BRD Insider

Introducere în tenisul feminin românesc (partea a doua): momentul în care ne-am pus în mișcare și nu trebuie să picăm la loc în amorțeală

Andreea Mitu și Patricia Țig. Foto: Farid Abasi/Treizecizero.ro

Unul dintre cele mai mari câştiguri ale săptămânii intensive de interviuri de la BRD Bucharest Open este că am putut să-i cunoaştem îndeaproape pe oamenii din spatele fetelor, cele despre care am scris în prima parte: oficialii şi mai ales antrenorii. Ştim cu toţii cât este de greu să găseşti un antrenor cu care să faci echipă bună. Este o relaţie aproape simbiotică – transferul de informaţie trebuie să fie ireproşabil, şi în condiţii obişnuite, dar mai ales în condiţii de presiune, în timpul intervalelor de oncourt coaching.

I-am avut în studio pe Adrian Marcu, antrenorul Andreei Mitu şi pe Călin Ciorbagiu, antrenorul Monicăi Niculescu. Înainte îi putusem observa pe amândoi în acţiune în timpul meciurilor, când au coborât pe teren şi au contribuit decisiv prin sfaturile lor la întoarcerea unor partide foarte grele. Sunt oameni interesanţi, cu experienţă în acest domeniu şi au multe lucruri de spus.

Călin Ciorbagiu

este genul „om de ştiinţă”: aplicat, curios, autodidact, la curent cu toate noile trenduri şi descoperiri din domeniul pregătirii fizice, a rachetelor şi racordajelor. Este de asemenea interesat să înveţe de la cei mai buni. La turneele mixte a mărturisit că preferă să vadă antrenamentele mai degrabă decât meciurile celor mai buni jucători din ATP: Federer, Nadal, Djokovic. Este atent la absolut tot ce fac aceştia pe teren, dar mai ales la interacţiunea cu echipa. Cine, ce spune jucătorului şi mai ales când. Comunicarea între oameni diferiţi poate lua forme diferite, şi oamenii sunt receptivi la o anumită informaţie când este ambalată într-un fel şi nu în altul.

Domnul Ciorbagiu este de asemenea şi un om curajos. A spus da „proiectului” Monica Niculescu în timp ce alţii ridicau din umeri neconvinşi. Părinţii Monicăi l-au abordat după ce una dintre elevele lui a început să câştige contra ei. Bănuiesc că ăsta este cel mai bun CV pentru un antrenor de tenis, iar părinţii Monicăi au ştiut să vadă oportunitatea. Relaţia a mers şi a rezistat pe termen lung: personalitatea efervescentă şi luptătoare a Monicăi Niculescu se împacă bine cu un introvert analitic ca Ciorbagiu. Au în comun curiozitatea şi deschiderea către experiment. (Discuția completă, aici).

Adrian Marcu

este genul de figură paternă, el însuşi tatăl unei fete care a jucat tenis şi care are o vârstă apropiată de cea a Andreei Mitu, eleva lui. Este foarte probabil ca experienţa sa de părinte să fi contribuit la înţelegerea psihologiei feminine, diferită de cea masculină, mai ales pe un teren de tenis, unde totul este exacerbat de presiune. Pe teren, sfaturile lui sunt reduse la esenţial. Niciodată nu încearcă să schimbe radical planul de joc, ci doar să facă ajustări: să dea „un pic” mai cu boltă, să stea „o idee” mai în faţă sau mai în spate. Domnul Marcu este un expert în ajustări infinitezimale, dar care au acest avantaj esenţial: sunt uşor de pus în practică, nu copleşesc jucătoarea psihic. În plus, felul său sfătos, părintesc de a comunica are darul de a calma şi de a face, deci, ca eleva să absoarbă mai bine informaţiile. O minte calmă este mai permeabilă şi pune în practică mai eficient planul de joc.

Adrian Marcu, la BRD Tennis Insider, pe Treizecizero.ro. Foto: Farid Abasi/Treizecizero.ro

Adrian Marcu a rezumat foarte bine şi „lecţia” Simonei, influenţa ei asupra celorlalte jucătoare române şi a rezultatelor lor. Simona a arătat practic ce înseamnă să fii o jucătoare luptătoare: a câştigat pentru că a întors o grămadă de meciuri. „În general, la multe sporturi, noi începem bine, conducem, dar, până la urmă, pierdem dramatic. Ea a reuşit să fie un model pentru copii ca un luptător care nu se dă bătut şi care până la urmă reuşeşte să se impună”.   (Discuția completă, aici).

Iar influenţa exemplului ei este de netăgăduit. „Succesul celolalte românce te motivează mai tare să te antrenezi,” a spus Alexandra Cadanţu. Ce facem deci cu acest „Nou val” de jucătoare şi rezultate? Păi încercăm să-l întreţinem şi să-l susţinem şi la nivel oficial cu un…

Turneu WTA la Bucureşti

George Cosac, preşedintele FRT, a fost neechivoc: „Noi facem acest turneu datorită fetelor noastre şi pentru fetele noastre”. Este o atitudine pragmatică şi binevenită. Succesul Simonei şi celorlalte fete care sunt în top 100 trebuie capitalizat pentru a aduce puncte şi a ajuta cât mai multe jucătoare tinere să urce în clasament şi să câştige experienţă. Să ai acasă un turneu WTA poate fi o mană cerească pentru jucătoarele locale: beneficiază de wild card-uri, îşi micşorează cheltuielile cu drumul şi cazarea, primesc susţinerea fanilor şi expunere media. „Este un câştig să avem acest turneu acasă”, a spus Andreea.

Ok, turneul poate fi o rampă de lansare pentru multe românce, însă ce ne facem cu marea rampă de lansare care se petrece în primii anii de juniorat? Avem o…

Şcoală de tenis românească?

Dumitru Hărădău, om de bază în conducerea turneului şi el însuşi fost antrenor, a fost din păcate categoric în această privinţă: nu, nu avem. „Avem antrenori, dar nu avem „o şcoală” de tenis, cum au de exemplu cehii”. Şi vin eu acum şi pun o întrebare poate de Radio Erevan, poate nu: de ce nu ne uităm mai atent la ce fac şi cum fac cehii? Cehia nu este vreo naţiune bogată, nu găzduieşte niciun Grand Slam pentru a avea un flux masiv de finanţare din profiturile aceluia. Dar din anii 60-70 încoace, cehii au pus la punct un sistem. Nu ar fi o mişcare deşteaptă să vedem în ce anume constă acest sistem care produce în mod constant campioni şi să încercăm şi noi să-l adoptăm, sau să adaptăm elemente din el?   

Câteva sfaturi pentru părinţi şi juniori

…au venit chiar de la fete, ele însele cele mai în măsură să vorbească, pentru au simţit pe pielea lor toate greşelile făcute.  

Unul dintre punctele comune a fost micşorarea presiunii care se pune pe copii încă de la vârste fragede. Alexandra Dulgheru insistă că în copilărie accentul trebuie pus pe tehnică, viziune în teren şi plăcere. Patricia Ţig este de acord că joaca pe teren este foarte importantă când eşti mic. De asemenea, crede că este greşit să dai copiii la tenis prea devreme. Părinţii ar trebui să aibă mai multă răbdare şi să-i dea voie copilului să-şi găsească singur calea. Odată ce copilul a decis că vrea să se ţină de tenis, Patricia consideră că trebuie alocate timp şi resurse pregătirii psihice, pe lângă ce face pe teren. Trebuie create devreme anumite reflexe şi comportamente corecte. „Mai târziu poate fi prea târziu”. Deoarece…

„Cariera noastră nu durează la nesfârşit”

Cariera de tenismen profesionist are dată clară de expirare. În ultimul timp s-a prelungit, dar tot nu este o carieră obişnuită ca durată. Este mai scurtă ca alte joburi, dar ce pierde prin durată, compensează prin duritate. Nu e lungă, dar o simţi ca fiind lungă din perspectiva poverii pe care o pune asupra corpului şi psihicului, spune Alexandra Dulgheru. Este foarte dură şi impune multe privaţiuni. „Sunt lucruri pe care nu avem timp să le facem. Călătorim, dar uneori vedem doar hotelul şi clubul. Viaţa noastră nu este atât de frumoasă şi uşoară cum pare. Sunt foarte mulţi factori la mijloc: schimbăti de fus orar, accidentări. Nu prea avem timp să ne distrăm, iar corpul nostru este mai bătrân decât vârsta pe care o avem.”

De aceea, fiecare pas contează, fiecare decizie este importantă. Iar succesul, atunci când vine, trebuie savurat la maxim, atâta cât e. Uneori, sunt savurate şi dificultăţile. „Ce iei din acest turneu?” am întrebat-o pe Patricia la final. „Totul”, a fost răspunsul ei. „Iau orice. Inclusiv căldura!”

E o idee bună pe care să încheiem. Suntem în acest moment in care trebuie să luăm orice, cu ambele mâini: şi jucătoarele, şi oficialii (inclusiv să tragă cu ochiul în ogrăzile celor care au rezultate mai bune), şi fanii. Lucrurile s-au pus în mişcare şi nu trebuie cu niciun preţ să le lăsăm să cadă din nou în amorţeală şi mediocritate. E o şansă unică pentru tenisul românesc (şi nu numai) aceasta.

IMG_4826

IMG_3505

Foto: Dan Călin/Treizecizero.ro

 

Comentarii