Remarcabila revenire a Mihaelei Buzărnescu se rotunjește cu prima prezență pe tabloul unui Slam

Mihaela Buzarnescu îşi continuă sezonul foarte bun și bifează o premieră în cariera ei. La 29 de ani, ea duce la capăt efortul masiv din acest an, în care a jucat multe turnee mici pentru a-și aduna punctele necesare unei ascensiuni lente, dar sigure. Azi ea a reușit victoria care o aduce pentru prima dată pe tabloul principal al unui Slam: a trecut de Mariana Duque-Marino în turul al treilea al calificărilor US Open, 6-7, 6-2, 6-4.

Anterior, Mihaela, o fostă campioană de dublu la US Open la junioare (a câștigat dublul alături de Raluca Olaru, în 2006), reușise o singură dată să ajungă până în runda a treia de calificări la US Open. La toate celelalte Slamuri n-a trecut de turul 2 de calificări.

În primul set, Mihaela a revenit de la 4-5, recuperând break-ul, apoi a ratat 2 mingi de set la 6-5, iar în tiebreak totul s-a decis la câteva puncte. În setul doi a început mai decisă, a făcut repede break-ul şi a părut în control total. Decisivul a fost o luptă: la 1-2, Mihaela a salvat câteva mingi de break, iar în game-ul următor a reuşit break-ul, pe care nu l-a mai cedat până la sfârşitul meciului. Cu ceva emoţii pe final, când a şi salvat o minge de break la 4-5, ea a închis meciul în trei ore fără opt minute!

Caroline Wozniacki va fi adversara Mihaelei Buzărnescu! Sorana Cîrstea o primește pe Lesley Kerkhove, Irina Begu, pe Kateryna Kozlova

— Treizecizero.ro (@treizecizero) August 25, 2017

Cariera Mihaelei Buzănescu s-ar putea descrie scurt ca fiind fragmentată, măcinată de accidentări, incertitudini, multe pauze şi reveniri.

De-a lungul anilor, rezultatele ei au fost fluctuante şi cu greu a găsit perioade fără accidentări sau probleme. Deşi în 2011 intrase pentru prima dată în top 200 şi era pe un trend asccendent, lucrurile au luat-o complet la vale un an mai târziu. Nu a mai jucat niciun turneu timp de doi ani din cauza unor accidentări, iar tot ce construise cu greu s-a risipit, ea fiind nevoită să o ia de la capăt în 2014. Doar că lucrurile nu au arătat mai bine nici de data asta: după doar 3 turnee jucate a fost nevoită din nou să ia pauză pentru un an de zile – perioadă pe care a folosit-o experimentând cariera de antrenor (a antrenat echipa de fete U16 pentru o scurtă perioadă) şi s-a dedicat mai mult studiilor.

În ultimii ani, Buzărnescu a putut juca fără mari pauze şi accidentări. Clasată pe locul 538 la începutul anului, ea şi-a folosit clasamentul protejat pentru a intra pe tabloul de calificări la Australian Open, câştigând un meci maraton de peste 3 ore cu Olga Govortsova, mult mai bine clasată ca ea şi cu multă experienţă, o jucătoare care a stat mult în top 50 în anii trecuţi. A fost genul de meci care poate aduce acel declic de care mai toţi jucătorii vorbesc; în primul set a revenit de la 3-5 şi a câştigat 4 game-uri la rând, în setul doi a luptat serios să menţină ritmul, iar în decisiv a preluat frâiele complet. E greu de spus cât de mult a contat meciul ăsta pentru parcursul ulterior al anului, dar poate fi luat ca reper. Într-un timp relativ scurt, Mihaela a reuşit două titluri ITF consecutive de 60K la Hodmezovasarhely (în finală a cedat doar 3 game-uri) şi Izmir (nu a pierdut niciun set în cele 5 meciuri, iar în finală a pierdut un singur game) – cele mai importante titluri ale carierei.

După Wimbledon a urmat încă o serie de 10 victorii consecutive: titlu la Getxo şi încă un titlu de 60K la Versmold (tot fără să piardă set, în finală a cedat 2 game-uri). Recent, Mihaela a mai ajuns într-o finală la Woking, acolo unde a pierdut finala atât la simplu, cât şi la dublu.

Desigur, toate aceste performanţe s-au reflectat în clasament, acolo unde Buzărnescu a urcat peste 400 de locuri, intrând în primele 150 de jucătoare ale lumii pentru prima dată în carieră. Acum e la un pas de a intra în top 100.

Dincolo însă de rezultate şi de clasament, dorinţa Mihaelei de a continua şi de a găsi motivaţie după atâtea întreruperi şi perioade de pauză e cu adevărat ceea ce rămâne de reținut. E dificil ca la 29 de ani, după o carieră cu accidentări, să îţi păstrezi intactă motivaţia de a munci, de a te antrena şi de a o lua de la capăt de fiecare dată, să crezi că nu e prea târziu.

Horia a câștigat titlul la Winston-Salem

Ziua a adus și alte vești bune pentru români: Horia Tecău și Jean Julien Rojer intră cu un moral bun la US Open, după ce au câștigat azi finala de la Winston-Salem cu Peralta/Zeballos, 6-3, 6-4. Horia și Juls, care nu și-au pierdut serviciul toată săptămâna, sunt la al treilea titlu al anului; precedentul, cel câștigat la Geneva, a venit de asemenea în săptămâna premergătoare unui Slam, înainte de US Open.

Românii în 2017 – titluri / finale 

Titluri

Simona Halep (Madrid)
Horia Tecău (Dubai, cu JJ Rojer) – dublu
Raluca Olaru (Hobart, cu Olga Savchuk) – dublu
Monica Niculescu (Biel, cu Su-Wei Hsieh) – dublu
Florin Mergea (Barcelona, cu Aisam Qureshi) – dublu
Horia Tecău (Geneva, cu JJ Rojer) – dublu
Irina Begu (București)
Irina Begu și Raluca Olaru (București) – dublu
Horia Tecău (Winston Salem, cu JJ Rojer) – dublu

Finale

Monica Niculescu (Hobart)
Simona Halep (Roma)
Raluca Olaru (Shenzhen, cu Olga Savchuk) – dublu
Simona Halep (Roland Garros)
Monica Niculescu (Wimbledon, cu Chan) – dublu
Monica Niculescu (Cincinnati, cu Hsieh) – dublu
Simona Halep (Cincinnati)

 

Niciodată nu e prea târziu

Nu doar Mihaela are o poveste notabilă dintre jucătoarele care au ajuns în ultimul tur de calificări. O parte dintre meciurile de astăzi sunt despre acele jucătoare care au continuat să creadă, nu au renunţat niciun moment, au luptat cu accidentările şi cu problemele de sănătate şi încearcă acum să-şi reconstruiască un nou drum în tenis.

Deşi au împlinit abia 21 de ani, Victoria Duval şi Allie Kiick au în spate povești dramatice, dar cu un final fericit. Cele două au jucat una împotriva celeilalte pentru un loc pe tabloul principal, cu victoria lui Allie Kiick, după ce Duval a fost forţată să se retragă în setul doi.

La 18 ani, înainte de primul meci de calificări de la Wimbledon 2014, Duval a fost diagnosticată cu cancer, dar în ciuda acestei veşti, a continuat să joace. ,,Nu am văzut o altă cale, afară de a încerca să câştig orice meci, pentru a evita să mă duc acasă, pentru că nu am vrut să mă confrunt cu realitatea a ceea ce mi se întâmpla”, spune ea. Şi, într-adevăr, a trecut cele trei meciuri de calificări, iar în turul 1 a trecut de Sorana Cîrstea, fiind învinsă în turul doi de Belinda Bencic.

Drumul până în prezent a fost, evident, complicat, dar tot ea spunea că nu a avut o altă opţiune decât să câştige şi bătălia asta. Şi a câştigat-o. A revenit în circuit acum 2 ani, a legat câteva victorii în turneele ITF, dar a fost nevoită să ia din nou o pauză după o operaţie la genunchi.

A revenit însă anul ăsta, unde în cele trei turnee jucate până acum a reuşit 2 semifinale ITF şi o victorie categorică cu 6-3, 6-0 împotriva lui Genie Bouchard.

Şi adversara ei de astăzi a trecut printr-o poveste cumplită. După două operaţii la genunchiul stâng, alte două la cel drept şi o mononucleoză, Allie a fost diagnosticată în 2015 cu cancer. A descris acesta perioadă drept cea mai urâtă din viaţa ei, dar a continuat să lupte în fiecare zi, s-a axat mai mult pe studii, iar anul acesta a jucat primul meci oficial, după mai bine de doi ani. Acum e pe tabloul principal, prima dată în turul 1 al unui Slam.

https://twitter.com/usopen/status/901177332744019969

Nici Kaia Kanepi, care a trecut de Su-Wei Hsieh, revenind pe tabloul principal la un Slam după doi ani de pauză nu a avut deloc o perioadă uşoară. Fostă jucătoare de Top 15, cu sferturi de finale la trei din cele 4 Slamuri, Kaia a jucat tot mai puțin, din cauza unui virus numit Epstein Barr, care apare în situaţii de stres şi afectează sistemul imunitar, iar asta nu îi permite să se antreneze mult timp şi la capacitate maxima, sau să joace mai multe meciuri la rând.

Tot astăzi a jucat şi Anna Karolina Schmiedlova, protagonista unei căderi spectaculoase și inexplicabile. Campioana la București din 2015 urcase până în Top 30 în acel an, cu încă un titlu și cu sferturi la Cincy și Wuhan. Câteva luni mai târziu urma 16 înfrângeri consecutive în turneele WTA, fără să câştige set (un record negativ în circuitul WTA). Și-a schimbat antrenorul, a încercat să îşi schimbe racheta, dar nimic nu a mers, lipsa de încredere şi panica accentuandu-se de la săptămână la săptămână. Complet descumpănită, Anna a ieșit din Top 200; deşi s-a axat pe turnee mici, pentru a-şi mai recăpăta încrederea, nici acolo lucrurile nu au stat mai bine, cu greu reușind să lege 2-3 victorii.

Schmiedlova a mai avut o astfel de perioadă, în 2014, când a pierdut 9 meciuri la rând, dar a reuşit să se redreseze. Doar că acum căderea a fost totală, a fost nevoită să joace în calificări la turnee foarte mici. Abia pe la mijlocul acestui an a reuşit să câştige două titluri ITF consecutive, după o pauză de mai bine de un an, și şi-a mai îmbunătăţit clasamentul. Azi a pierdut cu Kozlova, dar după o asemenea cădere, cele două victorii de aici se califică drept un pas înainte.

 

 

***

Citește, în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – „De ce Simona Halep”, plus alte super articole, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis. 

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat de aici.

Mărirea, stagnarea și din nou mărirea Simonei Halep în ierarhia tenisului mondial și, mai ales, reacțiile noastre la succesele sale sunt, până la urmă, o radiografie a societății noastre. Cum suntem? Cum ne raportăm la gloria aproapelui? Și ce spune asta despre noi?

Citește articolul complet în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017