adică în liniște)jucătorii la antrenamentele interzise presei sau publicului (singurele momente când se populează zona cu lume)*. Doi jucători mai tineri de la AMEFA rup câte un smoc de iarbă și îl pun în sân, iar în timp ce nevinovatele fire ajung înapoi de unde au fost rupte, aceștia își fac semnul crucii. Inițial un grup de borșeni râd de ei, dar superstițioși din fire, înainte să se alinieze la centrul terenului, repetă și ei gestul, însă firele rămân blocate unde va în zona sternului, împotmolite de burțile absolut nevinovate, care ies în evidență prin tricourile mulate perfect pe corpul lor.

Se joacă anevoios, terenul se transformă după doar 5 minute de joc într-o mocirlă cosmetizată cu un gazon frumos. Antrenorii se agită nervoși pe margine și își îndeamnă ucenicii cu înverșunare (mă refer aici la cei 4 antrenori pe care îi au borșenii pe bancă. Mă rog, pe bancă e mult spus, sunt la un pas de a pătrunde în teren, însă arbitrul uită să-i dojenească, iar când o face, dă dovadă de multă indulgență. E un fapt de la care, deschid paranteza, ar putea învăța stimabilii din Liga 1, care se comportă foarte acid cu Mirel Rădoi, antrenorul FCSB, pe motiv că nu și-a luat BAC-ul, mai ales când mă gândesc că 3 din cei 4 nu au terminat nici măcar generala, dar încurcate-s căile regulamentelor!). Abia pe finalul reprizei, borșenii reușesc să deschidă scorul. Autorul golului își duce vinovat mâinile la tâmple – el a vrut să dea în minge, însă în timp ce și-a dat cu dreptu-n stângul, aceasta l-a lovit și a ricoșat în vinclu. Gazdele încearcă să-și revină după șocul golului primit, însă nu reușesc să pună bine mingea la centrul terenului, ca se și face imediat 0:2, scorul cu care ambele echipe se retrag la cabine. Bine, cabine e mult spus, se îndreaptă să stea la umbra nucilor care cresc făloși în extremitatea dreaptă a suprafeței de joc, însă cum soare nu prea este și afară plouă, aceștia se mulțumesc să se oprească pur și simplu la limita liniei de margine.

Pe parcursul pauzei care durează 11 minute neregulamentare se dau ultimele indicații tactice, se verifică accidentații, se fac încurajări. În apropierea unei porți, se ține o ședință de către observatorul de joc, acompaniat de către central. Protagoniștii sunt arbitrii asistenți, 2 tineri de 17 ani care la cursurile de arbitraj pe care le-au absolvit de curând, au lipsit de la ora în care s-a vorbit despre regula off-side-ului, astfel încât aceștia au ridicat fanionul în doar 3 situații: de fiecare dată când li se striga din public să ridice, de fiecare dată când au fost înjurați de public pentru că nu au ridicat și voiau să le facă în ciudă și de fiecare dată când li se făcea frig și voiau să-și mai încălzească puțin membrele superioare.

Se fluieră începutul reprizei a doua, care începe cu un handicap deranjant pentru gazdele de la AMEFA, conduse cu un neverosimil 0:2 de către oaspeții din Borșa. Nu trec însă, decât câteva minute, și gazdele reușesc să revină în joc prin două execuții într-un interval de timp care aduce aminte de handbal. Oaspeții sunt cu moralul la pământ, iar liderii galeriei locale, care ar face invidioase, după cum spuneam, multe dintre asistențe din Liga 1, s-au cocoțat pe gard și desfac 2 fumigene, pentru fiecare gol marcat de favoriți. Observatorul, care până atunci nota într-un raport de joc ”waterproof ”, protejat doar de o umbrelă modestă susținută de unul din oficialii oaspeților, tresare. E un eveniment rar la meciurile din Liga V-a să vezi fumigene. Pentru câteva secunde uită de notițe și admiră cu un zâmbet nostalgic spectacolul multicolor, chiar în timp ce una dintre petarde zboară pe terenul de joc, pe deasupra arbitrului asistent care a tot greșit constant în (de)favoarea ambelor echipe. În mod normal, va urma o suspendare de 2 etape fără spectatori, dar cum o mare parte din bugetul gazdelor este asigurat de către aceștia, domnul observator trece cu vederea micul incident.

Meciul se termină 3:4 (un scor care, nu-i așa?, ar face invidioase multe asistențe de la meciurile din Liga 1) cu o ultimă încercare de revenire în joc a gazdelor, care joacă astăzi (și de fiecare dată) în roșu și negru, printr-un gol în minutul 86, insuficient însă. La această reușită s-a lăsat fără fumigene. Nu a fost nici buget, și nici așteptarea ca azi să se reușească mai mult de două goluri. Peste CMC se lasă seara, iar AMEFA ratează ocazia de a urca pe podium la două puncte de lider.