WTA Finals: Kerber și Cibulkova se întâlnesc din nou, în finală. Revanșă sau reconfirmare a rezultatului din grupă?

Debutantele la acest nivel (al semifinalelor),  Kuznetsova și Cibulkova, au oferit un spectacol pe cinste. Un spectacol uneori exacerbat de manifestările echipei Cibulkovei, după cum a spus Kuznetsova la conferința de presă.   E interesantă coincidența – Sveta a fost ieri întrebată despre cum îți câștigi respectul în vestiar și a vorbit despre fair-play pe teren în primul rând. Pe de altă parte, Cibulkova a spus azi în interviul de după semifinală că felul agresiv în care se motivează e singura modalitate de a-și alunga gândurile negative. Se pare că și echipa sa îi împărtășește stilul zgomotos. Dar unde se termină încurajările pentru propria jucătoare și începe incomodarea adversarei? Opiniile vor varia de la om la om, sunt sigură. Însă dacă echipa slovacă a deranjat-o în timpul meciului, Kuznetsova trebuia să se adreseze arbitrei imediat. Așa, bosumflarea ei laconică de la conferință a fost tardivă și a avut o inevitabilă nuanță de oftică. 

Dincolo de această mică melodramă, tenisul a fost excelent, mai cu seamă în decisiv, când ambele combatante au jucat foarte bine și au continuat să servească prost – s-au făcut 14 breakuri în total, dintre care cinci în setul trei. Meciul a început cu dominația clară a Kuznetsovei, care după ce-a pierdut primul game le-a câștigat pe următoarele șase în jumătate de oră. Svetlana părea că găsise cheia câștigării meciului, în ciuda h2h-ului defavorabil. 

Am vorbit mult despre scorul întâlnirilor directe dintre diferitele combatante și cum, atunci când este dezechilibrat, acesta indică o problemă de match-up care e cam greu de rezolvat. Până acum, teoria a fost confirmată. Din păcate, legea tranzitivității nu se aplică și la tenis: Sveta o are la degetul mic pe Radwanska, dar nu și pe Cibulkova, o jucătoare cu palmares și clasament mai slab decât poloneza. Cu meciul de azi, este 6-3 pentru Domi, dar partea mai drastică este că Svetlana n-a mai bătut-o din 2008, ultimele șase meciuri fiind câștigate de slovacă (penultimul chiar la Wuhan în această toamnă).

”Știam că va veni cu ceva nou”, a spus Cibulkova după meci, ”și așa a fost, a jucat mult mai agresiv.” Profitând de statura măruntă a adversarei, Kuznetsova a liftat și înalțat mingile, obligând-o să lovească repetat de la nivelul umărului. A scos-o apoi din teren cu mingi în unghi închis și a servit eficient cu exteriorul mai ales din careul de avantaj, spre reverul Dominikăi.

”Ea a jucat foarte bine la începutul meciului. Dar apoi mi-am spus ”acum ori niciodată” și am început să lovesc totul foarte agresiv”, a explicat Cibulkova cum a întors meciul. După trei holduri consecutive la zero în setul doi, Domi a scos prima pumnalul, făcând break, însă pierzându-l imediat. A fost un pattern care s-a repetat de încă două ori până la tie-break. Acolo însă Cibulkova a luat meciul de coarne, a riscat și a câștigat cu 7-2. În decisiv, dansul breakurilor a continuat: profitând de momentul de derută al Svetlanei de după pierderea tie-breakului, Cibulkova îi face break pentru 2-0, dar, eterna poveste, îl pierde imediat și apoi îi mai dă unul cadou. 

E de înțeles de ce Kuznetsova era neagră de supărare la conferință: a avut 4-2 în decisiv, dar de la acel punct, nu și-a mai făcut niciodată serviciul. În ultimele trei game-uri ale meciului, Cibulkova și-a ridicat pur și simplu nivelul și Sveta s-a prăbușit: a dat ambele breakuri la prima strigare și a ratat două șanse de break pe serviciul Dominikăi. Ca s-o cităm pe compatrioata sa mai celebră și în ultimul timp, foarte controversată: nu contează cum începi meciul, ci cum îl termini. Or Cibulkova, zisă și ”the pocket rocket”, a țopăit, a icnit, a strigat ”pome” de vreo sută de ori, dar s-a azvârit cum-necum peste linia de sosire și i-a stricat Kuznetsovei povestea hollywoodiană de la acest turneu. 

Așadar, în finală o avem pe Kerber, care nu a pierdut decât un set până acum și pe Cibulkova, care i-a luat acel set. Poate de data asta va reuși să-I ia mai mult de un set? Sau poate nu va reuși să-I ia niciunul? Mă fascinează mereu când aceleași jucătoare se întâlnesc după grupe în finală, pentru că așa ceva e unic în tenis: un rematch la același turneu.

Dacă ne luăm după înfrângerea categorică pe care i-a aplicat-o Angelique Agăi astăzi, nu prea văd multe speranțe nici pentru Domi. Chris Evert a insistat că Angelique Kerber nu poate fi bătută decât de o jucătoare care lovește tare; dar poate Cibulkova lovi suficient de tare, fără să greșească, timp de două ore? A încercat acum câteva zile și n-a reușit. Acela era primul meci din grupe și de atunci Kerber și-a intrat și mai mult în ritm: în ultimele trei meciuri, doar Simona a reușit să-I ia patru game-uri intr-un set. Antrenamentul cu public pe care l-a făcut azi cu Radwanska a fost de o cruzime perfectă. Pur și simplu, n-ai cum trece mingea de Angie versiunea 2016: aleargă, anticipează și speculează fără milă cea mai mică deschidere din terenul adversarei. Ah, și nu greșește. Cibulkova va trebui să facă meciul anului ca să o învingă. Aș fi foarte surprinsă dacă va reuși, dar oricine va câștiga, sper că va fi un meci distractiv. Dacă Sveta are dreptate și echipa Dominikăi este atât de enervantă, va fi amuzant s-o văd pe Kerber cum reacționează. Sper în maxilare încleștate, priviri ucigătoare și mingi lăsate să cadă disprețuitor după un hold reușit. Și un tenis de pome. Pardon, de pomină.   

Fotografii: Jimmie48Photography