Vor fi sus și la final? Pliskova și Dimitrov, primii cu câte două trofee în 2017

Serviciul normal a fost reluat în această săptămână, prima dată după Australian Open când am avut turnee în ambele circuite. Imediat post-Melbourne – o perioadă de respiro în calendar, dedicată competițiilor pe țări – tururile au zăbovit un pic prin stopuri indoor, unde am reținut triumful lui Grigor Dimitrov la Sofia, dar și cel al lui Sasha Zverev, la Montpellier. Grigor și-a continuat remarcabilul început de an; e primul jucător din ATP care a câștigat deja două titluri. L-a imitat Karolina Pliskova săptămâna aceasta, ea devenind prima din WTA cu două trofee. Și amândoi par pregătiți să mai apară de câteva ori la festivitățile de premiere importante ale acestui sezon. Să vedem ce s-a întâmplat notabil în ultimele zile.

Dacă ați văzut discrete semne de îmbunătățire la Jo Wilfried la Melbourne, ele au fost confirmate săptămâna asta, la unul dintre cele mai reputate turnee indoor, Rotterdam. Francezul a pus capăt unei pauze de doi ani fără trofeu, câștigând al 13-lea titlu al carierei – al doilea de 500 – într-o finală cu David Goffin (4-6, 6-4, 6-1). Jo mai încercase o dată titlul la Rotterdam, dar fusese învins, cu șase ani în urmă, de Robin Soderling, cel retras între timp din tenis. Nu-i puțin lucru nici pentru David, care cu agoniseala acestei săptămâni va urca pentru prima dată în Top 10, după câteva tentative ratate. El devine astfel primul bărbat belgian în Top 10 din istoria țării sale.

Tsonga spune că a muncit mult în ultimele luni, iar victoria îi dă un suflu proaspăt pentru sezonul care se întinde în față. “Mi-am schimbat serviciul, am muncit mult la retur și la rever. Sunt multe detalii care trebuie îmbunătățite în jocul meu. Titlul acesta vine la momentul potrivit”, a spus francezul, care a creditat și noua lui mentalitate, mult mai ofensivă. Cui i-au trecut prin cap bănuieli că Jo s-a cam plafonat în ultima vreme poate fi înțeles. Motivul n-ar fi atât lipsa de titluri, cât mai ales lipsa de victorii semnificative (doar una, cu Federer la Monte Carlo, în ultimul an). Începutul lui 2017 e promițător (sferturi la AO, semi la Montpellier și titlu acum) și e de urmărit ce mai poate oferi Tsonga în această fază a carierei lui, mai ales într-o perioadă în care circuitul masculin a devenit mai puțin previzibil.

Alt jucător intrat în umbră, Alexandr Dolgopolov, a ieșit brusc la lumină la Buenos Aires, turneu ai cărui ultimi câștigători au fost Nadal și Thiem. Alexandr Dolgopolov se simte bine în circuitul sud-american, și a dovedit-o în finala cu Kei Nishikori (7-5, 6-4), orice s-ar zice, o finală atipică pentru un turneu de zgură din America Latină. Dolgo nu mai câștigase un titlu de patru ani și jumătate, iar în ultimele 11 meciuri nu câștigase decât o dată. Nici head-to-head-ul cu Kei nu era încurajator (0-5), dar nimic din toate astea nu au contat. Ucraineanul n-a pierdut un set toată săptămâna, trecând și de Pablo Cuevas sau Pablo Carreno Busta.

Și la Memphis s-a păstrat aceeași tendință, cu un alt câștigător uitat: Ryan Harrison a reușit prima finală și primul titlu al carierei, după ce pierduse în precedentele șapte semifinale jucate. Harrison va reveni în Top 50 pentru prima dată din 2012 încoace, după ce a câștigat turneul de la Memphis fără să piardă un set. În finală a fost 6-1, 6-4 contra gruzinului Nikoloz Basilashvili, cel care pierduse la Dimitrov în semifinalele de la Sofia.

Săptămâna aceasta, caravana ATP trece la Marseille (indoor), Delray Beach (hard) și Rio (zgură). Ultimul e turneul mai mare, dar evenimentul notabil al săptămânii se petrece la Delray Beach: debutul de an pentru Juan Martin Del Potro, care a sărit peste Australian Open ca să se odihnească mai bine după un 2016 tumultuos, în care și-a depășit așteptările post-revenire. Culmea, Delpo debutează tot cu un alt jucător întors după o pauză mai lungă, sud-africanul Kevin Anderson. Tot aici îl regăsim și pe Milos Raonic. Minicircuitul sud-american de zgură, mai puțin strălucitor și mai scurt ca în alți ani, trece în Brazilia, unde jucătorilor pe care i-am văzut la Buenos Aires li se alătură și Dominic Thiem, favorit 2.  În fine, la Marseille avem trei francezi (Monfils, Tsonga, Pouille) și un Kyrgios printre primii patru capi de serie.

2016 a făcut o scurtă reapariție nedorită de nimeni la Doha, sub forma unei ploi enervante, care a dat peste cap cum a știut mai bine turneul qatarez. Cu un program comprimat și destule surprize, finalul n-a fost deloc rău pentru organizatori. Vestea bună e că s-a putut termina în timp. Bonus: o câștigătoare cu nume. Karolina Pliskova și-a crescut nivelul pe măsură ce a avansat în turneu și a luat trofeul, după victorii cu Caroline Garcia, Shuai Zhang, Dominika Cibulkova și Caroline Wozniacki. E al optulea trofeu al carierei pentru Karo și al doilea al anului; ea ajunge astfel la un bilanț de 15-1 în ultimele meciuri și va urca pe 2 în Race.

Săptămâna a fost neprielnică pentru numele mari ajunse la start: Angelique Kerber, Garbine Muguruza și Agnieszka Radwanska s-au prăbușit toate în turul al doilea, învinse de Kasatkina, Zhang și Wozniacki. Notabile sunt parcursurile danezei, respectiv cel al Monicăi Puig, la primul traseu ceva mai lung post-Rio.

Revenind la Pliskova, ea a mărturisit că la AO a simțit că pe măsură ce avansa în turneu, jocul ei scădea. Spune că avea nevoie de testele recente, precum cel cu Muguruza din Fed Cup și meciurile cu Garcia, Wozniacki și Cibulkova, ultimele trei, jucătoare pe care nu le mai învinsese. “Am nevoie de acest tip de meciuri măcar o dată pe lună, cu adversare puternice. Uneori am sentimentul că nu joc tenisul meu cel mai bun cu jucătoare clasate mai jos; când întâlnești o opoziție puternică, știi că n-ai nicio șansă dacă nu îți aduci tenisul cel mai bun. Oricum, nu mă simt deloc ca și cum aș fi pierdut doar o dată anul acesta. Simt ca și cum aș fi pierdut de mai multe ori, cu toate astea am deja două trofee”.

Pliskova și restul jucătoarelor de top valide s-au mutat la Dubai, unde, din fericire, nu plouă. Condițiile sunt fundamental diferite, mult mai rapide decât cele de la Doha, ceea ce va lăsa, probabil, loc de alte surprize, dat fiind timpul scurt pentru ajustare. Angelique Kerber, în continuare în pană de idei anul acesta, are o șansă de a-și recupera locul 1, cu condiția unui titlu aici, dar istoricul ei la acest turneu nu e de natură s-o încurajeze (o singură victorie din cinci apariții). O ajută tabloul; jumătatea ei (Cibulkova, Svitolina, Vesnina) e mult mai puțin aglomerată decât cea de jos, unde le regăsim pe Pliskova, Radwanska, Muguruza sau Strycova.

În ce-i privește pe români, veștile bune mai întârzie. Ca și la Doha, Irina Begu a ieșit din prima și la Dubai, învinsă acum de Sevastova. Monica Niculescu s-a retras, iar Patricia Țig a pierdut la calificări cu Elise Mertens, în ceea ce s-a simțit o prelungire nedorită a meciului cu Belgia, de la București: nu doar rezultatul similar, ci și durata meciului (6-7, 6-3, 6-4, în trei ore fără nouă minute). Dacă Horia Tecău și JJ Rojer au făcut semifinale la Rotterdam, săptămâna aceasta ne uităm spre Sorana Cîrstea, favorită 4 la reapărutul turneu de la Budapesta. Sorana debutează cu Carina Witthoeft, iar Ana Bogdan încearcă să i se alăture pe tabloul principal, dacă va trece cu bine de ultimul tur de calificări.