Simona Halep pierde într-un meci teribil cu Maria Sharapova, în primul tur al US Open

Ascunsă de atenția generală încă de la gălăgia revenirii în circuit, Sharapova a rămas aceeași și s-a arătat aceeași, la întoarcerea pe scena unui Grand Slam: jocul hiperagresiv de pe baseline, retururile lovite întotdeauna decisiv, mingea pleznită cu ceva între ură și dispreț, mesajele războinice trimise conștient, prin fiecare gest sau strigăt, drama, pompa și solemnitatea care o înconjoară, și de care știe să se folosească atât de bine. Aceleași au rămas și erorile neforțate, atitudinea highest-risk, high-reward, determinarea ieșită din comun, credința în planul ei și în mindsetul ei, sau sărbătoarea din fiecare cuțit pe care-l răsucește în inima adversarei.

Matchup-ul, această carte sfântă a tenisului, a rămas și el același. Finalmente, totul se rezumă la matchup, în special când e unul atât de clar definit precum cel dintre Sharapova și Simona. Iar când istoria comună e, la rându-i, atât de bogată, toate celelalte detalii (clasament, seeding, meciuri recente) trec pe planul secund. Și matchup-ul a dus această întâlnire, prea devreme programată de sorți în turul întâi, într-o direcție familiară precedentelor șase.

Sharapova a țâșnit de la prima minge ca mânată de diavol, lovind fiecare minge cu abandon și beneficiind din plin de ritmul pe care i-l dă Simona. Mingea Simonei i-a venit de cele mai multe ori fix într-o zonă din care s-o lovească decisiv, dar confortabil. Fie cu forehandul, fie cu reverul în cross, Maria a săpat cratere în terenul advers.

Dar cel mai mult s-a hrănit cu serviciul Simonei, în special pe al doilea, pe care românca a câștigat abia 38 la sută în tot meciul (în condițiile în care l-a pus pe primul în teren într-un procent de 67 la sută) și pe care l-a trimis cu un plasament previzibil și o viteză mult prea mică pentru a o jena cu ceva pe Sharapova.

Drept urmare:

https://twitter.com/doublefault28/status/902327605201956865

“Știam ce plan de joc trebuie să aplic cu Simona, însă știutul și executatul sunt două lucruri diferite”, a spus Sharapova la conferință. Preț de un set și jumătate, Maria a executat însă foarte bine, adăugând și câteva drop shot-uri bine alese sau rănind-o pe Simona cu o serie de contre pied-uri foarte inspirate, folosite imediat ce o scotea pe româncă mult în exterior. Reverul crosscourt a fost foarte eficient, iar peste toate am văzut o Sharapova neașteptat de agilă. O combinație care i-a compensat numărul previzibil de mare de erori neforțate.

Așa a curs meciul spre 6-4 și 4-1, un scor într-un fel prea dur, în altul, perfect justificat. Conducea jucătoarea mai bună, mai proaspătă mental; în timp ce Simona a dus bătălii grele și a rămas cu cicatrici în această vară, Maria s-a încărcat departe de teren, așteptându-și momentul în care va primi o șansă la un meci mare, pe o scenă mare.

În ce-o privește, Simona n-a jucat rău până la acel punct, n-a fost vorba de a claca emoțional, a lăsat să se vadă foarte puțin ce și dacă o frustrează ceva. Lucru foarte important, nu s-a panicat. Felul în care s-a ajuns la acel scor e important. Spre exemplu, rebreak-ul obținut de Simo în primul set la 1-3 a fost realmente obținut, pe fondul unei agresivități evidente, a unor retururi lungi și grele, a unei disponibilități de a o obliga pe Sharapova să joace altceva, din poziții incomode. Unul dintre punctele acelui game este o minge superbă jucată up the line, un schimb în care Simona a dictat ritmul, direcția. Dar această abordare n-a putut fi păstrată și în continuare; pentru fiecare moment bun urma un serviciu care punea sub dubiu totul. Următorul break al Simonei, la 2-4, a fost mai degrabă primit, nu obținut, via o dublă greșeală și o eroare. Iar până la urmă, faptul că și-a început următoarele două servicii de la 0-30 a venit cu un preț.

Pierderea primului set a atras și o ușoară scădere de intensitate în debutul celui de-al doilea, ceea ce explică rapiditatea cu care s-a ajuns la break consolidat de rusoaică. Deși Simona a obținut un BP la 3-1, serviciul Sharapovei a livrat sub presiune: serviciu nereturnat, as, winner și 4-1.

La acest scor, Simona a fost încă o dată în dificultate pe serviciu, dar imediat ce Sharapova a trimis în out la o minge de break, parcă ceva s-a schimbat la Simona și s-a simțit imediat în expresia feței, în limbajul corpului. Ca și cum ar fi înfipt picioarele în teren, s-ar fi scuturat și și-ar fi zis că ajunge. Punctul imediat următor a fost acel running forehand superb în lung de linie cu care a câștigat un schimb de 11 mingi și pe care l-a sărbătorit cu un strigăt, cât să anunțe că e încă acolo. Mesajul sonor a funcționat, anunțând-o pe Sharapova că Simona e în meci. Și s-a făcut simțit imediat, cu un break la zero al româncei.

https://twitter.com/vicky_duval95/status/902328034426052608

https://twitter.com/alizecornet/status/902361849664036864

Încă o dată Simona a pornit pe serviciu de la 0-30, dar diferența e că de data asta românca a direcționat mingea cu mai multă autoritate, a luat prim-planul terenului, și-a impus condițiile și a ținut-o pe Sharapova dezechilibrată. Erorile acesteia s-au îndesit, iar Simona și-a putut proteja serviciul; a salvat opt mingi de break în două game-uri și a închis setul printr-o serie de cinci game-uri.

Dar tranziția de la comeback-ul din setul al doilea – intens, reușit cu multă muncă – , la realitățile decisivului s-a simțit un pic precum în sfertul de finală de anul trecut cu Serena Williams. Din păcate, deznodământul a fost similar cu cel de atunci. Simona a revenit la tiparul timid-retras din începutul setului doi pentru un singur game, dar asta a costat-o. De data asta nu a mai putut recupera break-ul cedat timpuriu în setul trei. A avut ferestre să revină, dar situația începuse deja să semene cu acele meciuri grele, lungi, dar din care Sharapova extrage cumva victoria, pentru că are acea abilitate de a rezista la orice i se întâmplă, de a-și stabiliza jocul după un set pierdut, de a trece peste orice.

Ultima oportunitate a Simonei a venit chiar la 5-3, când Sharapova servea pentru meci. Asumându-și riscuri, Simona a lovit un rever câștigător în lung de linie sărbătorit de asemenea cu un strigăt de luptă. Dar la mingea de break, ea n-a putut converti un culoar în lung de linie pe care și-l obținuse frumos într-un schimb jucat cu inima-n gât; forehandul s-a oprit în fileu și, secunde mai târziu, Sharapova sărbătorea victoria.

La cald, după acest meci?

E simplu de indicat spre serviciu. Simona trebuie să-și ridice procentajul în astfel de meciuri, lucru recunoscut și de ea la conferință. “Serviciul meu a fost slab azi. Nu am simțit serviciul și nici timingul. Poate pentru că a fost noapte și nu am putut să mă antrenez seara, dar astea-s scuze. Am vrut să servesc mai mult pe reverul ei, dar a fost prea încet, iar ea a putut să atace. Sunt convinsă că de asta am pierdut”. Apropo de încet, mai multe voci, printre care cea a lui Brad Gilbert, au evaluat suprafața de pe Ashe drept mai lentă decât anii trecuți; contra Simonei, Sharapova a devenit avantajată de condiții mai lente, care-i dau voie să se așeze la minge în voie, lucru simțit la Roland Garros sau pe hardul foarte lent din Singapore. “Simona e genul de jucătoare care m-ar fi învins de multe ori în prima parte a carierei mele“, a spus Sharapova.

Azi, Sharapova a fost grămadă pe absolut fiecare minge care se anunța lentă și scurtă; asta a obligat-o pe Halep să înceapă multe raliuri de pe o poziție defensivă și să facă eforturi imense doar ca să revină în punct; de cele mai multe ori, trebuia să spere că Sharapova va greși. Dar, cu toate că și acum a făcut un număr imens de UE (64 în total), Sharapova nu a greșit la acele mingi de care Simona avea nevoie.

Per total, Simona a jucat exact cum și-a descris jocul la conferință: “În opinia mea a fost un meci foarte greu, nu de turul 1, dar așa-i tragerea, a fost cum a fost. Dar cred că am jucat ok. Ea a jucat foarte bine. A fost un meci bun, bun pentru fani”.

Diferența dintre “ok” și “victorie”? Până la urmă, totul se reduce la inițiativă. Când a putut să-și asume riscuri și să joace în condițiile ei – obligând-o pe Sharapova să lovească din poziții mai puțin comode, controlând direcția mingii, asumându-și lungul de linie și impunând o lungime respectabilă la retur, Simona a câștigat puncte prețioase. Din păcate, agoniseala a fost mereu subminată de serviciu. Iar acest efort de a recupera s-a sfârșit până la urmă așa cum s-a sfârșit.

A fost un meci intens, o bucurie pentru organizatori, pentru circuitul feminin, pentru public; un meci demn de o semifinală sau chiar de o finală de Slam, apreciat în real-time de alte jucătoare din circuit, de jurnaliști sau de observatori. Trei ani mai târziu după finala lor epică de la Roland Garros, Simona și Maria nu și-au pierdut abilitatea de a scoate tot ce-i mai bun una din cealaltă. Din păcate, deznodământul acestui matchup rămâne, deocamdată, același.

N-a fost să fie azi, iar jucătoarea mai bună (tot azi) a câștigat. Simona rămâne cu neșansa rară de a pierde un alt meci memorabil al anului, cum s-a întâmplat cu Konta, dar și cu Ostapenko. E și motivul pentru care pauza, lungită acum în mod forțat de o eliminare care nu era în planuri, poate nu-i cel mai rău lucru din lume. A fost o vară grea, o vară care a consumat-o enorm și căreia i-a făcut față incredibil de bine, deși poate că potențialul ei maxim a fost ciobit puțin câte puțin de fiecare dezamăgire. Nu vom putea aprecia cu adevărat decât peste ani buni magnitudinea efortului, fizic, dar mai ales mental și emoțional, depus de Simona în această vară. Poate că nu vom putea aprecia curând calitatea sportivă și umană a ei. Faptul că a rămas competitivă după imensa dezamăgire suferită la Roland Garros. Că a venit aproape de locul 1 în alte două rânduri după aceea. Că a mai jucat o finală și a dus seria de sferturi de finală la 10 consecutive. Și, în general, că nu și-a pierdut cumpătul, așa cum oricare dintre noi și-ar fi găsit scuza să o facă. Putem însă spera că vom înțelege mai bine dinamica acestui sport în care niciodată nu-i prea târziu pentru nimic, care nu-i pentru prăpăstioși și care-și deschide larg brațele și-și oferă victoriile celor întotdeauna încrezători în ei și în abilitățile lor.

Paradoxal, șansele la locul 1 rămân în picioare chiar și acum (la cum merg lucrurile în circuit, scenariul în care Halep ar deveni 1 la finalul USO nu-i tocmai ieșit din cărți, iar Sharapova, dintre toți oamenii, s-ar putea să o ajute).

Mai e ceva de jucat sezonul acesta, mai sunt puncte multe de luat, iar locul 1 la final de sezon rămâne o țintă importantă, mai ales că e posibil ca el să se joace până în ultima zi din Singapore. Iar dacă nu acum, atunci aceste puncte își vor arăta utilitatea în primele patru luni din 2018, când iarăși Simona va avea, cu condiția unui AO bun, șanse mari la locul 1.

Dar locul 1 nu e important acum. Important și ideal ar fi ca Simona să aibă, în sfârșit, ocazia să se liniștească, să ia o pauză reală, să se desprindă de tensiunea circuitului. Are nevoie de ea ca să poată merge înainte cu luciditate, ca să-și obțină ce-i al ei, să-și împlinească destinul. Are nevoie să se gândească în liniște la ce-a făcut bine, la ce a făcut “ok” și la ce a făcut mai puțin bine. Și să dea tot ce are în continuare, victorie sau eșec.

Tenisul e al îndrăzneților. Și nu-s obstacole care să nu poată fi depășite.

 

 

 

***

Citește, în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – „She played Thor” – Vara toridă a Simonei, plus alte super articole, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis. 

“Eșecurile vor fi legate de momentul Paris. În mijlocul unui meci oarecare, la Cincinnati-urile sau Beijing-urile WTA-ului, poate își va aminti din senin că n-a atacat returul ăla la 3-0. Și va avea dubii iar. Nu e ceva ce va trece peste noapte. Presiunea va reziduală, până când altceva mai strălucitor, preferabil ceva scris tot de ea, va lua locul acestui subiect. E un test autentic de răbdare și de maturitate, tocmai pentru că nu e ceva care să dispară ușor. E momentul în care Noua Simo, cum chiar ea s-a numit, să fie încercată.“

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat de aici.