Alt tip de thriller, același deznodământ. Cum a rezolvat Simona meciul mult mai greu decât pare cu Pliskova

În semifinală am avut din nou un meci de trei seturi, însă cu o dinamică cum nu se poate mai diferită față de sfertul de infarct contra Svitolinei. Meciul de ieri a fost ca un film din seria Bourne: ne luat de gulere încă de la început, ne-a scuturat timp de două seturi și apoi ne-a aruncat din mers din mașină mai mult morți decât vii. Când ne-am venit în simțiri, am zis mersi c-am scăpat cu viață, și noi și Simona, probabil. Cel de azi a fost un thriller care a început aparent benign, cu cele două protagoniste râzând înainte să intre pe teren și cu noi tolăniți liniștiți în fotolii peste h2h-ul confortabil în favoarea Simonei. ”Pliskova nu e jucătoare de zgură, până acum în turneu n-a jucat cine știe ce, n-a avut adversare bine clasate”, ne spuneam noi în gând, în timp ce băteam discret în lemn, pentru orice eventualitate.

Simona a defilat în setul 1: a intrat direct în meci în timp ce Karolina încă se chinuia să-și calibreze loviturile. Pliskova a dat cadouri peste cadouri (24 neforțate), Simona mai deloc. Jocul s-a încadrat rapid în dinamica meciurilor anterioare dintre ele, cu Simona construind și mișcând-o pe cehoaică, iar aceasta dând în out sau în fileu după câteva lovituri. Seara începea să se lase ușor-ușor peste un Chatrier semigol și amorțit după semifinala vioaie dinainte. Era perfect: două seturi simple, ura și-n finală!

Da, dar Pliskova este, de asemenea, numărul 3 mondial, iar de la finala US Open încoace (unde a avut break în față în decisiv, să nu uităm), a fost nelipsită din fazele ultime la Slamuri. Cu toate lacunele ei pe zgură, are o abilitate specifică jucătorilor mari, despre care am mai vorbit: își poate ridica jocul doar printr-un efort de voință, mai cu seamă de la 30 încolo. În setul doi, Karolina și-a găsit loviturile pe care le tot căuta de la începutul meciului: mingile care zburau peste ghivecele cu mușcate sau se înfigeau în file, găseau acum colțurile, tușele, spațiile goale. Pliskova are capacitatea de a crea putere din nimic cu o nonșalanță care mă ia în continuare prin surprindere și care este foarte plăcută ochiului. De asemenea, își cunoaște destul de bine jocul și știe ce funcționează pentru ea; realismul ei este evident și la conferințe, dar și pe teren. Nu-i greu de imaginat ce i-o fi trecut prin cap după primul set, în care inabilitatea ei de a se mișca cu Simona era vizibilă de pe Marte. În consecință, înalta cehoaică (are 1,86!) probabil și-a propus ca în setul 2 să lovească prima decisiv, să atace încă de la retur, mai ales vulnerabilele servicii doi și să joace cartea riscului. Iar cartea riscului i-a câștigat breakul pentru 4-2 și i l-a păstrat până la finalul setului, în ciuda asalturilor Simonei, care avut trei mingi de break back în game-ul următor.

Pliskova nu numai că își curățase jocul de erori (în setul doi a făcut 13), dat și-a îmbunătățit și statisticile pe serviciu și pe retur. Cum se întâmplă deseori în tenis, o parte îmbunătățită a jocului trage după ea și altele. Să vezi și să nu crezi, Pliskova nu doar că lovea decisiv din ce în ce mai bine, dar începea să reziste și mai mult în schimburi. Simona s-a chinuit să-și ia serviciul la 2-5, fiind nevoită să salveze o minge de set, dar în gameul următor Pliskova a pus piciorul în prag și a egalat scorul la seturi. Filmul amenința să se transforme într-un horror familiar: adversară care dă tare și începe să-și construiască din asta o mică transă.

Une bataille en 3 sets entre les têtes de série N°2 et 3 du tournoi qui a tenu toutes ses promesses. Enjoy ! #RG17 pic.twitter.com/DjDgAxJacv

— Roland-Garros (@rolandgarros) June 8, 2017

Să ne înțelegem: Simona, în estimp, nu juca mai prost decât în primul set. Însă ce fusese suficient atunci nu mai era suficient acum (c-așa-i în tenis). O nouă pauză, înainte de decisiv, alte recalibrări de ambele părți. Dacă voia să-și continue momentul favorabil Pliskova trebuia să riște în continuare și să lovească agresiv. Simona trebuia să facă, la rândul ei, ce funcționează mai bine pentru ea: să alerge, să apere și s-o piseze pe Karolina pe rever, punctul ei vulnerabil. Totul se reducea acum la cine avea să execute mai bine. O vreme, au executat amândouă: holduri, nivel de joc ridicat, hotshot-uri. Chatrier, bucuros că avea un al doilea decisiv, se înviorase. Noi începusem să transpirăm.

Chiar de la începutul decisivului, Karolina a dat totuși semne că nu e de neclintit: în primul ei game pe serviciu, a salvat un break point, dar în următorul n-a mai putut s-o facă. 3-1 pentru Simona, însă linia de sosire era departe. De la acel game până la ultimul al meciului, au existat mingi de break în fiecare game, de ambele părți. Situația a fost tare strânsă, iar diferența a fost făcută de două chestii. Prima a fost că, spre deosebire de Svitolina ieri, Karolina a avut sincope, alternând loviturile imparabile cu greșeli. Transa ei n-a fost completă. Apoi, Simona nu s-a lăsat dusă de pe teren. A alergat din nou imens (la sfârșitul meciului spatele îi era acoperit de zgura aruncată de adidași) și a jucat-o insistent, inteligent și variat pe Pliskova pe rever. Insistența ei a dat roade. Chiar dacă și-a pierdut breakul la 4-2 și l-a luat imediat înapoi și apoi a închis meciul autoritar.

Unele meciuri sunt sprinturi, altele maratoane; trebuie să fii pregătit pentru orice, și fizic, și psihic. După maratonul psihic de ieri, am avut azi unul mai degrabă fizic. Simona a ieșit deasupra pentru că nu s-a panicat după pierderea setului 2 și a continuat să facă ce știe că funcționează pentru ea: să alerge și să pună mingea în teren. Sună banal, dar în setul decisiv al unei semifinale de Slam, e oricum doar banal nu.

Foto: Jimmie48Photography

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.