Vineri, prima zi pe Ostravar. „Era mișto dacă intra aia”

(Ostrava)

Acum 10 ani, într-o iarnă în care am făcut gripă, veneam pentru prima oară în Cehia. Am stat un weekend la Praga, însă tot ce-mi amintesc este frigul și hoții de pe tren. Se făcea că veneam cu niște prieteni (trei români, un chinez și o columbiancă) din Cracovia, locul unde mi-am vărsat tinerețea pentru câteva luni. Era noapte, am adormit cu toții (ca niște valize-n tren, să zicem), iar la destinație, ne-am trezit mai săraci cu câteva sute de zloți, coroane și ce mai aveam prin portofele. Până-n ziua de azi mă întreb cum naiba au reușit să pungașii ăia să opereze fără ca niciunul din noi să caște ochii.

Ei bine, astăzi am avut parte de ceea ce vorbitorii de engleză numesc ”closure”. Adică am închis cercul. Pentru că am luat același tren, numai că în sens invers, iar totul a fost cum nu se poate mai lin. E drept, am citit tot drumul din biografia lui Louis Zamperini, n-am mai adormit instant ca data trecută. Așadar, trenul de 10:24 dinspre Praga spre Cracovia trece prin Ostrava. Mi-a luat luat trei ore și 40 de minute să ajung în orășelul ăsta neaglomerat și plin de fabrici despre care nu știi dacă și pentru ce naiba funcționează.

Cesko vs. Rumunsko scrie mare în jurul și pe Arena Ostravar de pe strada Ruska – o arenă care seamănă cu bărcuțele de lego pe care le fac cu nepoții mei. E destul de urâțică pe din afară, însă în interior arată foarte bine și corect amenajată. Și apropo de livrabile nepronunțabile, am învățat să spun ”bună ziua”, ”mulțumesc”, ”la revedere” și alte câteva expresii în cehă. Sunt mândru de efortul meu. Atât de mândru, încât am făcut uz de noile mele cunoștințe în interacțiunea cu niște jurnaliști care s-au dovedit a nu fi cehi. Asta e.

Antrenamentul fetelor noastre a început în jurul orei 17:00, cu circa 30 de minute întârziere. O găsesc responsabilă de treaba asta pe Siniakova, care nu se lăsa dusă de pe teren. ”Mai hai niște voleuri, mai dă-mi niște servicii, mai lasă-mă de te pasez”. Sau ceva de genul ăsta – ceha mea e încă la nivel de A2, deci nu-și poate pune nimeni baza-n ea.

Ana Bogdan și Mihaela Buzărnescu au intrat primele pe teren, toate numai un zâmbet, secondate și urmărite atent de Segărceanu și Tecșor. Două minute mai târziu, și-a făcut apariția și Teo Cercel, cu o ceșcuță de cafea. Revin un pic. Acum că mă gândesc mai bine, poate am fost un pic nedrept când am amintit exclusiv de frig și hoți. Oricine a avut un minim contact cu cehii știe că sunt o nație simpatică și onestă. De exemplu, chiar în timp ce Buzz și Ana se încălzeau, antrenorul cehoaicelor, Petr Pála, a ieșit din tunel cu o mică pungă de cadouri. Segărceanu s-a încruntat nedumerit, eu mi-am lungit gâtul. Apropiindu-se zâmbitor, Petrică a scos de-acolo un bax de 6 cutii de bere. Bere cehească, desigur. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu dăm numele mărcii, dar gestul mi s-a părut foarte frumos. Și n-aș vrea să mă hazardez în sentințe, dar personal, cred că, atâta vreme cât suntem capabili sa ne oferim bere și flori unii altora, specia asta încă mai are o șansă.

Cu privirea mutată înapoi pe teren, rapiditatea Anei Bogdan în mișcările de pe fundul liniei este primul lucru care îmi sare în ochi. Probabil că cel mai plăcut compliment pe care-l poți face unei echipe de tenis este să spui că nu știi care-i titular(ă) și care nu. Diferențele dintre tenismenele românce sunt suficient de mici încât pot să-și ia uneia alteia locul fără probleme. Cazul Anei este elocvent. La antrenament, lovește ”cu scop”, asumat, ca și când mâine la prima oră are meci. Cel mai probabil, nu va avea ocazia să joace, însă profesioniștii probabil că nu țin cont de astfel de informații secundare atunci când se antrenează.

Apoi, permiteți-mi să raportez că am descoperit metoda prin care îl puteți face pe Cercel să zâmbească: puneți-l să vorbească două minute cu Monica Niculescu. Moni a ieșit de la vestiar într-un trening cu România și primul om cu care s-a băgat în seamă a fost Cercel. I-a zis așa: ”Teo, ție nu ți-e frig?”. Într-adevăr, cu zero grade afară și tribunele goale, în sala Ostravarului se lăsase destul de răcoare.

Fetele au continuat antrenamentul cu vreo 10 minute de ”două cu două”. Adică două pe rever, două pe forehand. Văzută de aproape, îți vine a înțelege mai ușor saltul Mihaelei și seriile de victorii de anul trecut: nu face pasul în spate decât atunci când este absolut necesar, iar rotirea trunchiului se face într-o fracțiune de secundă, astfel că nu lovește înghesuit niciodată.

La un moment dat, spre finalul antrenamentului, Buzărnescu a dat un slice care a rămas foarte jos, Ana a răspuns cu unul și mai agresiv, apoi a urcat la fileu și a fost cât pe ce să facă punctul cu voleul. Remarca ei a fost cea pe care o avem și noi pe terenurile de tenis din Herăstrău sau pe unde mai jucăm: ”Ah, era mișto dacă intra aia”.

Între timp, tatăl Simonei apăruse pe margine și dădea interviuri de zor, Monica se încălzea pe margine, iar spre deosebire de antrenamentul Cehiei de mai devreme, senzația era că meciul din weekendul ăsta se va juca în familia noastră, nu a lor. Mulți jurnaliști români, destui fani veniți să se uite la antrenamentul fetelor, plus un optimism potolit la care nu reușesc să mă aliniez deloc – al meu e de-a dreptul excentric, din moment ce mă aștept să câștigăm înainte de meciul 5, cel de dublu. Desigur, mâine și poimâine, cu 10.000 de oameni în tribune, lucrurile se pot complica rapid.

Nu sunt superstițios, însă înainte să decolez de pe Otopeni, am ascultat cu gura căscată studențimea deșteaptă a României și m-am întâlnit cu două cititoare foarte simpatice ale Treizecizero. Repet, nu sunt superstițios, dar dacă nici astea nu sunt semnele unei victorii în Fed Cup, atunci ziceți voi…

*

Îți plac articolele de pe 30-0? Abonează-te la 30-0+ și ai acces la mai mult conținut, mai multe idei, mai mult Treizecizero. Află de aici tot despre pachetele disponibile.

Cu ocazia meciului Cehia – România, am pregătit un pachet Fed Cup în Shop: combină orice tricou Romanian Tennis is Fire cu orice totebag și primești pentru acest pachet un preț special de 99 lei, valabil doar în intervalul vineri – duminică. Reducerea totală este de 35 de lei se aplică folosind codul de voucher 30-0isFire.