Simona, înainte de prima finală de Slam: "Contează jocul, sentimentul pe care îl ai pe teren și cum reziști emoțiilor"

A trecut aproape o oră de la finalul meciului. Andrea Petkovic tocmai ce a ieșit din Main Conference Room și îi salută prietenoasă pe cei din staff-ul care s-a ocupat, pe perioada celor două săptămâni, de moderarea conferințelor de presă. Învinsa Simonei tocmai ce vorbise foarte frumos despre româncă și despre jocul acesteia. Și-a luat la revedere de la cei prezenți și a dispărut pe o ușă care duce către Players Lounge. Câteva minute mai târziu, Simona a intrat în sală, aducând cu ea o stare pe care a descris-o încă de la primul răspuns: “Sunt puțin blocată acum!”.

Simona e din cale afară de fericită, se simte asta, dar, spre deosebire de ieri, după meciul cu Kuznetsova, se simte și că e foarte consumată emoțional. Efortul depus pe finalul meciului cu Petkovic, când a tras din răsputeri să-și controleze emoțiile și să nu lase meciul să alunece în decisiv, a ajuns-o din urmă. Intră acum într-un teritoriu neîncercat pentru ea, iar când întrebările despre Maria încep deja să apară, Simona recunoaște franc că nu are idee ce urmează de aici înainte: “Nu știu cum e să joci o finală de Grand Slam”. Adevărul e că sunt puține probleme de avut mai plăcute decât asta.

Până la Maria, Simona își permite să se bucure. E ca un copil: “Trăiesc un sentiment incredibil, greu de pus în cuvinte. Am emoții și să vorbesc. Am fost foarte nervoasă, pentru că a fost un meci chiar greu, mai ales emoțional. E fantastic să ajung în prima mea finală de Grand Slam. Era visul meu să joc o finală de GS, mai ales aici, la Paris”.

Cu Petkovic, Halep spune că a fost cumva ca în Australia, la meciul cu Cibulkova, în care emoțiile au doborât-o: “Înainte de meci am fost relaxată, am stat cu echipa, totul bine. Când am intrat pe teren, a fost tot mai greu să fac față emoțiilor. A fost greu pe plan mental, dar și pentru corpul meu”.

Mai târziu, în partea de limba română a conferinței, și deja mai liniștită între timp, Simona nuanțează: “Trebuie să mă bucur de acest moment și de ce realizez, de ceea ce fac, de programul meu, de seriozitatea mea și să merg mai departe pe același drum. Să stau la fel de concentrată și atentă pe ceea ce am de făcut”. Recunoaște că i-au dat un pic lacrimile pe teren, după mingea de meci care i-a adus victoria, dar le-a ascuns repede.

Surpriză sau „expected”?

Cum primele trei favorite au ieșit rapid din turneu, toată săptămâna s-a vorbit despre presiunea care apasă pe româncă, “obligată” de clasament să preia șefia plutonului și să respecte acest statut de favorită. Ben Rothenberg, de la New York Times, o întreabă cum percepe calificarea în finală: drept ceva ce ar fi fost normal să se întâmple – prin prisma clasamentului – sau e totuși o surpriză, chiar și pentru ea?  

Simona lămurește perspectiva clasamentului cu o frază pe care ar trebui să o rețină toți cei care analizează un meci de tenis sau valoarea unei jucătoare numai din perspectiva clasamentelor. “Nu pot să spun că e neapărat o surpriză, pentru că am mai învins jucătoare bune în trecut, deci nu e o surpriză pentru mine că am ajuns în finală. Despre ranking, da, am fost jucătoarea cu cel mai bun clasament mare parte din turneu, dar am zis mereu că nu contează clasamentul. Contează jocul, sentimentul pe care îl ai pe teren și cum faci față emoțiilor înainte de meci și în timpul lui”. Mai târziu completează declarația, când i se amintește că va urca pe locul trei în lume, începând de luni: “Pentru mine, mai important e să joc finale și să câștig turnee. Dar sigur că e extraordinar că voi fi în Top 3, e ceva care s-a întâmplat foarte rapid, nu m-aș fi așteptat acum un an”.

Inevitabil, seria întrebărilor alunecă spre Maria Sharapova, adversara din marea finală. “Am jucat un meci foarte bun la Madrid în primul set. Am fost rapidă, mi-am deschis unghiuri. Dar ea a revenit foarte puternic și a lovit la fel de puternic. Va fi dificil pentru mine, sunt sigură de asta, dar trebuie să fiu fericită pe teren și să încerc să mă bucur. Și trebuie să-mi iau revanșa. Voi lupta pentru asta”. O jurnalistă observă că Halep joacă mereu cu o extramotivație în fața unei oponente la care a pierdut ultima oară, iar românca îi confirmă: „Da, cu Svetlana am fost motivată suplimentar pentru că am pierdut ultima dată la ea, la Stuttgart”.

În plus, Simona a observat deja că, din multe puncte de vedere, Sharapova e cea pe care apasă presiunea favoritei, conform calculului hârtiei: “N-am nimic de pierdut. Voi ține asta minte. Voi încerca să joc relaxată”.

Apoi detaliază despre tactica pentru finală. “Va trebui să fiu din nou agresivă, să joc rapid, să lovesc puternic, să-mi deschid unghiuri și să-mi controlez nervii. O să încerc să stau pe linie, aproape de linie, dar nu pot să spun cum va curge jocul, pentru că ea e o jucătoare foarte bună, care găsește mereu rezolvare la probleme. Așa a făcut și-n ultimele meciuri aici, a pierdut de câteva ori primul set și a revenit de fiecare dată. E o campioană și știe să-și păstreze calmul în momentele importante. Am în cap cum a fost meciul de la Madrid, am niște chestii pe care vreau să le încerc în finală. O să încerc să o alerg, să nu o las să lovească de unde îi place ei. O să dau totul. Vom vedea ce voi putea și de ce voi fi în stare sâmbătă”.

Repetă că finala va fi un meci greu din toate punctele de vedere: emoțional, fizic și “pe tenis”. Până atunci, planul e ca, înainte de orice altceva, să se recupereze emoțional. Iar grupul numeros de apropiați este foarte util când vine vorba s-o reîncarce pe Simona, cea care spunea zilele trecute că își trage forța interioară și dinspre rudele și prietenii care o însoțesc. Și mai așteaptă pe cineva special: “Sunt lângă mine, la Paris, câteva persoane importante pentru mine. Mai aștept câteva, și am o invitație specială pentru primul meu antrenor, domnul Ioan Stan. Dumnealui mi-a spus că o să ajung tenismenă și o să-l invit cu drag să vină să vadă finala dacă o să poată”.

Ce a mai spus Simona

Despre diferența între nivelul de la Madrid și cel de la RG

„Cred că sunt mult mai bine pregătită acum și am un joc mult mai bun decât la Madrid, sunt mult mai agresivă, mai atentă în momentele importante. La Madrid, cred că am fost la 70-80 la sută din potențial. Aici am ajuns la 90, 95. Sunt mult mai luptătoare și mult mai atentă la punctele importante, la fiecare punct de altfel”.

despre ce a adus nou Wim Fissette în jocul ei

“Am mai multă încredere, el îmi dă încredere, îmi spune lucruri pozitive mereu. Am progresat un pic la toate loviturile, chiar și la serviciu, chiar dacă în ultimele două  zile n-a mers bine, eu simt că în momentele importante servesc bine. Și la lovituri am progresat. E o persoană foarte deschisă, foarte pozitivă, mă ajută mult mental”.

 

Cum vede Andrea jocul Simonei

Andrea Petkovic a analizat foarte bine meciul, explicând că, după un prim set în care i-a fost foarte greu să intre în ritm, iar Simona a jucat nemaipomenit, în setul doi simte că a avut niște șanse pe care nu le-a profitat, dând și câteva exemple de momente psihologice ale setului.

“Cu Simona, ideea e că trebuie să joc foarte agresiv și să intru în teren, ca să n-aibă timp să-și facă jocul. Pentru că dacă apucă să-și deschidă unghiuri, joacă super deștept și folosește tot terenul. Când am început să joc foarte agresiv, m-am simțit în control, doar că nu am profitat de șanse, atunci când ele au apărut. În două sau trei ocazii am luat o decizie greșită, ori împotriva unei jucătoare ca Simona, asta înseamnă că setul s-a și dus. Plus că am servit foarte slab azi”.

Andrea, care spune deseori în timpul conferințelor ei, mai în glumă, mai în serios, că ar putea fi sau că și-ar dori să fie jurnalist, a fost rugată să compare meciul de acum cu cel de la Nurnberg, finala jucată de cele două anul trecut.

“Nu aș fi putut să zic de pe atunci că saltul ei va fi atât de rapid, dar am avut de pe atunci o imagine a cât de bună e. Eu eram într-o formă bună atunci, poate un pic obosită, dar îmi simțeam excelent loviturile. N-am intrat însă în teren ca azi, așa că ea m-a omorât. Secretul e că nu trebuie să-i dai timp. Dacă îi dai, va începe să-și deschidă terenul. Singura dată când am mai avut acest sentiment când am jucat cu cineva a fost, poate, cu Chakvetadze, care era cumva similară din ca joc, din punct de vedere al unghiurilor folosite și cât de mult te face să alergi fără să folosească, de fapt, mingi foarte puternice. Când joci cu Serena sau Maria e ceva diferit. Așa că asta am simțit încă de la Nurnberg, nu am intrat în teren și ea pur și simplu a jucat șah cu mine. Azi am știut ce să fac, dar pur și simplu nu mi-am fructificat șansele”.

Secțiunea Roland Garros este susținută de Air France. 

Air France operează 5 zboruri zilnice din București spre Paris Charles de Gaulle