Precum Cupa Davis, Fed Cup are și ea aceleași păcate, suferind la capitolul momentum. Lipsește continuitatea specifică unui turneu sau unei serii de turnee din circuitul profesionist. Meciurile unei echipe naționale sunt rare, forma sportivă și componența echipelor diferă de la o ocazie la alta, la fel ca o mulțime de alți factori foarte importanți în deznodământul unei confruntări în Fed Cup: suprafață, public, deplasări, turneele care urmează, accidentări, soluții de rezervă. De aceea e bine de revăzut care-i contextul înainte de întâlnirea României cu Spania, găzduită în acest weekend la Galați.
În urmă cu fix un an, România ieșea, în sfârșit, după 15 ani neîntrerupți, din anonimatul Grupei I euro-africane, în care am jucat an de an, adesea fără perspective, de câteva ori cu rezultate frustrante. Beneficiind în sfârșit de o echipă full, România a trecut, la Budapesta, de Ungaria (2-1), Marea Britanie (2-1), Letonia (2-1) și Ucraina (2-0). N-a fost deloc simplu, dar, pe rând, fiecare dintre jucătoarele convocate și-au adus contribuția cu puncte importante, demonstrând cât de utilă e o echipă valoroasă până la al patrulea ei nume. Ne-am câștigat astfel dreptul de a juca barajul pentru calificarea în Grupa Mondială II, iar tragerea la sorți ne-a repartizat Serbia, pe teren propriu. Acest din urmă detaliu a fost în mod particular relevant, pentru că a fost pentru prima oară în 41 de ani când România a susținut un meci acasă în Fed Cup. Implicit, o ocazie rară pentru toate fetele din echipă să joace în fața propriilor fani.
Raritatea ocaziei s-a aliniat cu sentimentul comun că e o ocazie mare pentru tenisul feminin românesc, care tocmai ce primise un boost imens prin saltul valoric semnificativ al Simonei Halep. Era prima apariție acasă pentru Simona de când intrase în Top 5 – motiv de sărbătoare pentru fanii care o urmăriseră reușind rezultate importante în lunile anterioare la Doha sau Indian Wells. De aceea, deși Serbia amenința cu o pereche Ana Ivanovic – Jelena Jankovic, barajul era, în sfârșit, abordabil pentru noi.
Până la urmă, Serbia n-a venit cu Jankovic, retrasă din echipa de Fed Cup, ci cu Bojana Jovanovski. În schimb, România a adus din nou echipa full, cu Halep, Cîrstea, Niculescu și Begu. Jucat de Sărbătorile de Paști la Arenele BNR, meciul a avut de înfruntat nu doar un București golit de minivacanța petrecută de fani alături de familie, ci și de o ploaie care a dat peste cap programarea. Într-un final, totul a fost bine când s-a terminat cu bine. Cu o Sorana Cîrstea în mare vervă, România a câștigat cu 4-1 meciul cu Serbia și s-a calificat în Grupa Mondială 2. Dar, totodată, datorită formatului de desfășurare, a intrat și în repaus pentru restul sezonului.
Cu o structură a grupelor valorice reîmprospătată, tragerea la sorți a sezonului 2015 ne-a adus în față Spania. Într-un fel, situația seamănă cu cea de la ultimul meci. Din nou acasă (după 41 de ani de pauză, merităm chiar mai mult de două meciuri consecutive pe teren propriu), din nou contra unei echipe competente, dar care vine fără o jucătoare de bază la numărul 2, ceea ce schimbă substanțial dinamica întâlnirii. În cazul Spaniei, lipsește Carla Suarez Navarro, în vreme ce din echipa României a dispărut Sorana Cîrstea, cu probleme de formă sportivă, dar și fizice. În locul ei, o propunem pe redescoperita Irina Begu, revelația de la Australian Open.
Se reia astfel firul oprit primăvara trecută. Jucăm, pe hard indoor de data asta, pentru a mai face un pas. O victorie cu Spania ne-ar aduce în situația de a juca, în aprilie, un alt baraj, de data asta pentru calificarea în Grupa Mondială 1. Adică între primele opt naționale ale lumii. Spuneam la început despre motivele on/off care fac dificilă menținerea unui momentum în jurul Fed Cup: un altul e dificultatea cu care o echipă națională care-și descoperă o formulă de echipă bună poate ajunge în Grupa Mondială. Practic, un drum început de Simona, Sorana, Irina și Monica în 2014 și-ar vedea cel mai devreme roadele abia în 2016, când, tot în februarie, ar urma să se joace primul meci din World Group 1. Dar există și varianta mai puțin plăcută în care să gravităm între cele două forme de baraj, de promovare sau de menținere. O înfrângere cu Spania ne-ar obliga, în aprilie, să jucăm pentru menținerea în Grupa Mondială 2 cu o echipă care vine din barajul jucat zilele acestea la Budapesta.
Dacă Serbia venea anul trecut în frunte cu Ana Ivanovic, o jucătoare în vârf de formă, dar și cunoscută sportivelor noastre, Spania vine cu Garbine Muguruza, și asemănările continuă. O jucătoare înaltă de forță, un hard-hitter cu un potențial imens, pe care mulți cunoscători o văd capabilă să câștige un titlu de Slam. O posibilă rivală pe termen lung pentru Simona Halep, pe care a învins-o în singurul lor meci direct, jucat toamna trecută, în China.
Garbine se întoarce în România la trei ani de la precedenta vizită, dar în condiții mult schimbate. Atunci, ea ajungea în finala challengerului organizat la Arenele BNR, iar Treizecizero o decreta o jucătoare must-see în următorii ani. Deși a pierdut finala cu Maria Teresa Torro-Flor, conaționala ei, Muguruza și-a atras atunci destui fani la București, iar în acest weekend va fi baza echipei Spaniei.
Însă în Fed Cup / Davis Cup există o axiomă: ești atât de bun precum e numărul 2 al tău. De aceea, dacă așteptările celor două tabere în Simona, respectiv Garbine sunt clare și bine definite, cheia va sta în alegerea numărului 2. Irina pare clară pe poziție în tabăra României, dar e de urmărit ce va alege Conchita Martinez dintre Silvia Soler Espinosa și Lara Arruabarrena. Ultima, colegă de dublu pentru Irina Begu inclusiv la un titlu WTA câștigat toamna trecută la Seul, a jucat destul de frumos contra Simonei Halep în două ocazii anul trecut, pierzând însă de fiecare dată clar, pe zgură, la Madrid și la București.
Per total, Simona o conduce cu 3-0 pe Lara (numărul 86 mondial), fără set pierdut. Irina și Lara nu au meciuri directe la simplu, însă Begu are un head-to-head foarte bogat cu cealaltă opțiune a Spaniei, Silvia Soler Espinosa. Cele două au jucat șapte meciuri, Begu fiind condusă cu 4-3, dar câștigându-le pe cele mai recente două meciuri, ultimul anul trecut, la US Open (7-6, 6-3). Simona Halep n-a întâlnit-o pe Soler Espinosa.
Foto: FRT
Mâine, după tragerea la sorți, revenim cu partea a 2-a a avancronicii. Până atunci, ce trebuie știut în rezumat despre România – Spania:
– Sâmbătă, meciurile de simplu încep de la ora 13:00. Duminică, programul începe de la ora 12:00 (meciurile de simplu), urmând ca, în caz că va mai fi nevoie de el, meciul decisiv de dublu să închidă ziua. Pauza dintre meciuri este de 20 de minute.
– La TV, România – Spania este în direct pe Dolcesport.
– La victorie, România se califică pentru barajul de calificare în Grupa mondială 1 (18-19 aprilie); la înfrângere, vom juca barajul de menținere în Grupa mondială 2 (18-19 aprilie)
– H2H-uri: Simona – Muguruza 0-1, Simona – Soler Espinosa 0-0, Simona – Arruabarrena 3-0, Begu – Muguruza 0-1, Begu – Soler Espinosa 3-4, Begu – Arruabarrena 0-0, Niculescu – Muguruza 0-0, Niculescu – Soler Espinosa 1-0, Niculescu – Arruabarrena 0-1.
– Bilanțul Simonei în Fed Cup: 11-5, Irina Begu: 8-4, Monica Niculescu 27-16, Alexandra Dulgheru 5-7.
– România a jucat ultima oară în barajul pentru World Group în 1999
– Celelalte meciuri din Grupa Mondială 2: Olanda – Slovacia, Suedia – Elveția, Argentina – SUA.
– Meciurile din Grupa Mondială 1: Canada – Cehia, Italia – Franța, Polonia – Rusia, Germania – Australia.
Update, tragerea la sorți:
