Wimbledon, sferturi: Ons Jabeur își obține revanșa cu Rybakina; Carlos Alcaraz domină în duelul tinerilor

ULTIMA ZI DE REDUCERE ȘI CADOU!

Până joi, 13 iunie, ai 40 la sută reducere la orice comandă din shop-ul 30-0, reducere disponibilă dacă folosești codul de voucher EXTRASOCKS atunci când plasezi comanda.

Fiecare comandă de minimum 100 de lei făcută până joi, 13 iunie, primește cadou o pereche de șosete colorate 30-0.

Fă o comandă aici!

Anul trecut, Ons Jabeur câștiga primul set al finalei, aproape abuzând de creativitatea și varietatea care i-au devenit semnătură, dar s-a prăbușit în momentul în care Elena Rybakina a început să-și facă loc în meci și să-și pună în acțiune agresivitatea aceea senină, controlată și imperturbabilă.

Fast-forward un an mai târziu, timp în care ambele jucătoare au mai bifat câte o finală de Grand Slam, ambele pierdute (Jabeur, la US Open, Rybakina, la Australian Open), și revederea celor două finaliste din 2022 a semănat, pe alocuri, cu meciul din 2022. Similar, jucătoarea care a câștigat primul set a sfârșit prin a-și pierde busola, și, eventual, meciul; similar, a fost un meci cu o desfășurare inegală, cu perioade de tenis excelent și perioade fără mult ritm.

Diferit a fost deznodământul. Ons Jabeur a dat senzația că a învățat multe din meciul de anul trecut (și din tot ce s-a întâmplat de anul trecut încoace) și a produs un tenis eficient, curățat de elemente nenecesare, convingător și autoritar pe linia dreaptă, pe alocuri chiar strălucitor. Un 6-7 (5), 6-4, 6-1 pentru Jabeur, care ajunge în a treia semifinală din ultimele cinci turnee de Grand Slam.

Ons putea (trebuia?) foarte bine să ia și primul set, în care a câștigat cu un punct mai mult, a avut dublul loviturilor direct câștigătoare și a avut o minge de set la 6-5. Rybakina, care nu-și mai pierduse serviciul de la primul game jucat în turneu, dar l-a cedat de două ori în primul set (și, ulterior, de cinci ori în tot meciul), s-a agățat bine în acel game de la 6-5, oferindu-și o șansă în plus la rebreak după ce le ratase pe primele două. Jabeur a părut un pic tensionată în acele momente, iar Rybakina a servit mai bine și a fost per total mai bună în tiebreak.

Dar de multe ori contează nu ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la ce ți se întâmplă. Jabeur a devenit, aproape neașteptat, foarte calmă, foarte atentă la ce are de făcut, foarte concentrată, și a pornit setul doi cu o serie de șapte puncte consecutive. Și chiar dacă Rybakina s-a extras din acea încercuire, salvând trei mingi de break la rând în primul ei serviciu din setul al doilea, avertismentul fusese plasat. Jabeur și-a așteptat răbdătoare șansa, a rămas liniștită, nu s-a consumat în încercări extravagante, care i-ar fi putut fi fatale cu o oponentă capabilă să fugă cu meciul la prima oportunitate. Când șansa a venit, la 5-4 pe serviciul Rybakinei, Jabeur a găsit o serie de lovituri absolut grozave și pe forehand și pe rever, executând perfect punct după punct, un break care i-a adus setul al doilea în stil. Cum avea să remarce Elena mai târziu, „cu siguranță că ea a făcut alegeri mult mai inspirate decât anul trecut”.

Game-ul acela a fost o mostră că Jabeur poate deveni, atunci când e sută la sută concentrată și investită, o jucătoare incredibil de eficientă, care lovește curat și, mai important, face o selecție inspirată a loviturilor, o jucătoare care poate lua meciul de coarne în fața oricui. Ons a dominat decisivul mergând pe același cale, alegând inspirat momentele în care să atace și să forțeze. Jabeur a avut o perioadă în care a găsit linie după linie (35 de lovituri direct câștigătoare în total, 21 Rybakina) și a zburat pe teren, închizându-i Elenei puținele ferestre de oportunitate pe care s-ar fi putut strecura înapoi în meci. Nu e de mirare că Rybakina a devenit ezitantă, fără idei, iar serviciul ei s-a prăbușit în decisiv: doar 40 la sută puncte câștigate pe primul, 38 pe al doilea.

Domnia Rybakinei la Wimbledon ține, așadar, doar un an – și acela în care n-a primit puncte în clasament; fără a diminua cu ceva performanța lui Ons, e de notat, totuși, că Rybakina n-a avut cea mai bună perioadă din punct de vedere al sănătății, că a jucat puțin în ultimele săptămâni și s-a și retras de la Roland-Garros – în condițiile astea, un sfert de finală la Wimbledon nu e un rezultat rău pentru campioana în exercițiu, care se va întoarce după acel trofeu din nou și din nou în anii următori, cu siguranță.

Azi a fost, însă, despre Ons, care a admis că a învățat multe din finala de anul trecut și a spus, la conferință, că poate nu a fost pregătită pentru un așa meci la momentul acela. „Cred că anul trecut nu eram gata să joc într-o astfel de ocazie. Nu regret ce s-a întâmplat atunci, pentru că s-a întâmplat cu un motiv. Poate că a fost să fie anul acesta. Să câștig acum, în sferturi. Sunt mândră de mine pentru câte am învățat din acel meci și de îmbunătățirile pe care le-am făcut mental, fizic și ca joc”, a spus tunisianca.

După Kvitova și Rybakina, Jabeur va continua pe aceeași serie, a jucătoarelor big hitter cu care a avut probleme în trecut, întâlnind-o pe cea mai în formă dintre ele. Aryna Sabalena, care are un avantaj de 3-1 în meciurile cu Jabeur, vine în semifinale după o victorie concludentă cu Madison Keys, 6-2, 6-4. Și mai concludentă de atât e seria Sabalenkăi din setul al doilea, când Keys conducea cu 4-2, 40-0. Bielorusa a luat 12 puncte la rând de acolo, încheind cu patru game-uri consecutive un meci în care a lovit constant mai puternic decât Keys.

Sabalenka e în a patra semifinală de Slam la rând și are în vizor o pereche de performanțe în acest final de săptămână, în care poate deveni atât noul număr 1 – pentru asta, îi mai trebuie doar o victorie -, cât și dublă campioană de Grand Slam. După titlul de la Australian Open, Sabalenka spune că nu se simte mulțumită cu un singur Slam și vrea să mai adauge alte câteva în palmares.

„Vreau și locul 1, și titlul, să fiu sinceră. Dar prefer să mă concentrez pe mine, pentru că știu că dacă încep să mă gândesc la lucrurile astea, o să-mi pierd concentrarea pe teren, și o să-mi pierd jocul.”

Sferturile de finală de la masculin n-au lăsat loc de surprize azi. Chiar dacă Christopher Eubanks a fost, o vreme, destul de aproape de una. Aventura meteorică a lui Eubanks a luat, în cele din urmă, sfârșit, după ce Daniil Medvedev s-a impus în cinci seturi, 6-4, 1-6, 4-6, 7-6(4), 6-2.

N-a fost foarte frumos, dar a fost sănătos pentru Medvedev, care e primul să admită: „A fost un moment în meci în care mi-am pierdut complet jocul, iar el juca foarte bine. Mă scufundasem, făceam tot felul de greșeli și nu serveam suficient de bine. Dar am reușit să încep să mă adun undeva în setul al treilea, și de acolo, pas cu pas, să construiesc ceva. Asta m-a ajutat în setul patru, iar începând din tiebreak, am reușit să joc foarte bine”.

Eubanks, care a avut publicul de partea lui, a avut și azi o mulțime de reușite, a fost aproape, dar n-a reușit să-l bage cu adevărat în corzi pe Medvedev în acel set patru în care, teoretic, putea închide. Americanul nu a putut ajunge mai departe de 3-3 în tiebreak. Într-un meci în care serviciul a contat așa de mult, felul în care a servit Medvedev în setul al patrulea a fost esențial; de altfel, rusul a pierdut doar două puncte pe servă în tot setul. Christopher Eubanks rămâne, firește, cu amintirea unui traseu excelent, cu primul lui sfert de Slam, cu un salt până pe locul 31 și cu un record deloc neglijabil: cu 321 de lovituri direct câștigătoare, el a bătut recordul turneului.

Medvedev e acum în prima lui semifinală la Wimbledon și va avea o misiune cât se poate de grea, chiar dacă omul din fața lui va fi tot un debutant în această fază. Carlos Alcaraz și-a obținut locul în ultimii patru cu o victorie autoritară, la urma urmelor, în fața lui Holger Rune, 7-6 (3), 6-4, 6-4.

Deși toate cele trei seturi au fost strânse ca scor, meciul n-a părut să fie vreun moment în afara controlului lui Alcaraz, asta și pentru că spaniolul a servit foarte bine (și, simultan, Rune a returnat prost). Carlos a oferit o singură șansă de break în tot meciul, și aceea în primul game. Pe măsură ce meciul a avansat, diferența dintre cei doi a devenit tot mai vizibilă, cu Alcaraz constant mai inspirat, mai proaspăt, mai clar în alegeri și cu mai multe arme (a ieșit în evidență, în particular, diferența dintre cei doi în raliurile forehand vs forehand). Dincolo, Rune a dat senzația că este și obosit mental, după meciurile lungi și grele pe care le-a jucat în precedentele două tururi, și cu mai puține unelte la îndemână pentru a rezista lui Alcaraz, în particular într-o astfel de fază a turneului.

Alcaraz se va revedea acum cu Daniil Medvedev, în duelul ultimilor doi câștigători de la US Open. E 1-1 în h2h-ul celor doi, cu Medvedev câștigând chiar la Wimbledon, în 2021, o victorie în trei seturi în turul al doilea, în vreme ce Carlos a câștigat anul acesta, tot în două seturi clare, finala de la Indian Wells.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)