Simona Halep a împlinit cinci ani fără întrerupere în Top 10 mondial. Iată cum se vedea performanța ei la vremea lui 2014
Simona Halep a intrat oficial în Top 10 pe 27 ianuarie 2014; victoria care i-a garantat accesul în primele 10 jucătoare ale lumii a fost cea cu Jelena Jankovic, de la Australian Open, care i-a adus și prima ei calificare în sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam. Simona devenea atunci prima româncă din 1997 care ajunge în Top 10 (precedenta, Irina Spîrlea).
Seria de săptămâni consecutive a Simonei în Top 10 – de luni, ea va începe săptămâna 261 – este de departe cea mai lungă dintre jucătoarele active.
Doar câteva săptămâni mai târziu, în martie 2014, Simona a urcat în Top 5. De atunci și până acum, Simona a coborât doar nouă săptămâni sub locul 5. Când a urcat pe locul 1, Simona l-a ținut, de asemenea, în posesie o lungă perioadă: cele 64 de săptămâni adunate de ea până când a fost devansată zilele trecute o plasează în Top 10 all-time săptămâni ca lider WTA.
Rewind cu 250 de săptămâni în urmă, când nu știam tot ce știm acum, când nu bănuiam cele trei finale de la Roland Garros, finala de la Australian Open sau cei doi ani încheiați pe locul 1 în lume.
Curioși să știți cum era văzută atunci Simona?
În primăvara lui 2014, când ea a urcat în Top 5, Treizecizero a publicat un dosar editorial care a privit din mai multe unghiuri ascensiunea Simonei, relevanța performanța ei, impactul emoțional asupra publicului, și posibilele desfășurări ulterioare ale carierei Simonei, inclusiv primele discuții despre eventuale șanse la un titlu de Grand Slam.
Proiectul, care a dat o idee despre potențialul intuit la Simona, a vorbit, de asemenea, despre generațiile de copii din spatele Simonei, care ar putea fi inspirați de către ea, și o prezentare a costurilor pe care le presupune startul unei cariere de tenis.
El mai cuprindea interviuri cu Simona Halep, cu Virginia Ruzici sau cu antrenorul ei de atunci (Wim Fissette), plus articole de la autori invitați.
Puteți revizita acel proiect aici (recomandăm accesul de pe destkop).
Iată câteva pasaje extrase din varii articole ale acelui dosar publicat în 2014:
TEHNIC. Despre tenisul Simonei
„Simona are în posesie două daruri naturale nepreţuite atunci când joci tenis: agilitate şi timing excelent al loviturilor. Chestiile astea nu i le poate lua nimeni şi, ca toţi marii jucători, le va avea şi când va juca demonstrative la 60 de ani. Însă ce mi se pare decisiv pentru victoriile pe care le obţine este felul în care foloseşte aceste daruri în construcţia schimburilor.
Simona caută în mod activ să termine punctul încă de la primele mingi. Felul în care gestionează schimbul mi se pare exemplar: ea nu joacă pentru a ţine mingea în joc sau ca să câştige timp pentru că nu ştie cum să încheie. Cu fiecare lovitură, Simona încearcă să atace liniile pentru a-şi scoate adversara din poziţie şi pentru a putea să se mişte în faţă, de unde să dea lovitura decisivă. Tactic, Simona are o mentalitate de „closer” care este marca jucătorilor mari.
Ce-i permite Simonei să atace liniile, chiar dacă este în spate? Adâncimea loviturilor, pe ambele părţi, adâncime pe care o poate produce nu datorită mărimii sau înălţimii ei, ci datorită timingului şi tehnicii impecabile.
Mingea e lovită în faţă, cu greutatea corpului propulsată înainte, mişcarea este amplă, fluidă, dar atât de explozivă încât Simona e tot timpul în aer când îşi loveşte forehandul. Iar la backhand, mobilitatea trunchiului e incredibilă: ce mult se întoarce când îşi duce racheta în spate şi apoi, câte opţiuni are pentru direcţia în care vrea să trimită mingea tocmai datorită acestei mobilităţi! De la lung de linie până la cros foarte închis, Simona face reverul cu două mâini să pară atât de uşor.
Jocul Simonei este frumos atât în detaliile mici (tehnica loviturilor) cât şi în desenul mare pe care-l face pe teren. E limpede, eliberat de balastul inutil, demonstrând încă o dată acea regulă valabilă de la greci încoace: forma urmează funcţia. Jocul Simonei e frumos pentru că este funcţional şi ştie ce vrea. Nimic în plus, nimic în minus.
Cât despre viitor, el arată foarte promiţător. Jocul Simonei este rotund şi instinctiv, de aceea cred că va fi uşor de construit pe el şi progresat. În tenis, instinctul este acel ceva intangibil care nu poate fi învăţat şi face diferenţa. Prin instinct înţeleg un pachet care conţine: să simţi mingea în rachetă, să vezi terenul bine, să fii una cu traiectoria mingii, să-ţi curgă jocul, să fii creativă şi să schimbi tu direcţia mingii mai des decât adversara.
Tenisul e ca poezia: se bazează pe echilibru, simetrie şi ritm. La Simona se vede un joc personal, cu un ritm intrinsec, la fel de echilibrat pe ambele părţi (multe jucătoare au dreaptă bună, dar putine, extrem de putine, au şi dreaptă şi rever la fel de periculoase şi constante). Şi se mai vede creativitate în construcţia punctului, căutarea activă a deschiderilor din terenul adversarei. Acestea sunt mărcile tenisului de vârf, susţinute în jocul Simonei de o deplasare impecabilă şi completate de asul din mânecă: curajul cu care joacă, indiferent de scor.
EMOȚIONAL. Despre impactul Simonei asupra fanilor.
„Ne-a făcut terapie împotriva imaginii de sine urâte, demoralizante, pe care o cărăm după noi prin lume, legată de conştientul nostru colectiv ca o tinichea zdrăngănitoare. Ceea ce s-a întâmplat cu Simona în acest an, această poveste frumoasă, cu happy-ending, este contrazicerea perfectă a tuturor stereotipurilor care ni se servesc despre noi înşine şi pe care, din lipsă de ceva curaj, ni le asumăm şi le ducem mai departe, dând neputincioşi din umeri. Nu o să le amintesc, mă tem că m-aş îngloda în ele. O să spun doar că imaginea pe care a proiectat-o Simona a fost tot ceea ce ni se repetă, de atâta amar de vreme, prin diverse medii, că noi, românii, NU putem fi. Printre altele, serioşi, eficienţi şi muncitori.
(…)
Simona ne-a cam demonstrat că ‘ai noştri’ au sânge-n ei. Ne uităm la ea şi parcă nu ne vine să credeam că e-n stare să-şi ţină firea, indiferent de situaţia de joc sau de adversară. La fel, ni se pare o minune că nu este dispusă să-şi piardă răbdarea cu una cu două, fie că se află în control, fie că e la ananghie. Şi tot incredibil ni se pare că încă nu şi-a pierdut capul după atâtea succese. Da, şi faptul că nu îşi pierde speranţa înainte chiar de a începe meciul. Avem o jucătoare de tenis care nu ne mai serveşte aproape-victorii, ci chiar victorii. Avem o sportivă care ne-a împins pe toţi în lumina unei normalităţi sănătoase a aşteptărilor faţă de a pierde şi a câştiga.
(…)
La fel de mult mi-aş dori ca venirea Simonei să ne dea un impuls către un mai bun management al mâniei care ne cuprinde atunci când lucrurile nu merg cum vrem noi. Norişorul pufos al euforiei pe care ne-au ridicat performanţele de până acum ale jucătoarei noastre este minunat, dar va trebui să vină un moment în care să ne şi trezim. În care să înţelegem că vor urma și perioade grele, pentru că, da, este mult mai dificil să confirmi decât să te afirmi. Simona va câştiga, dar inevitabil va şi pierde. Îmi doresc ca parcursul ei să ne să înveţe să reacţionăm la fel de bine la eşecuri, ca şi la victorii, să ne tămăduiască de excesele de judecată, să ne scoată din tiparul de copii răsfăţaţi, care bat din picioare şi vor să li se îndeplinească dorinţa acum. Să ne înveţe să avem răbdare şi să ne ţinem furiile pentru noi, în loc să le vărsăm fără măsură pe forumuri şi bloguri.”
„Jocul Simonei Halep te seduce şi te educă în acelaşi timp. Este o combinaţie irezistibilă şi-i cedăm încântaţi.” – Din „Drag de Simona” – 2014
INTUIȚIE. Despre potențialul imediat al Simonei
Brodie Elgin e un canadian care a scris constant, din 2013, că Simona va ajunge să câștige Roland Garros; pronosticul lui era pentru 2015, dar Simonei nu i-a lipsit mult să ia titlul la Paris încă din 2014. Ea a sfârșit prin a-l câștiga în 2018, la a treia finală. L-am invitat atunci să-și explice pronosticul pe 30-0:
„I pride myself on being a largely unbiased, passionate follower of the sport, and will watch just about anyone play. I’m Canadian, and have no Romanian roots. It is largely coincidence that I took an initial interest in Simona Halep. Having won the 2008 Junior Roland Garros Championship and being a top ranked junior, she has hardly been a secret in the tennis world. However, junior success does not automatically translate into success at the senior level.
While Simona should find success on all surfaces, I believe clay to be her strongest surface. It allows her to use her spin to push opponents around and also allows her extra time to set up to hit the perfectly placed shot. She is less likely to be overpowered by big hitters, and her excellent movement means that she should be in most points. After her win in WHEREVER I began calling her the „2015 Roland Garros Champion”. Admittedly, the prediction was both wild and bold, but was largely meant to catch people’s attention to this exciting young player.”
DUR. Despre revendicarea Simonei
„Tipic pentru noi, astăzi, când Simona s-a cocoțat pe acoperișul lumii și atinge stelele, trei sferturi din Internetul românesc, 60% din populația țării și jumătate din Diaspora o revendică. Ce eroare! Simona n-are nevoie de noi, de like-urile, de share-urile și de zgomotele noastre triste, în ritmuri profane de gadgeturi. Simona de azi a ajuns atât de departe tocmai pentru că, atunci când a prins finala la Fes, a fost știre de coloană prin ziare, iar a doua finală pierdută în Maroc s-a dovedit tot știre de coloană, dar cu chenar. I-am dat atât de puțin acestei fete de 22 de ani încât acum vrem să-i luăm totul, s-o sufocăm pe aeroporturi cu întrebări stupide și să pufnim prețiosi când „creația noastră” își permite să piardă în primul tur, fără acordul colectiv, la Sydney sau la Paris.
Cine crede că apariția Simonei, cu toată explozia ei solară, ne poate schimba cumva fundamental, ca nație, se înșeală amarnic. Simona e doar un actor prea talentat care are decența să joace în continuare în fața unui public modest și gălăgios, care consideră că – plătind biletul – are drept de viață și de moarte asupra scenei.”
PERSPECTIVE. Lucruri pe care scriam că le-am putea face pentru Simona.
Rezultatele Simonei ne-au trezit din letargie; ea ne-a obligat s-o observăm, ne-a făcut să abuzăm de patriotism, ne-a apropiat unii de alții, ne-a îndulcit, ne-a vindecat de prejudecăți, i-a împins pe mulți să și-o aroge, dar una peste alta a stârnit, de una singură, o efervescență cum tenisul românesc aproape că uitase să trăiască.
Și, treptat, românii încep să înțeleagă despre ce e vorba, de fapt, aici. Încep să observe că au în față o campioană de rasă, că nu e nimic accidental în ascensiunea ei, și că Simona le va fi prezentă în viață mult timp de acum înainte. Simona a făcut toate astea pentru noi. Așa că poate ar fi timpul să ne gândim și la ce am putea face noi pentru ea, în semn de recunoștință. Iată câteva idei:
Să nu trivializăm brandul Simona în media
„Ar fi grozav dacă am înțelege cât mai mulți din presă, atât cea generalistă, cât și cea nișată, că Simona e ceva special și că e în interesul tuturor să încercăm să o tratăm cu respect. Într-o perioadă în care media înseamnă prea mult zgomot și prea puțin sens, Simona propune un model fix invers. Să n-o biancadrăgușanizăm pe Simona, oricât de tentant ar fi numărul de like-uri și share-uri pe care l-am primit pentru articolele în care informațiile sunt atât de scumpe la vedere, iar titlurile sunt atât de ieftine.
Să investim în infrastructură și în viitorul tenisului.
„Avem, așadar, nevoie de investiții în infrastructură. De centre de juniori puternice. De o strategie care să ajute juniorii să facă trecerea către seniorat. De o arenă la standarde internaționale, care să găzduiască meciuri importante, de tipul barajului cu Serbia, fără să mai fie nevoie de improvizații. De mai multe terenuri de hard pe care să se antreneze jucătorii când vin acasă. Plachetele și diplomele sunt grozave, dar Simona ar fi și mai fericită dacă i-am mulțumi printr-o serie de investiții concrete: în terenuri, în copii, în dotări.
Să o susținem pe Simona și când nu va fi totul la fel de roz ca acum
„E poate cea mai importantă formă de respect pe care i-o putem arăta Simonei. „Ea nu va putea câștiga fiecare meci”, spune Virginia Ruzici, și e normal să fie așa. E important să înțelegem, mai ales fanii mai noi, că tenisul e un maraton, nu un sprint, că sunt numeroase turnee și titluri în joc, iar ratarea unuia sau mai multora nu înseamnă o dramă, că vor urma și căderi, că Simona va obosi, va mai ieși din formă, va avea și zile proaste sau va fi, pur și simplu, învinsă pe bună dreptate. Și că atunci când lucrurile astea se vor întâmpla, ea trebuie susținută și mai puternic.”
Și, dacă sunteți curioși, iată cum arătau comentariile la acel proiect în martie 2014 🙂