Wimbledon, ziua a șaptea: Svitolina, Swiatek și Rublev câștigă meciuri minunate, într-o zi de tenis excelent

O NOUĂ REDUCERE ȘI BONUS!

Până joi, ai 40 la sută reducere la orice comandă din shop-ul 30-0, reducere disponibilă dacă folosești codul de voucher EXTRASOCKS atunci când plasezi comanda.

Fiecare comandă de minimum 100 de lei făcută până joi, 13 iunie, primește cadou o pereche de șosete colorate 30-0.

Tenisul feminin a avut câteva ore foarte bune la Londra. Începând cu meciul dintre Jabeur și Andreescu de ieri, continuând duminică cu povestea tinerei Andreeva, și cu revirimentul Vondrousovei, cireașa pe tort a fost pusă de cele două optimi care s-au jucat la concurență, pe Centre Court și Court 1. La puține minute una de alta, Iga Swiatek (6-7, 7-6, 6-3 cu Belinda Bencic) și Elina Svitolina (2-6, 6-4, 7-6 (11-9) cu Victoria Azarenka) au ieșit câștigătoare din niște bătălii pe cinste, după ce au scăpat, fiecare, din ghearele eșecului. Swiatek a salvat două mingi de meci, Svitolina a revenit de la set și break și, mai apoi, de la 4-7 în tiebreak-ul decisiv.

Pentru ambele, care vor fi acum față în față în sferturi, au fost niște victorii emoționale, chit că din motive cum nu s-ar putea mai diferite. Swiatek caută să se valideze și pe iarbă, suprafață pe care părea de-a dreptul stângace anul trecut; dar cum am mai văzut și în alte cazuri, adesea e doar o chestiune de timp până când un sportiv de calitate și cu multă voință își depășește rarele neajunsuri. Svitolina are în spate o motivație mult mai înaltă, se hrănește din energia venită de acasă – unde acasă poate însemna atât țara, cât și fetița a cărei mamă nu de mult timp. Indiferent de noblețea sau greutatea lui, orice imbold e important. În special pentru că dezleagă niște energii nebănuite, și, ajutate și de un context așa de special pe care Wimbledon îl generează, jucătoarele accesează un nivel pe care nu l-ar găsi în alte părți.

Svitolina a catalogat victoria cu Azarenka drept „cel mai fericit moment din viață, după cel în care am devenit mamă”. Poate-s cuvinte la cald, dar era evident că Elina a trăit această victorie cum n-a trăit altele care i-au adus direct trofee. A fost un cumul acolo de sentimente care s-au revărsat la final, odată cu acel as excelent găsit la a doua minge de meci. Întâi de toate, Elina n-o bătuse niciodată în cinci întâlniri pe Azarenka, a cărei agresivitate a avut mereu câștig de cauză. Apoi, limpede, ceea ce știe toată lumea; Svitolina, înainte de meci. „Pentru mine e o motivație mare, să joc pentru țara mea. Mulți ucraineni se vor uita. Voi merge pe teren, îmi voi aduce spiritul de luptă și voi da totul pentru fiecare punct”.

O vreme, Elina n-a reușit să facă asta, chinuindu-se cu adevărat și fiind dominată. Azarenka a condus cu 6-2 și 2-0 și părea că se îndreaptă spre o altă victorie concludentă. Dar Svitolina a început să-și asume riscuri, să fie, dintr-o dată, mai agresivă, să găsească un extra în tot: în lovituri, în intensitate, în efortul depus în fiecare schimb, pentru fiecare minge. Cum promisese. Ceea ce ne aduce la ultimul motiv al exploziei ei de bucurie, și cel mai important: felul în care a întors un meci în care a fost dominată o vreme.

În special în decisiv, unde a condus cu 3-0, dar apoi s-a văzut egalată la 3, am văzut-o pe Svitolina scoțând de la sertar tot arsenalul, făcând puncte într-o varietate de feluri, de la rever în lung, un passing de forehand slice, forehanduri lungi, servicii puternice și constante. Într-un meci care a meritat toată atenția, fiecare minut, în special din ultima jumătate de oră, a avut dinamica lui importantă, dar morala ar fi că Svitolina n-ar fi câștigat niciodată acest meci, și nu ar fi obținut a doua calificare consecutivă într-un sfert de Slam de la revenire, dacă nu și-ar fi asumat riscuri, suprascriindu-și reputația de jucătoare mai degrabă counterpuncher, cu o defensivă de fier și cu o deplasare excelentă.

Epic. Elina ✨@ElinaSvitolina outlasts Victoria Azarenka in a rollercoaster three-set thriller to progress to the quarter-finals 2-6, 6-4, 7-6(9) 👏#Wimbledon pic.twitter.com/vikVFGuTFj

— Wimbledon (@Wimbledon) July 9, 2023

A fost, sigur, și episodul de la final, în care Azarenka a fost scurt fluierată de o parte a publicului, care a luat-o la rost astfel pentru lipsa salutului de la fileu. Dar e doar un alt exemplu de diferențe de informare ale diverselor straturi de public – lucru parcă mai prezent la tenis decât la orice alt sport. Dacă fanii hardcore, cei care urmăresc tenisul zi de zi, sunt la curent cu decizia Svitolinei de a nu strânge mâna la fileu cu adversarele rusoaice sau bieloruse, o parte dintre fanii care merg ocazional la turneele mari, ca la o experiență, nu-s la curent cu tehnicalitățile astea, și, ca atare, cum s-a întâmplat și la Roland-Garros, răspunde așa cum simte pe loc.

Elina a spus, de altfel, la conferință că poate ar fi bine ca turneele sau circuitul să informeze cumva mai bine despre asta, pentru că nu știe ce-ar putea adăuga pe un subiect pe care a vorbit deja de nenumărate ori. La rândul ei, Victoria a gestionat bine momentul, spunând că nu se simte deloc victimă pentru că a fost fluierată. „I-am respectat decizia, ce era altceva de făcut? Cred că mulți nu știu despre ce e vorba”. A adăugat că „o știu pe Elina de mult timp și am avut mereu o relație bună. Circumstanțele sunt alea care sunt. Nu cred că e o știre atât de mare să vorbim despre fiecare mic gest. Devine o știre dacă voi o faceți”.

Pe Svitolina o așteaptă un alt duel contrastant de stiluri cu Swiatek, și e de văzut în ce măsură va putea aduce aceeași intensitate emoțională contra unei jucătoare care a ieșit și mai întărită din ciocnirea cu Belinda Bencic. Un maraton de trei ore și un curs rapid de cum să câștigi pe iarbă pentru Iga, care ajunge în premieră în sferturi la Wimbledon, o performanță care i se părea greu de crezut nu cu mult timp în urmă.

N-a lipsit mult să fie un alt Wimbledon terminat devreme pentru ea. Bencic, o expertă nu doar pe iarbă, ci și în producerea de surprize, a condus cu 7-6, 6-5 și a avut 40-15 pe serviciul polonezei. Rumoarea de pe Centre Court anticipa upset-ul, iar Belinda, care mai devreme zâmbise parcă admirându-și propriul forehand în lung de linie, părea că se uită să se arunce în a căuta un winner cu care să închidă meciul. Dar Swiatek a jucat un forehand extraordinar la prima minge de meci, apoi un rever în cross la fel de bun la a doua. Pericolul îndepărtat, Iga a legat apoi zece puncte la rând de la 1-2 în tiebreak.

N-a fost un caz în care Bencic să clacheze sub presiunea victoriei iminente. Ci unul în care Swiatek a primit provocarea și s-a ridicat la o înălțime la care challenger-ul n-a mai putut veni. „Iga a lovit niște mingi extraordinare în momentele cele mai importante. A avut adâncime când a contat. E foarte bună la a lovi liniile. E incredibil de precisă, are adâncimea potrivită, mingile ei ajung cumva numai în picioarele tale. Credit ei, a fost un meci incredibil. E numărul 1, n-o să-mi dea meciul pur și simplu, dar cred că am aruncat înspre ea cu tot ce-am avut și am împins-o la limită și sunt mândră de mine”, a spus Belinda.

Spune multe despre Swiatek faptul că acesta a fost primul ei meci în circuit în care joacă două tiebreak-uri; atât de rar s-a întâmplat să fie angrenată în meciuri strânse. Cu acest succes, rata ei de succes în meciurile de Grand Slam jucate ca număr 1 crește la 30-2.

Iga și Belinda au avut parte de o deschidere grozavă, făcută de Andrey Rublev și Aleksander Bublik. Vreme de câteva ore, cei doi prieteni au bubuit mingi în stânga și-n dreapta, într-unul din acele meciuri tipice Wimbledon, de cinci seturi, dar care cumva se simt că se scurg mai repede decât o arată tabela. E ceva liniștitor în astfel de meciuri, în care lipsește intensitatea și fricțiunea schimburilor lungi, așii și loviturile câștigătoare sunt multe și incontestabile, oportunitățile, puține, iar drama break-urilor (făcute sau nefăcute) și a scorului e înlocuită de suspansul concentrat al tiebreak-urilor. Poate că și calmul (atipic?) al lui Bublik a continuat la senzația asta. Cu aerul lui nonșalant, kazahul a părut greu de scos din ale lui, întorcând de la 0-2 la seturi cu ajutorul a 39 de ași și 67 de lovituri direct câștigătoare, și suflându-i de sub nas seturile 3 și 4 lui Rublev. Părea că-i va sufla și meciul, sau că îi va da un brânci spre una dintre faimoasele căderi emoționale ale lui Andrey; dar rusul a făcut break-ul aproape de nicăieri la 4-4, ajungând în situația de a servi pentru meci.

Ceea ce ne aduce la acel moment. Bublik a crezut că își va mai oferi o nouă șansă, când, într-un schimb frenetic, a dezlănțuit acel rever ca-și-winner în lung de linie, sărbătorindu-l deja cu un strigăt prelung, descătușat, un strigăt de „sunt încă aici!”. Dar Rublev a răspuns aruncându-se și punând mingea înapoi în teren, sub ochii unui Bublik stupefiat de parcă văzuse o nălucă. Aleksander și-a tranziționat apoi mimica spre o mirare mai ca pentru camere, dar stupoarea de pe fața lui era în continuare reală, tangibilă. Minge de meci. Și meci, secunde mai târziu, cu un as, al 21-lea și pentru Andrey. Rublev se putea, în sfârșit, descătușa.

Norocos sau nu, cum, foarte modest, a încercat Rublev să-și vândă mai apoi reușita, ceea ce contează e amintirea. „Un sentiment fantastic. La un așa scor, ultimul set al unui meci strâns, pe Centre Court la Wimbledon, să reușesc lovitura aceea, nu știu de câte ori o să mai am în viață un astfel de moment”.

„That is one of the great shots we’ve seen here in YEARS!”@AndreyRublev97, take a bow! 😱#Wimbledon pic.twitter.com/uEHcbcf1k8

— Wimbledon (@Wimbledon) July 9, 2023

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

„Ladies and gentlemen… if you are opening a bottle of champagne, don’t do it as the players are about to serve” 🍾

The most #Wimbledon warning ever from umpire John Blom 🤣 pic.twitter.com/57GBixnM4U

— Wimbledon (@Wimbledon) July 9, 2023