Wimbledon, ziua a 3-a: Prințul Charles, plecăciunile și amuzantul Fognini

Când au trecut 42 de ani de la ultima vizită la Wimbledon a Prințului Charles, cu siguranță e o ocazie mare. Prințul de Wales și Ducesa de Cornwall au ales să își facă apariția la meciul dintre Roger Federer și Fabio Fognini, motiv pentru care cei doi au fost instruiți pe tunel, înainte de intrarea pe teren, despre conduita în astfel de situații. Roger și Fabio au făcut o plecăciune în fața Boxei Regale la început, apoi și-au văzut de treabă. Nu înainte ca Fabio Fognini să fie eroul unei situații cât se poate de amuzante, un amestec de strictețe britanică și reguli hilare. Arbitrul de scaun, Steve Ullrich, a observat că bentița purtată pe cap de italian depășea, ca mărire, o regulă despre care probabil că mulți dintre noi nu știam că există. Așa că, spre stupoarea tribunei și în fața unui Fognini perplex, Ullrich a găsit rapid soluția: “Fabio, stai o secundă. Am o pereche de foarfece aici, vom rezolva imediat”, a spus Ullrich, și, aproape instant, i-a potrivit bentița lui Fognini.

Trecând la lucruri mai serioase, meciul n-a prea avut istoric, Federer surclasându-și la toate capitolele adversarul, și arătând o dispoziție de joc care trebuie să le dea speranțe fanilor săi. În condițiile în care aproape toată media prezentă la Wimbledon vorbește despre faptul că acest turneu reprezintă una dintre ultimele șanse majore pentru Federer de a se impune într-un Slam, elvețianul a făcut al doilea meci la rând convingător, 6-1, 6-3, 6-2, ceea ce duce totalul game-urilor pierdute de el în primele două tururi la 9, cel mai mic total din 2004 încoace pentru el în această fază a competiției.

Cel mai periculos moment pentru Federer a fost o căzătură destul de urâtă pe care Roger a suferit-o în finalul setului 2, când a călcat strâmb și, pe reluare, a părut că și-ar fi sucit glezna. Ulterior, Federer a spus că nu glezna a fost cea mai afectată, ci genunchiul, dar că nu resimte dureri și totul e în regulă.

Ieșit din joc, Fabio s-a deconectat complet și a făcut ce știe să facă mai bine, adică să amuze tribuna: s-a distrat cerând niște challenge-uri absolut neinspirate, a dialogat cu o fană din tribună, a încercat o lovitură cu spatele la fileu din cale afară de pretențioasă și apoi era să ia în brațe un arbitru de linie. La final, Fognini nu s-a mai obosit să repete cu prea mare convingere plecăciunea în fața Prințului Charles, mai degrabă simulând o aplecare.

La Roland Garros, mucalitul Fabio povestea cât de mult îi place să-l urmărească jucând pe Federer: “De exemplu Federer, joacă frumos. Mie-mi place să mă uit la el jucând. Dar joacă prea frumos, are prea mult stil. Dacă aş juca cu el, aş prefera să câştig jucând ca o maimuţă decât să pierd jucând ca un zeu”. Fabio chiar a jucat frumos, reușind câteva lovituri sublime, din păcate pentru el, mereu în situații în care punctele respective oricum nu-l ajutau la nimic.

Altfel, întâlnirea dintre Federer și Prințul Charles a devenit ceva mai puțin formală la finele meciului, când cei doi au discutat câteva minute. (foto: Getty)