Ziua 1. Ultimul dans al lui Rusty la Wimbledon a fost, cum altfel, în cinci seturi. Au început surprizele la fete

În 2002, Lleyton Hewitt avea să câștige Wimbledonul, dând semnalul că lucrurile s-au schimbat categoric pe iarba de la Londra; Federer descria succesul australianului de atunci drept o confirmare că Wimbledonul se poate câștiga, de acum, și de pe baseline. Sau mai ales de pe baseline. Puțini aveam să ne închipuim, la ora respectivă, că Hewitt avea să rămână ultimul campion la Londra, altul decât faimosul Big Four. Și, la cum arată lucrurile, sunt șanse ca acest lucru să nu se schimbe nici anul acesta. După Lleyton au făcut legea Federer, în șapte rânduri, Nadal și Djokovic, de câte două ori și Andy Murray, o dată. 

Azi, Rusty a jucat pentru ultima oară la turneul londonez; în 17 apariții pe iarba de la Wimbledon, el  a mai reușit o semifinală, plus trei prezențe în sferturile de finală. Fostul lider mondial și-a făcut o ieșire caracteristică, la capătul unui meci dur, fizic, întins pe durata a patru ore și patru minute, în care australianul a condus cu 2-1 la seturi, apoi a luptat din răsputeri, a revenit din situații grele și a reușit puncte precum acesta: 

Lleyton Hewitt, cu unul dintre punctele primei zile la Wimbledon. Rusty a pierdut însă cu Nieminen http://t.co/7akOKPgRwG

— Treizecizero.ro (@treizecizero) June 29, 2015

Paradoxal, cel care i-a pus capăt traseului a fost Jarkko Nieminen, un alt jucător care și-a anunțat deja retragerea. În ceea ce contul de Twitter al BBC a denumit The Race against Retirement, finlandezul a avut ceva mai multă forță și o minte mai limpede pe final de set cinci, când fiecare punct părea a fi plătit cu un efort dureros de privit. Jarkko a lovit câteva lovituri câștigătoare sclipitoare și dificile și a spus, ulterior, că s-a simțit ușurat când a realizat că nu are nimic să-și mai demonstreze. Și-a mai zis că, dacă tot are să piardă și să plece de la Wimbledon, măcar s-o facă jucând tenisul care-i place, în loc să aștepte greșelile adversarului. Tactica a funcționat, iar acum Nieminen are șansa unui meci pe Centre Court cu liderul mondial și favoritul principal, Novak Djokovic, în ceea ce echivalează cu o ieșire mai mult decât onorabilă din turneu. 

Evident, Hewitt ar fi meritat în egală măsură un tratament similiar, iar veteranul australian a dat, încă o dată, tot ce a avut. A trebuit să servească mereu din spate: de șase ori a servit el ca să stea în meci, iar la 4-5 a salvat trei mingi de meci. În ultimul game, adus la 30-30 de la 30-0, Hewitt a rămas fără nicio putere după tot acest efort, în egală măsură fizic și mental. Interviul lui Roddick, de zilele trecute, și-a demonstrat veridicitatea aici: pe de o parte, Hewitt a ajuns în decisiv împins din spate de dorința de a mai simți încă o dată adrenalina unei victorii și a unui meci pe Centre Court. Pe de altă parte, limitele fizice impuse de stilul său de joc și-au cerut birul: cu cel de azi, Lleyton a ajuns la 44 de meciuri de cinci seturi la turneele de Grand Slam, un efort imens. 

De Hewitt ne vom despărți la ediția următoare a Australian Open; până atunci, Rusty spune că își va lua în serios rolul de mentor pentru cei doi australieni care se anunță prezențe importante în tenisul următorilor ani. Azi, puștii au avut rezultate mixte în duelurile cu doi argentinieni: dacă Kokkinakis a pierdut în trei seturi cu Leonard Mayer, Nick Kyrgios l-a învins în minimum de seturi pe Diego Schwartzmann. Încă o ocazie pentru Nick să-și scoată în evidență partea mai puțin plăcută/de showman (depinde pe cine întrebi). Kyrgios a mai avut treabă și cu arbitrul de scaun: „Văd prin tine ca printr-o carte”, i-a transmis el lui Lahyani.

Și, apropo de australieni și de argentinieni, tweet-ul zilei ne dă încă un motiv să-l vedem cât mai repede în teren pe Juan Martin Del Potro, sugerând că argentinianul ar fi cel mai potrivit să-l retragă pe Hewitt din tenis, după ce a făcut același lucru cu Marat Safin și cu Andy Roddick. 

Starting petition/prayer circle for Delpo to be back in time to finally retire Lleyton. Nobody does it better. pic.twitter.com/Nr1DWq3q8B

— Hannah Wilks (@newballsplease) June 29, 2015

Carla Suarez Navarro, învinsă clar de campioana de juniori de anul trecut

Primul punct al ediției 2015 a fost câștigat de Irina Falconi; prima victorie a fost înregistrată însă de Viktoria Azarenka, 6-2, 6-1 cu estonianca Anett Kontaveit, pe terenul al 12-lea. Au început să părăsească turneul și primele favorite: Flavia Pennetta a fost învinsă de Zarina Diyas, 6-4 în decisiv, dar surpriza zilei a venit de la Carla Suarez Navarro, trimisă acasă de Jelena Ostapenko, într-un meci încheiat cu un scor neverosimil: 6-2, 6-0. Ostapenko a trimis 30 de lovituri direct câștigătoare, în vreme ce CSN a încheiat meciul cu rotunda cifră de 1 în dreptul căsuței de winners. Ostapenko nu-i chiar necunoscută, ea a câștigat anul trecut turneul junioarelor, dar chiar și așa, rezultatul e unul neverosimil pentru un duel între o jucătoare de Top 10 și o debutantă la nivel de Slam. Suarez-Navarro are, în ciuda unui an excelent în restul turneelor, doar un bilanț de 2-3 la nivel de Grand Slam. Ea mai are o statistică nu tocmai plăcută pentru o jucătoare de Top 10: are un total de 13 seturi pierdute cu 6-0 sau cu 6-1 în 2015, așa numitele bagel și breadstick.

Bencic confirmă un sezon de iarbă excelent

În alte rezultate relevante ale primei runde, Bethanie Mattek-Sands a eliminat-o pe sfert-finalista de la Roland Garros, Alison Van Uytvank, iar Krunic a evitat un prim meci între Sara Errani și Roberta Vinci de când cele două au decis, cu ceva scântei, să nu mai joace dublu împreună. Errani a învins-o pe Schiavone, la rându-i pe picior de plecare din tenis, în vreme ce Vinci a cedat la Aleksandra Krunic. 

În schimb, e de notat victoria foarte solidă reușită de Belinda Bencic, elvețianca supraviețuind unui prim tur foarte tricky. Campioană la Eastbourne în weekend și venită după un sezon de iarbă foarte aglomerat, Belinda n-a avut prea mult timp de respiro înainte de debutul la Wimbledon. Astfel de momente sunt dificil de gestionat emoțional, iar când ai în față o jucătoare care se bucură de orice moment pe iarbă, precum Tsvetana Pironkova, capcana este pregătită. Spre lauda ei, Bencic a gestionat excelent meciul și a învins-o pe Pironkova, 3-6, 6-1, 6-3. 

Serena trece, Venus și Pekto, 6-0, 6-0

“Sincer, m-am cam săturat să tot fiu condusă cu un set”, a spus Serena după victoria din primul tur cu rusoaica Gasparyan, explicând primul set, în care a fost condusă cu 2-0 și 3-1 de sportiva venită din calificări. ”Știam că e jucătoare bună, dar nu că este chiar atât de bună”, a mai spus liderul mondial despre sportiva care lovește reverul cu o mână. Pe lângă victorie, Serena a mai bifat o căzătură serioasă și un warning pentru cuvinte obscene. Serena ar putea-o întâlni în turul al patrulea pe Venus, sora ei, care a început turneul senzațional, cu un dublu 6-0 cu Madison Brengle, ocazie cu care a egalat-o pe Steffi Graf într-un clasament al victoriilor la Wimbledon. Ultima oară când Venus a reușit un dublu bagel pe iarbă? Eastbourne, calificări, în …1997. Tot cu 6-0, 6-0 a învins și Petkovic, în fața lui Rogers. Dacă tot n-a avut replică, Andrea și-a găsit singură de lucru. Andrea a depășit cu trei minute timpul scos de Venus: 38 de minute versus 41.

De asemenea, Sharapova și Ivanovic au câștigat confortabil. Cum nici la Ana n-au fost multe de spus, Internetul a găsit o soluție.