WTA Finals, Cancun, idei înainte de start: o competiție care și-a găsit greu locul caută să salveze impresia pe teren

Context. Turneu, implicații, controverse și așteptări

Vremurile când WTA Finals era un eveniment stabil, așteptat de lumea tenisului ca pe o încheiere fastuoasă a unui sezon plin de tenis de calitate, au dispărut de câțiva ani buni. Din 2018 încoace, turneul nu s-a mai ținut niciodată de două ori în același loc. An de an, dilema ‘unde se va găzdui WTA Finals’, dificultatea în a găsi un loc persistă și se accentuează, provocând constant noi controverse și probleme, și, fundamental, afectând însăși imaginea evenimentului.

Dacă până în 2018 am avut o ordine clară, WTA Finals disputându-se în locuri stabilite cu mult timp înainte (Doha, 2008 – 2010, Istanbul, 2011 – 2013, Singapore, 2014 – 2018), din 2019 lucrurile s-au schimbat semnficativ. Atât din motive externe (pandemia de coronavirus, cazul Shuai Peng, oprirea, pentru o perioadă de un an, a turneelor din China), cât și din ceea ce lumea tenisului percepe drept o inabilitate a WTA de a rezolva din timp problema locației. Astfel că din 2019 WTA Finals s-a disputat în patru locații diferite, ultimele trei alese foarte târziu, în criză de timp: Shenzhen, Guadalajara, Fort Worth (Texas) și, acum, Cancun. 

Stabilirea locației pentru acest an a fost din nou una greoaie – au existat mai multe variante, printre care Arabia Saudită, Praga și inclusiv Cluj. Într-un final, cu mai puțin de două luni înainte de data începerii competiției, într-un moment în care jucătoarele începuseră să pună presiune, s-a decis ca turneul să fie organizat la Cancun, într-o locație construită de la zero (stadion, facilități, terenuri de antrenament). 

Deși WTA Finals e umbrită de controverse și dificultăți în a-și regăsi stabilitatea, rolul pentru care a fost creat acest turneu – acela de a reuni, în același turneu, cele mai bune opt jucătoare la simplu și la dublu, pentru a-și disputa supremația și de a crea spectacol și calitate – rămâne esența acestei competiții. Doar că acel rol s-a diminuat considerabil în ultimii ani, pierzându-și strălucirea de la an la an. Asta s-a întâmplat pentru că, de la un an la altul, s-a jucat pe suprafețe diferite, în condiții diferite (indoor, outdoor, vreme, altitudine), fără predictibilitate, lucru de care suferă nu doar jucătoarele, ci și fanii interesați să participe la un astfel de eveniment. 

În cazul WTA Finals din acest an, întârzierea cu care jucătoarele calificate au aflat locația a avut implicații asupra pregătirii lor și a calendarului. Din Asia unele s-au întors în Europa, iar de acolo au trebuit să meargă în America de Sud, ceea ce vine cu schimbări radicale din punct de vedere al fusului orar, climei, condițiilor de joc. Calendarul nu mai are, așadar, nicio continuitate atunci când ultima parte din an se joacă în Asia și Europa, iar Turneul Campioanelor se desfășoară pe un alt continent.

Același lucru este valabil și în cazul fanilor. De altfel, acesta este și motivul pentru care nu de puține ori în acești ani, meciurile de la WTA Finals au avut puțini spectatori. “Fanii sunt dispuși să meargă în astfel de locații, să ia parte la un asemenea eveniment mare, dar dacă nu le oferi suficient timp la dispoziție, nu ai ce face”, spunea Ken Solomon, directorul executiv al Tennis Channel, care s-a declarat “obosit” să tot vadă stadioane goale la un astfel de eveniment. 

Șocul cel mai mare a fost, probabil, faptul că arena din Cancun încă nu era gata în totalitate cu foarte puțin timp rămas înainte de start. Construcția stadionului – unul modular, care a înghițit o parte din bugetul de aproape șase milioane de dolari pus la dispoziție de WTA pentru eveniment – nu era finalizată la ora tragerii la sorți, iar jucătoarele, deși au ajuns de mai bine de o săptămână la Cancun, nu s-au putut antrena pe terenul pe care își vor disputa meciurile oficiale, rețelele sociale fiind împânzite cu imaginile goanei nebune a organizatorilor de a încheia lucrările la timp. Abia în preziua startului a fost posibil ca jucătoarele să se poată antrena pe stadion. În toată zona există doar două terenuri pentru antrenamente, cele de la hotelul unde sunt cazate jucătoarele. 

Pe lângă asta, condițiile de joc – vânt puternic și ploaie anunțată – își vor face și ele simțită prezența. Rămâne de văzut cât de mare va fi prezența fanilor, în condițiile în care Cancun, o localitate cunoscută pentru turism, nu are o tradiție în tenis, spre deosebire de alte orașe din Mexic.

Toate astea afectează, firește, munca sportivelor și le pune într-o postură nu neapărat ușoară. În aceste condiții, este greu de speculat ce se va întâmpla, ce turneu vom avea și ce așteptări ne putem crea de la un eveniment care se confruntă cu probleme rar găsite la acest nivel.

Pe teren, WTA Finals poate fi la fel de imprevizibilă ca în afara lui

Revenind strict la tenis – partea care ne interesează și care contează cel mai cel mai mult –, în ultimii ani WTA Finals și-a creat o tradiție în a da o câștigătoare surpriză. Au fost campioane care fie s-au calificat la limită din grupe, fie pur și simplu au surprins pe toată lumea cu parcursul lor. Cu excepția anului 2019, când la Shenzhen s-a impus Ash Barty, avem aproape un deceniu de câștigătoare surprinzătoare raportat la parcursul lor din acel an: Agnieszka Radwanska (2015), Dominika Cibulkova (2016), Caroline Wozniacki (2017), Elina Svitolina (2018), Garbine Muguruza (2021), Caroline Garcia (2022). 

E o tradiție care, ținând cont de context, este foarte posibil să continue și anul acesta. Asta și pentru că WTA Finals e despre energie și resursele de energie rămase după un sezon lung și plin de meciuri dificile. Și, desigur, mai e despre sistemul de joc, diferit de restul turneelor desfășurate pe tot parcursul anului; cum știm, se joace în sistem round-robin, pe grupe, primele două jucătoare din grupe calificându-se în semifinale. 

Le vom avea la Cancun pe Iga Swiatek, Aryna Sabalenka, Coco Gauff, Elena Rybakina, Jessica Pegula, Ons Jabeur, Marketa Vondrousova și Maria Sakkari, cea care i-a luat locul accidentatei Karolina Muchova. Sunt prezente, așadar, toate cele patru câștigătoare ale turneelor de Slam din acest an (Sabalenka – AO, Swiatek – RG, Vondrousova – Wimbledon și Gauff – US Open) precum și alte patru jucătoare care și-au confirmat statutul în acest sezon, continuându-și forma bună: Elena Rybakina va debuta la WTAF și va încerca să încheie anul cu un titlu mare, iar Ons Jabeur, Maria Sakkari și Jessica Pegula vor încerca să dea și mai mult sens unui an în care au bifat noi borne importante (Jabeur a revenit în finală la Wimbledon, Sakkari a câștigat la Guadalajara primul ei titlu WTA 1000, iar Pegula a bifat al doilea ei turneu WTA 1000 la Montreal) 

Privind în ansamblu, inevitabil, toate calculele duc spre Iga Swiatek, care pare că s-a redresat la timp, câștigând titlul de la Beijing, după o parte secundă de sezon mai slab (a ieșit deveme la Wimbledon, iar la US Open a fost eliminată în optimi). Turneul câștigat la Beijing, al cincilea câștigat în 2023, nu trebuie privit neapărat ca o garanție că va reuși să-și aducă aceeași formă și la Cancun, dar trebuie luat în considerare pentru simplul motiv că atunci când Swiatek câștigă și leagă victoriile e greu de oprit, pentru că intră în acel ritm robotic, în care tot ce încearcă îi și iese. La Cancun ajunge neînvinsă, cu doar un singur set pierdut în cele șase meciuri jucate.  

Alte două jucătoare cu șanse mari la titlu rămân Aryna Sabalenka și Elena Rybakina. Ambele sunt două jucătoare care nu au nevoie de multe lucruri pentru a se activa – iar atunci când o fac pot învinge pe oricine, chiar și pe Swiatek în forma ei cea mai bună (Rybakina a făcut-o de trei ori anul acesta, Sabalenka o dată). 

Coco Gauff și Marketa Vondrousova rămân imprevizibile. De-a lungul carierei sale, Vondrousova a avut momente extraordinare, dar nu întotdeauna asta a fost sustenabil pentru ea, iar căderile pot fi notabile. În cazul lui Gauff, după o vară americană absolut entuziasmantă, e de văzut dacă va reuși să păstreze același nivel și intensitate meci de meci – iar în cazul ei, pentru a avea o șansă în fața unor jucătoare precum Swiatek, Sabalenka sau Rybakina, e necesar să facă niște eforturi imense (fizic, mental) pentru a avea o șansă în față lor. 

Dacă se va confirma tradiția câștigătoarelor neașteptate, atunci ar trebui să privim spre Maria Sakkari: a ajuns la WTA Finals doar în urma retragerii Karolinei Muchova, a avut un sezon amestecat, cu destule înfrângeri grele iar ceea ce a păstrat-o în calculele calificării la Cancun a fost turneul de la Guadalajara, câștigat în urmă cu câteva săptămâni. 

Cum arată grupele 

Grupa Bacalar: Aryna Sabalenka, Elena Rybakina, Jessica Pegula, Maria Sakkari

Grupa Chetumal: Iga Swiatek, Coco Gauff, Ons Jabeur, Marketa Vondrousova. 

Denumite după locații de o semnificație culturală din regiunea Quintana Roo, grupele par echilibrate, dar în același timp, se diferențiază între ele prin prisma stilurilor de joc.

În prima grupă, avem trei jucătoare agresive, puternice și capabile să genereze multă forță, plus Sakkari, care se apropie de ele, dar al cărei stil de joc e mai mult decât o agresivitate sporită. Teoretic, lupta pentru calificare se va da între Sabalenka și Rybakina. După experiența complet neplăcută de anul trecut, când a pierdut toate meciurile jucate (simplu, dublu), Jessica Pegula va încerca să facă uitată dezamăgirea din Texas. În ceea ce o privește pe Sakkari, lucrurile sunt neclare pentru că jocul ei a fluctuat mult prea mult.

În grupa Chetumal, Swiatek pare favorită clară. Are parte de trei adversare pe care le-a învins cu destulă ușurință, ba chiar le domină și va fi interesant de urmărit dacă își va duce mai departe seria de victorii, începută la Beijing. Desigur, surprize pot apărea oricând din partea Marketei Vondrousova, care e capabilă să gestioneze astfel de turnee mari și poate să iasă la suprafață când te aștepți mai puțin. Cât despre Jabeur și Gauff, în cazul lor, deși în formă bună, multe lucruri depind și de adversarele lor. Jocul lor e solid, poate produce daune – dar de multe ori se poate dovedi insuficient, cel puțin nu în fața unor jucătoare agresive, cu arme, care le-au găsit cheia potrivită. 

Turneul începe la meziul nopții de duminică spre luni, primul meci fiind Elena Rybakina vs Jessica Pegula, urmat de Aryna Sabalena vs Maria Sakkari.

Grupele de la dublu

Grupa Mahahual:Barbora Krejcikova & Katerina Siniakova, Coco Gauff & Jessica Pegula, Laura Siegemund & Vera Zvonareva, Gabriela Dabrowski & Erin Routliffe 

Grupa Maya Ka’an: Shuko Aoyama & Ena Shibahara, Desirae Krawczyk & Demi Schuurs, Storm Hunter & Elise Mertens, Nicole Melichar-Martinez & Ellen Perez