Victoria Azarenka, veriga lipsă din topul WTA, s-a întors

Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar mi-a lipsit Victoria Azarenka. Bielorusa nu va fi niciodată populară ca Na Li sau ca Simona, nu e nici o păpuşă numai bună de pus pe postere ca Sharapova şi nici nu are un tenis care să producă constant highlights-uri şi trickshots-uri ca Aga Radwanska. Însă Azarenka, prin jocul ei pe care l-aş rezuma prin sintagma „presiune constantă” şi prin ţâfna căpoasă pe care o arată pe teren, este o prezenţă absolut necesară în ecosistemul WTA.

Azarenka este acea a treia forţă care le ţine oarecum sub control pe cele două mari prădătoare care au mai rămas în WTA, Serena şi Maria, şi le împiedică să-şi facă de cap cum vor ele. Vika este, deocamdată, singura jucătoare care s-a arătat capabilă să le pună probleme şi să le înfigă ghimpele îndoielii în coaste: cu Sharapova are un H2H pozitiv (7-6) iar cu Serena, chiar dacă H2H e disproporționat (15-3), a avut meciuri teribil de strânse, adevărate clasice ale tenisului feminin din ultimii ani.

Azarenka este un hibrid neobişnuit. La înălţimea ei de 1.83, ar fi trebuit să fie o jucătoare de forţă, care să bubuie servicii, să ţină mingea în teren maxim trei-patru lovituri şi care să se mişte mediocru. Pe când ea e exact pe dos: e o jucătoare de construcţie, care îmbină plasamentul cu forţa din spatele terenului, are un joc de picioare absolut electric, un simţ la terenului excelent şi un serviciu mediu. Cumva, tenisul ei are elemente din ambele lumi: cea a big hitter-ilor şi cea a counterpuncher-ilor. Ce o face cu adevărat periculoasă sunt trei elemente: variaţia traiectoriilor, faptul că are destulă forţă cât să împingă jucătoare puternice în spatele liniei de fund şi aroganţa aceea sănătoasă de care vorbeam în articolul anterior.

Mă uitam la meciul ei cu Caroline Wozniacki şi comparativ cu daneza, care are un tenis foarte sigur şi nu riscă să schimbe traiectoria mingii decât dacă vede o deschidere mare în teren, Victoria rareori dă două mingi consecutive în acelaşi loc. Capacitatea ei de a trece cu uşurinţă de la cross la lung de linie şi înapoi, şi cu dreapta şi cu reverul, e ceea ce o face periculoasă. A început meciul în trombă, desprinzându-se la două break-uri dar apoi le-a pierdut pe amândouă pe nişte greşeli de execuţie, nu de concepţie. Este alt element care o ridică deasupra altor jucătoare: Azarenka continuă să-şi joace tenisul ei variat şi sa ia iniţiativa în schimburi, indiferent de rezultat.

De la 4-4, un break şi apoi un hold i-au dat Victoriei primul set. L-a câştigat cu în felul caracteristic, nu cu un winner, ci cu o greşeală forţată a adversarei: a deschis violent terenul cu un cross în colţul din stânga, aruncând-o pe Caro în afară şi provocând o minge slabă în out.

Every inch of the court is being covered on MCA as #Azarenka goes 5-4 up on #Wozniacki with a well-constructed point pic.twitter.com/2J9UwKV7rb

— Australian Open (@AustralianOpen) January 22, 2015

În setul doi, Vika a continuat să facă ce-a făput şi în primul, doar că mai bine: a împins, a presat, a deschis terenul, a variat. Carolinei i-a venit din ce în ce mai greu să apere, să returneze, să stea în schimburi. Scorul n-a mai fost la fel de strâns: 6-2, cu Azarenka câştigând mingea de meci venind la fileu după ce deschisese terenul cu o minge în colţ, cea mai eficientă şi stilizată tactică pe care jocul ei o poate produce.

Victoria Azarenka s-a întors. Era mare nevoie de ea, şi pe teren, şi la vârful ierarhiei WTA.

Dancing Queen #Azarenka dances to victory #ausopen – http://t.co/aaqpcZ8MB8

— Australian Open (@AustralianOpen) January 22, 2015

Traseul ei la Australian Open rămâne însă în continuare unul foarte complicat, așa cum se întâmplă în cazul oricărei jucătoare care nu este cap de serie. După Sloane Stephens și Caroline Wozniacki, urmează incomoda Zahlavova-Strycova, apoi învingătoarea dintre Cibulkova și Cornet. Dacă va ieși din toată această încercuire, premiul ar fi un meci cu Serena în sferturi. Va ajunge Vika până acolo?