Pentru al doilea meci la rând, Roger Federer supraviețuiește în cinci seturi. Dar cât va mai rezista?
E cert, tenisul nu încetează niciodată să găsească noi moduri de a te surprinde. Exact atunci când ai sentimentul că le-ai văzut pe toate, sportul live îți reamintește că e imprevizibil, că un meci se decide pe teren, nu pe hârtie, că o victorie se obține prin acțiuni – goluri, puncte, coșuri -, nu prin calcule statistice sau greutatea numelui.
Federer vs Youzhny ar fi trebuit, conform calculelor, să fie ca o plimbare în Central Park pentru elvețian. Cu doar un an mai tânăr, Youzhny n-a îmbătrânit la fel de bine ca Federer, iar zilele astea pare mai mult un pasager în circuit, un fel de tur de plăcere la turneele mari, în timp ce mai aruncă un ochi la armata de puști ruși care amenință să ia cu asalt ATP-ul. În plus, meciurile directe spuneau o poveste seacă: 16 meciuri, 16 victorii pentru Federer, doar patru seturi pentru Misha. Întrebat acum o lună despre slăbiciunile lui Federer, Youzhny, un posesor al unui rever cu o singură mână, replica hâtru: “Dacă ne uităm la head-to-head-ul meu cu el, nu cred că sunt în poziția să vorbesc despre slăbiciunile lui”.
Iar dacă primul set a confirmat scenariul – cu Youzhny având mari dificultăți să facă un game, cu Federer câștigând puncte ca la demonstrativ – ce a urmat a fost atipic. La 5-4 în setul doi, Federer servea pentru 2-0 la seturi și era încă în cărți pentru un finiș în aproximativ o oră și jumătate, binevenit după emoțiile neașteptate din primul tur. Dar elvețianul, care a părut să-și resimtă iar spatele undeva în setul secund, a devenit brusc timid și a produs un game de nerecunoscut, făcându-și singur break. Credit lui Youzhny că a simțit imediat momentul, așa cum jucătorii de tenis simt întodeauna că mingea vine dintr-o dată altfel de dincolo, că există o oportunitate. Într-adevăr, Federer n-a mai lovit mingea cum o face în mod obișnuit, ci s-a limitat să o trimită înapoi, adesea fără substanță. Deplasarea lui a avut de suferit, în special în lateral, iar serviciul a pierdut în viteză. Căderea din setul doi, pierdut în tiebreak, a devenit o problemă serioasă în al treilea, când Youzhny a devenit de-a dreptul agresor, a returnat puternic și a încercat să-l bruscheze pe elvețian cu fiecare ocazie, adăugând câteva revere frumoase și eficiente. Erorile neforțate ale lui Federer, în special de pe mult-lăudatul rever, multe dintre ele pe mingi neutre, au făcut restul de treabă, și în ciuda unui efort depus pentru a-și face serviciul cu mare greutate la 3-5, Roger n-a emis pretenții pe retur, făcându-și zero șanse de break.
Înainte să fie prea târziu, Federer a îndreptat nava în startul setului patru, când a atacat pe retur și a obținut break-ul. Imediat după, a fost rândul lui Youzhny să se resimtă. Rusul a suferit fie de crampe, fie de o accidentare căpătată anterior (probabil la piciorul stâng), dar în niciuna din aceste situații nu era îndreptățit să primească îngrijiri medicale pe teren. Așa că a tras de el și s-a luptat cum a putut, căutând o altă oportunitate. Care a venit iarăși la 5-3, când Federer a mai produs un alt serviciu șocant de dezorganizat, prilejuindu-i lui Mischa un rebreak nesperat și să ajungă, cel puțin teoretic, la trei game-uri de victorie. E greu de spus cu certitudine dacă Federer a încercat să câștige cu un consum fizic cât mai mic pentru a-și proteja spatele, sau pur și simplu încrederea sa în spate era oscilantă, așa cum a lăsat de înțeles că a fost cazul în primul tur. Cert e că asta a dus la pierderea încrederii în lovituri, ceva ce a adus vag aminte de jocul din 2013. Noroc că nici Youzhny nu era în apele lui, așa că o combinație între vulnerabilitatea fizică a rusului și un nou push ofensiv al lui Federer i-a adus acestuia intrarea în decisiv.
Cu ambii chinuindu-se într-un fel sau altul, setul cinci s-a simțit ca o luptă dreaptă, un pic dramatică, un pic spectaculoasă, un pic chinuitoare, un pic problematică – exemplu serviciile tot mai lente ale lui Youzhny, dar pe care Federer nu se simțea în largul său să le atace, sau puncte cu o dinamică ciudată, cum vezi rar în circuit. Deși a ratat șanse la 2-1, Federer a făcut în cele din urmă break-ul și a obținut izbăvirea după trei ore de joc. 68 de erori neforțate, versus 63 de winners, a fost bilanțul lui de final. O înfrângere tristă, dar primită demn de Youzhny, care merită aplaudat pentru efort.
“După două meciuri de cinci seturi, acum mă simt încălzit“, a râs Federer la interviul de pe teren. Doar doi jucători au câștigat un Slam după ce au câștigat în cinci seturi în tururile 1 și 2: Boris Becker, la AO 1996, și Gaston Gaudio, la RG 2004.
La conferința de presă, Federer a adus ceva lumină: a spus că spatele s-a simțit, de fapt, mai bine decât în primul tur, iar că aceste bâlbâieli din primele tururi au, de fapt, o explicație mult mai logică. Lipsa unei pregătiri premergătoare turneului la nivelul la care avea nevoie. “Mă simt încrezător acum; pregătirile n-au fost cum trebuiau, dar acum am jucat deja mult, am jucat 10 seturi și mă simt deja mult mai bine. Se mai întâmplă atunci când nu te antrenezi la capacitate maximă, intri pe teren, îți pierzi un serviciu și totul devine brusc complicat, un cu totul alt meci. Cred că Mikhail a fost pregătit să ridice ritmul azi. A jucat foarte bine la un moment dat. Iar într-o situație ca asta, trebuie iar să o iei de la capăt.
Știam că voi suferi în primele tururi; poate că am suferit mai mult decât credeam, dar acum sunt gata să joc tenis”.
Federer, care deschide prima dată în cariera lui un Slam cu două victorii succesive în cinci seturi, îl va primi în turul următor pe Feliciano Lopez, un alt jucător cu care are un record impecabil, 12-0. Mai departe ar fi învingătorul dintre Kohlschreiber (11-0) și Millman (1-0). Din acest punct de vedere, nici Federer, nici Nadal nu au de ce să se plângă. Traseele lor se simplifică tot mai mult de la o zi la alta. Suntem abia la capătul a patru zile de turneu, iar principalele amenințări au dispărut deja.
De pe partea lui Nadal – care a suferit și el cu japonezul Taro Daniel, o victorie în patru seturi în care spune că a jucat cu emoții, fără să știe de ce – au dispărut Berdych și, mai ales, Dimitrov, eliminat de un alt NextGen, rusul Rublev.
Dimitrov pățește ce a pățit și Zverev: intrați în turneu cu așteptări mari și cu câte un Masters de vară la activ, niciunul n-a supraviețuit turului al doilea. Goffin a evitat să ajungă pe urmele celor doi și a scos la capăt un meci de patru ore și jumătate cu Guido Pella. Îl va întâlni pe Monfils, la rându-i învingător în cinci seturi cu Young. Iar învingătorul ar trebui să fie cel mai strașnic oponent al lui Nadal înainte de semifinale. La rându-i, Federer îi mai are pe partea lui pe Del Potro, care deocamdată navighează fără incidente, și pe Thiem, care a salvat o minge de set în setul patru cu Fritz, evitând decisivul.
Dar dacă ne-a învățat ceva acest turneu e să nu mai facem calcule. Deși par aproape, semifinala celor doi și un titlu al unuia dintre ei sunt, de fapt, foarte departe. Dar asta depinde și de pluton, dacă va găsi până la urmă un reprezentat care să le pună piedică celor doi rivali, amici și pretendenți la locul 1 la final de an. Pentru că puși cu spatele la zid, Roger și Rafa tind să găsească un mod de a ieși până la urmă din închisoare.
Am mai învățat azi că nici la 16-0 un meci de tenis nu e jucat dinainte și că merită să aștepți oricât, într-o zi oarecare poți câștiga cu oricine. Am mai învățat că, și într-un an precum 2017, Federer poate și el să-și piardă încrederea în lovituri, ca oricine altcineva. Și e ok. Și am mai învățat că, dacă problema ta fizică nu e una care să-ți riște sezonul sau cariera, merită să stai prin preajmă într-un meci; condițiile se pot oricând schimba înapoi în favoarea ta.
***
Citește, în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017, textul „Uitați-vă la ei acum! – Cum s-a întors înapoi în fruntea tenisului cea mai faimoasă pereche de rivali a istoriei lui”, semnat de Dana Maria Dogariu.
Ai peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis. Ia-ți revista 30-0 Pe Curat, Ediția 2017, de aici.
