Monica Niculescu: „S-a terminat repede meciul, dar oamenii ne-au aplaudat, ne-au apreciat și sunt mândră de ce-am făcut”

O înfrângere într-o finală de Slam, și încă la un astfel de scor, înseamnă automat un interlocutor supărat, trist, sau cel puțin cu o față lungă, te-ai gândi. Nu și Monica. La un pic peste o jumătate de oră de la finalul ceremoniei de premiere, Monica apare, cu o umbră de la doping lipită de ea. Zâmbește și povestește că se simte bine și fericită. Ce s-a întâmplat pe teren, spune ea, nu schimbă cu nimic lucrurile bune din aceste două săptămâni “grele, cu muncă multă, antrenamente grele, dar mi-au plăcut mult. O amintire frumoasă“.

La fel cum făcuseră și rusoaicele ceva mai devreme în conferința lor, Monica le-a dat credit adversarelor. “Au jucat foarte bine. Foarte bine, au fost perete! Am mai jucat cu ele, dar niciodată nu au fost așa hotărâte și solide. Terenul, lent, mult mai lent decât ce-am jucat până acum. Noi am tot jucat pe diverse terenuri, dar foarte lent mi s-a părut terenul și asta a schimbat puțin jocul. Noi am încercat să jucăm cum am făcut-o până acum, să ne băgăm, dar fiind lent, a dat mult timp…”

Dacă vă întrebați de ce Monica a servit atât de încet, explicația vine de la punga mare de gheață cu care e înconjurată pe talie, pe sub bluză. “Din păcate, m-am întins la abdomen. Am simțit un pic și ieri, dar azi în meci m-am simțit destul de rău. Ce să mai … deja dacă dădeam mai tare simțeam o tăietură. Sper să fie doar întindere, că n-am forțat așa rău. Mi-a fost greu așa, pentru că simțeam durerea și mă tot gândeam ce se întâmplă și de ce. Și nu-i ușor să joci așa. Dar foarte bine au jucat ele, nu vreau să le iau meritul. Au făcut, cât, o singură greșeală neforțată? Au fost excelente, hotărâte. Noi am luptat, am încercat, dar au fost foarte solide. O echipă tare, au mai jucat finale de Grand Slam, au mai pierdut finale de Slam, au fost în situații de acest gen și s-au montat excelent azi.”

Timpul scurt de recuperare n-a ajutat nici el. Monica și Angel au terminat târziu aseară meciul greu din semifinale, iar după presă, masaj și recuperare, Monica tot mai resimțea efortul. Povestește că n-a prea putut să doarmă, că au durut-o mușchii. “Am încercat să forțez aseară ca să câștigăm meciul și, din păcate, corpul zice că vrea o pauză. A fost foarte greu cu recuperarea”, povestește ea. Și nici timpul lung petrecut la teren în așteptarea meciului nu a ajutat. Durata lungă a finalei de dublu a presupus ca Monica și Chan să se încălzească de mai multe ori. “Apoi am așteptat foarte mult. Băieții nu mai terminau și m-am încălzit de mai multe ori, dar, văzând că nu mai termină, spre sfârșit m-am încălzit așa, un pic și pe urmă a trebuit să intrăm foarte repede. Probabil nu m-am întins bine la abdomen sau nu m-am încălzit suficient de bine și… din păcate m-am întins.”

Însă Monica insistă: “Per total, sunt foarte fericită. Am făcut finală! Sigur, îmi pare rău că a fost scorul ăsta, dar nici n-am vrut să risc. N-avea rost să servesc mai tare. Am încercat cu ce puteam să facem ceva. Dar ele au jucat perfect, încă de la început”. Și apoi: “Sper că și cei care m-au văzut să nu le pară… ce să zic, sper că i-am făcut bucuroși și să fie mândri și…”. Monica e jenată, și secunda în care nu-și găsește cuvintele e aproape stânjenitoare, pentru că niciun sportiv n-ar trebui să-și ceară scuze pentru că a jucat tenis și a pierdut la un adversar mai bun.

“S-a terminat repede meciul, dar oamenii ne-au aplaudat, ne-au apreciat și sunt mândră de ce-am făcut și fericită. Sper să continui să fac cât mai multe rezultate”, spune ea.

Se gândește să se concentreze mai mult pe dublu? “Vreau să văd cum se simte corpul, să văd cum rezist când am meciuri grele. Va trebui să iau o decizie la un moment dat. Deocamdată, nu vreau… îmi place foarte mult dublul, am zis-o tot timpul, dar vreau să fac ce se poate. Dar deocamdată nu m-am gândit să mă duc doar la dublu“.

Ieșim.

Afară de moderator și de umbra de la doping, pe coridor nu mai e aproape nimeni. Au plecat și polonezii, cu tot cu Kubot, și brazilienii, cu tot cu Melo. Chan mai e într-o cameră alăturată, cu o echipă tv formată din câțiva reporteri mai tineri ca ea. Practic, închidem ziua la Wimbledon.

Un domn respectabil, la costum, îi taie calea Monicăi și îi înmânează prompt un plic.

“Hi, I’m Richard, I’m from the Club. I’m here because I would like to invite you to The Champions Ball, tomorrow night”.

Monica zâmbește.

“You can bring one guest. The club provides a dress, a suit if the guest is a gentleman, also transportation. You would be very welcomed…”

„Pentru clipe de astea joci tenis”, sună ecoul.

Plec, îi las în urmă. A fost un Wimbledon fain de tot.

 

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.