Zece pentru Garbine. Garbine Muguruza câștigă finala cu Anett Kontaveit, e noua campioană a WTA Finals

Pentru o perioadă limitată, ai disponibilă o ofertă excelentă: tricoul Grand Slam Life, versiunea albă, alături de trei perechi de Socks 30-0, la doar 89 de lei!

Obții astfel un discount net de 75 de lei din valoarea reală a produselor. Profită de oportunitate acum, în limita stocului! Comandă AICI.

»» Vrei altă combinație? Alege oferta asta: publicația dedicată titlului Simonei la Wimbledon + 3 perechi de Socks, la doar 99 lei.

Garbine Muguruza este noua campioană a WTA Finals, după o victorie, 6-3, 7-5 cu Anett Kontaveit, în finala de la Guadalajara. Este al 10-lea și unul dintre cele mai importante trofee pe care Muguruza și-l adaugă în palmares, după cele două turnee de Grand Slam câștigate la Roland Garros 2016 și Wimbledon 2017 – iar acest rezultat întărește ideea că, atunci când anumite piese din jocul lui Garbine sunt la locul potrivit, iberica e o jucătoare aproape imposibil de învins. 

Toate marile ei rezultate au fost obținute după evoluții susținute și sclipitoare pe alocuri, în care a dominat, a ieșit din situații complicate cu ușurință și a găsit mai mereu acea intensitate în joc și acele lovituri cu care și-a distrus, într-o bună măsură, adversarele și la Guadalajara. 

Parcursul ei la WTA Finals n-a fost unul simplu, dar în fiecare meci a dat impresia că are ceva în plus, că se hrănește și folosește energia și susținerea publicului în cel mai bun mod posibil. Cu excepția meciului de debut, când a întâlnit-o pe Karolina Pliskova, nemesisul ei, cea care a învins-o de nouă ori în 11 meciuri, Muguruza și-a câștigat toate partidele.  

Întâi, și-a luat revanșa cu Barbora Krejcikova, cea la care pierduse la US Open, 2-6, 6-3, 6-4. A urmat victoria în două seturi (6-4, 6-4) cu Anett Kontaveit, oprindu-i astfel seria de 12 victorii consecutive estoniencei. Ca mai apoi să treacă de Paula Badosa relativ clar, și să o învingă a doua oară pe Anett Kontaveit pentru titlul WTA Finals. Chiar și partida cu Pliskova putea foarte ușor să fie câștigată de Muguruza; acolo, diferențele au fost mici iar victoria s-a decis într-un tiebreak decisiv. Doar două puncte le-au despărțit. 

Comparativ cu meciul din grupe, finala cu Kontaveit n-a fost cu mult diferită. Meciul s-a desfășurat cam în aceleași coordonate: Muguruza a fost jucătoarea care a stabilit ritmul de la bun început și nu i-a oferit lui Anett mingi/lovituri pe care le poate juca. Nu doar că nu i-a oferit spații, dar nu i-a dat timp să reacționeze, a atacat-o des, a returnat constant agresiv și orice minge mai scurtă a fost rapid taxată. 

Kontaveit, care n-a mai fost la fel de proaspătă nici fizic, dar nici mental – lucru perfect de înțeles după turul incredibil de forță din ultimele luni – a gestionat mai bine setul doi, urcând la 5-3 și având șansa de a duce finala într-un decisiv. Dar în acel moment atât de important, Muguruza a fost jucătoarea mai bună, așa cum a fost, de altfel, tot meciul. Diferența în acest meci a făcut-o consistența: Muguruza n-a avut căderi și a jucat, cap-coadă, același tenis bun și intens de la prima și până la ultima minge. Kontaveit a ezitat, a avut segmente bune de joc, urmate de momente de pasivitate, care au costat-o, în final, în setul doi, pierzând un avantaj important: de la 5-3, a pierdut următoarele patru game-uri la rând, implicit și finala. Rămâne un final de sezon glorios pentru jucătoarea estonă, care, pentru câteva săptămâni, a fost poate cea mai puternică din lume. Și de văzut cum va construi ea în 2022 pe acest final de an și dacă va deveni o jucătoare-cheie și în turneele de Grand Slam.

Muguruza devine, astfel, prima jucătoare din istoria Spaniei care triumfă la WTA Finals și își continuă, de asemenea, și dominația în Mexic: trei titluri ale ei au venit aici (Monterrey 2018, 2019, Guadalajara 2021), un total de 14 meciuri câștigate din 16 jucate în această țară. Născută la Venezuela, unde a locuit șase ani până să se stabilească în Spania, Muguruza s-a simțit ca peștele în apă în Mexic și a trăit la o intensitate diferită acest turneu: s-a bucurat de public, de meciurile dure, s-a încărcat cu energia publicului – un public care a știut să-i ofere un sprijin în fiecare moment mai dificil pentru ea pe parcursul turneului. 

“Sunt foarte fericită că mi-am dovedit, încă o dată, că pot să fiu una dintre cele mai bune. Că pot fi o ‘maestra’, așa cum spunem noi în spaniolă. Asta mă pune într-o poziție bună pentru sezonul următor, având un clasament foarte bun (n.a, Muguruza va încheia anul pe locul 3 WTA)”, a spus Garbi după finală. 

După trei ani în care forma ei a stat mult timp sub semnul întrebării – ar mai putea reveni la nivelul obișnuit? ar mai avea vreun cuvânt de spus în turneele de Grand Slam? – iar clasamentul ei s-a prăbușit, cel puțin pentru standardele ei, ieșind din top 30 la un moment dat, Muguruza a decis să facă câteva schimbări notabile. Prima schimbare a făcut-o în 2019, când a renunțat la Sam Sumyk, o colaborare care, în percepția multora, i-a făcut mai mult rău decât bine. OCC-urile pe care cei doi le-au avut de-a lungul timpului ne-au arătat că ambii au filosofii diferite asupra tenisului și fiecare încerca să-l convingă pe celălalt că a lui e mai bună. Toate aceste confruntări au produs scântei, frustrări și niciodată progres și îmbunătățiri. 

După despărțirea de Sumyk, Muguruza a readus-o în echipa ei pe Conchita Martinez, cu care a mai lucrat o vreme în 2017 și care i-a adus, de fapt, acea liniște de care avea nevoie pentru a-și pune în valoare tenisul. Pentru că, în realitate, în acești trei ani, nu tenisul a fost problema la Garbi, lucru pe care și ea l-a subliniat la finalul acestui turneu: “În ultimii câțiva ani, nu am mai jucat la fel cum am jucat înainte. Dar nici nu jucam prost. Eram aici, eram acolo, nu aveam rezultate mari în turneele de Grand Slam, dar întotdeauna am simțit că eu am încă tenisul pentru astfel de rezultate. Pur și simplu lucrurile nu se legau cum trebuie.”

După revenirea Conchitei în echipă, Muguruza a început să construiască: întâi și-a oferit mai mult timp, și-a încheiat devreme sezonul, a călătorit mai mult și a făcut lucruri diferite în afara terenului, menite să-i ofere noi perspective.  “Urci acel munte și ești doar tu. Mi-a plăcut mult experiența de a fi în mijlocul unei pustietăți, având în minte un singur gând clar: să continui să urc”, spunea ea despre experiența de a urca pe muntele Kilimanjaro, în 2020.

Exact asta a făcut și ea în acest sezon. A urcat un munte, fiind singură pe teren și având clar în minte dorința de a continua să urce până când ajunge la vârf:  a început anul pe locul 15, încheie sezonul aproape de vârf, pe locul 3. Nu mai câștigase un titlu WTA din 2019, anul acesta a câștigat la Dubai. Nu mai câștigase un turneu major din 2017, acum e noua campioană a WTA Finals. 

one of the wilder stats for me is that all of garbi’s 10 titles are on hardcourt except for you know those two big ones. just feel like it’s a matter of time at AO.

who knows what happens if she converted one of those MPs vs. Osaka in Feb.

— Courtney Nguyen (@FortyDeuceTwits) November 18, 2021