Încă un moment important pentru tenisul românesc feminin, care își trăiește din plin perioada de grație. România s-a calificat în Grupa Mondială 2, prin victoria cu 4-1 contra Serbiei.
Sorana Cîrstea a adus punctul decisiv pentru România: a învins-o pe Bojana Jovanovski cu 6-3, 6-7, 6-3, la a șasea minge de meci, într-un final pasionant, plin de momente dramatice și de puncte direct câștigătoare superbe din partea româncei, dar și o luptă fantastică și dârză dusă de Bojana. Sorana a mai avut mingi de meci la 5-2 în setul doi și în tiebreak.
“Veneam către conferința de presă și cineva m-a oprit și mi-a spus: “Nu cred că îți dai seama ce ai realizat azi!” Adevărul e că nu, încă nu îmi dau seama”. Sunt cuvintele Soranei Cîrstea, la puține minute după ce arena centrală explodase de bucurie, într-una din rarele momente de triumf ale sportului românesc de echipă, în ultima perioadă.
Două, poate trei mii de oameni au stat neclintiți două ore și jumătate lângă Sorana, după ce mai înainte suferiseră pentru Simona, după ce mai înainte se bucuraseră datorită Simonei. Două, poate trei mii de oameni au lăsat baltă Sărbătorile și au venit la tenis. Au trecut prin toate stările într-un meci patru în care cavalcada de emoții devenise, la un moment dat, greu de suportat. Și, drept premiu, au descoperit o echipă către care s-ar putea să ne întoarcem de multe ori în anii următori, atunci când vom căuta surse de inspirație și motive de bucurie.
Povestește Sorana: “Am rămas complet surprinsă de reacția oamenilor. I-am simțit acolo, pe teren, lângă mine. De fapt, mă bucur mai mult pentru ei decât mă bucur pentru mine. Nu știam la ce să ne așteptăm din acest punct de vedere. Pentru mine, pentru noi toate, e o surpriză mare de tot. E extraordinar să joci acasă și să ai atât de multă susținere, în special de Paști”.
Într-un fel, e mai frumos așa. O victorie seacă, un 3-0 pentru România, poate că n-ar fi fost la fel de apreciată. Poate că ar fi fost un rezultat perceput drept normal, iar oamenii nu l-ar fi gustat la fel de mult. Dramatismul care a precedat triumful românilor te face să apreciezi un pic mai mult valoarea rezultatului. Chit că, vorba Soranei, poate încă nu înțelegem ce înseamnă el, de fapt.
În loc de o plimbare în parc, lucrurile s-au precipitat serios spre după-amiaza zilei a doua de Fed Cup. Întâi, Ana Ivanovic și-a ridicat jocul la înălțimea unei jucătoare de prestigiul ei și a relansat meciul. Reacția de orgoliu a lui Ivanovic, cuplată cu momentul prost în care a prins-o pe Simona, care n-a apucat să se reseteze pentru al doilea meci jucat în câteva ore, a readus-o pe teren pe Sorana. Când, după un start lansat, setul doi i-a scăpat printre degete Soranei, după multiple șanse de a închide meciul, ne-am reamintit cu toții că suntem la o competiție pe echipe, cu un format fantastic de solicitant și de predispus spre astfel de răsturnări de situație; am realizat pe pielea noastră cât de imprevizibile și de solicitante sunt Cupa Davis și Fed Cup, competiții atipice, cu eroi inventați peste noapte, mânați din spate de nimic altceva decât mândria de a-și reprezenta țara într-un sport individual prin definiție.
Bojana, un munte de dârzenie duminică, continua să revină, din nou și din nou și din nou, recuperând deficit după deficit; regrupându-se de fiecare dată când părea căzută la podea. În loc să se fi terminat deja, sârbii își trimiseseră echipa de dublu la pregătire, în anticiparea unui posibil meci decisiv de infarct. Și, dintr-o dată, totul era pe muchie.
“Am fost pentru prima dată într-o astfel de situație, în care să aduc punctul decisiv pentru România. La set și 5-2 am început dintr-o dată să gândesc prea mult, am început să mă gândesc la scor, după ce, până atunci, fusesem mult mai relaxată. E un proces de învățare, pe care însă trebuie să-l grăbești uneori. De aceea, când am ajuns în aceeași situație în setul trei, am fost mult mai relaxată”, a spus Sorana, explicându-și căderea din setul doi, când a lăsat să-i scape un avantaj de 5-2.
Până la urmă, spectatorii au redescoperit-o pe Sorana și e foarte bine că s-a întâmplat așa. Jucătoare cu vechime în elita mondială, Sorana își aude de ani buni sfaturi după sfaturi, mai mult sau mai puțin avizate, despre ce ar trebui să facă sau să schimbe la ea ca să treacă la nivelul următor. De asemenea, folclorul popular exagerează uneori dramatic în ce privește discuțiile despre implicarea și dedicarea Soranei către tenis și către țară. Nu-i cântărește cu aceeași măsură victoriile și înfrângerile, alegând, trend întotdeauna convenabil în tenis, să le hiperbolizeze pe ultimele. Soranei i s-a creionat pe alocuri o imagine care nu e tocmai conformă cu realitatea, și e bine că publicul a văzut-o pe viu livrând un tenis de cel mai bun nivel două zile la rând. Și, mai important, livrând rezultate pentru România, nu vorbe.
Distrugătoare și sublimă sâmbătă, rezistentă mental și luptătoare duminică, îndeajuns de puternică să se repornească atunci când lucrurile începuseră să devină complicate, Sorana a fost eroina de Fed Cup a României și are un merit major într-o calificare construită și obținută mai ales pe forța echipei. “E un sentiment aparte, diferit. E o altfel de bucurie. Sunt într-o echipă, fac parte dintr-un grup, gândim împreună, suntem unite și împreună am reușit să aducem bucurie oamenilor. Mă bucur mult că am reușit să le facem un cadou de Sărbători”.
Pe lângă rezultate, am mai (re)descoperit o Sorana foarte asumată, cu un discurs mult mai matur decât ați crede, cu o atitudine foarte sănătoasă și consolidată pe niște principii bune. În ambele conferințe de presă de după meciuri, s-a bucurat elegant și n-a uitat niciodată să pună pe primul plan echipa. A îndemnat, în același timp, la moderație când a venit vorba despre viitorul echipei în Fed Cup, și a răspuns foarte fin și cu mult tact la diversele mingi ridicate la fileu, cum ar fi replica stilată vizavi de declarațiile lui Ilie Năstase. Mi-a plăcut cum, după meciul cu Ana Ivanovic, și-a apărat felul de a privi lucrurile, spunând că ea crede în politica pașilor mărunți și că “dacă îți faci bine treaba, mai devreme sau mai târziu lucrurile bune se vor întâmpla”. De asemenea, a explicat cum, din perspectiva ei, lucrurile se văd diferit față de percepția publicului și că, în pofida unui start de an slab, e foarte departe de a intra în panică, de a simți nevoia să tragă alarma. În schimb, preferă să vadă semnele bune și că, de fapt, jocul ei nu e atât de departe de un salt. După meciul cu Jovanovski, Sorana a mai dat un alt indiciu vizavi de mentalitatea ei: “Sunt mereu foarte critică cu mine, ceea ce într-un fel e bine, pentru că e o atitudine care te face să ceri mereu mai mult de la tine. Merg înainte, pas cu pas”.
E un câștig în ambele direcții, și pentru public, și pentru ea. Experiența de la București are toate datele unui moment de cotitură. Dacă o va ajuta reușita din Fed Cup în cariera individuală? Sorana: “Nu știu, sincer nu știu. Am auzit astfel de idei, toată lumea îmi spune că rezultatele și atmosfera de la echipă te ajută foarte mult și în WTA. Sper să fie așa, o să vedem”.
Sorana are destul timp să afle. În tenis, cum a atras chiar ea atenția, nu există prea mult de sărbătorit, există imediat un alt meci, alt turneu care așteaptă la rând. În cazul ei, Stuttgart, destinație către care a și plecat în dimineața de luni. Dar poate că problema e pusă greșit în ce o privește. Poate că Sorana n-are nevoie de “ajutor”. Poate că e suficient de puternică să își găsească singură soluțiile la challenge-urile care o așteaptă. Poate că marele salt e “just around the corner”. Poate că strategia ei își va arăta roadele. N-are cum să fie altfel, de fapt; lucrurile bune se întâmplă mereu celor care muncesc cu cap.
Poate că perechea de victorii de la București ne vor ajuta, de fapt, pe noi, să o redescoperim pe Sorana și să o înțelegem mai bine. Să ne convingă să o susținem la fel de mult în continuare și să îi dăm mai mult credit pentru ceea ce face. Cu siguranță că și-a câștigat acest drept într-un weekend în care inspirația pentru echipă și pentru noi toți a început de la ea. Cu ea și cu Simona, Irina și Monica, weekendurile românilor riscă să devină din ce în ce mai ocupate. Efectul va fi fascinant de urmărit. Și înțelegi asta mai bine dacă ai fost în tribune sâmbătă și duminică.
