US Open, ziua a 5-a | Delpo, eliminat încă din turul 2; Hingis, fără succes; despre presiunea de la vârf

Rezultatele surprinzătoare nu încetează să apară la US Open, turneu la care 10 dintre cei 32 de capi de serie din turneul masculin au părăsit deja turneul încă din turul 1. Dintre aceștia, eliminarea lui Juan Martin Del Potro surprinde poate cel mai mult, argentinianul fiind, ca de obicei, printre „usual suspects” la o surpriză sau la o opoziție puternică pentru Big Four. 

Delpo a avut însă un turneu complet nereușit. După meciul din primul tur cu Guillermo Garcia Lopez, meci care a durat nouă ore, cu tot cu pauze, Delpo a acuzat lipsa de prospețime în începutul și sfârșitul întâlnirii cu Lleyton Hewitt, altminteri un adversar care nu e la prima ocazie când îi pune probleme argentinianului. Veteranul australian câștigase ultimele două meciuri directe (unul dintre ele la Kooyong, deci neoficial) și s-a impus și acum, după alte patru ore de joc, scor 6-4 5-7 3-6 7-6(2) 6-1. 

Nu doar oboseala a fost un factor: Delpo acuzase din nou, zilele trecute, dureri la încheietura mâinii drepte: „Încă simt un disconfort care mă face să mă simt nesigur, să lovesc cu teamă sau să n-am încredere în loviturile mele”, spunea Del Potro în publicația argentiniană La Nacion. După meciul cu Hewitt, Del Potro a revenit: „Da, încheietura nu e așa cum mi-aș dori, dar n-o să folosesc asta ca pe o scuză. Am acum mai multe zile la dispoziție să mă refac, apoi voi vedea în ce turnee o să mai joc”. Consecința a fost că Juan Martin s-a bazat mai mult, sau prea mult, pe slice-ul de rever, încercând să-și protejeze astfel dreapta. Vulpe bătrână și călită prin tot soiul de războaie, Lleyton a exploatat bine agresivitatea scăzută a lui Delpo și a tranșat, practic, meciul în tiebreak-ul setului 4, în care a jucat fără greșeală și l-a pasat în voie pe un adversar care a încercat să scurteze punctele venind la fileu. În schimb, Delpo a terminat meciul cu 70 de erori neforțate, prea multe ca să fie contrabalansate de cele 41 de lovituri direct câștigătoare.

Hewitt nu mai bătuse un jucător de top 10 la US Open din 2001, an în care a și câștigat turneul. Meciul s-a jucat pe Arthur Ashe, în sesiunea de noapte, iar australianul în vârstă de 32 spune că pentru ocazii ca astea continuă să rămână în tenis. „Nu știu de câte ori o să mai am ocazia unui astfel de meci. E un sentiment fantastic. Acum un an și jumătate, după operația avută, mi s-a tot spus că nu o să mai ajung să joc în ocazii ca asta. Iubesc atmosfera și m-am bucurat de fiecare secundă”, a mai spus Hewitt, numărul 66 mondial la acest moment.

Preview ziua a 6-a: Isner și fanii americani pro-Monfils

Avem iarăși un program ofertant la US Open. Roger Federer (versus Adrian Mannarino) și Rafa Nadal (versus Ivan Dodig) joacă azi în turul III, iar ambii vin să confirme evoluțiile foarte solide din primele două manșe. Niciunul nu a pierdut vreun set și mai au nevoie de câte două victorii ca să ajungă la sfertul de finală mult așteptat. În mod particular, Rafa își va dori mult o victorie azi în meciul cu Ivan Dodig, croatul învingându-l pe Nadal la ultima întâlnire directă. Atunci s-a jucat însă în două seturi din trei, iar după ce a câștigat primul set la zero, Rafa n-a reușit să închidă în niciunul dintre cele două tiebreak-uri care au urmat, pe ambele pierzându-le la 5. Nadal a ajuns la 17 victorii consecutive pe hard în 2013 și joacă la un nivel fantastic. 

Dacă totul va decurge conform calculelor, Nadal îl va întâlni pe John Isner în turul IV, în ceea ce ar putea fi un test mult mai solicitant. Ca să ajungă la reeditarea finalei de la Cincy, John trebuie să treacă acum de Kohlschreiber, asta după ce și-a continuat vara excelentă cu o victorie în patru seturi cu Gael Monfils, meci care în sine ar fi meritat un articol separat. 

Meciul s-a jucat într-o atmosferă electrică, a avut o sumedenie de faze spectaculoase (imaginile de mai jos nu spun toată povestea), dar asta nu mai miră pe nimeni, pentru că de fiecare dată când Isner și Monfils se întâlnesc, nivelul calitativ este foarte înalt. Ceea ce a surprins a fost însă reacția publicului de pe Armstrong, care l-a susținut pe față pe Gael în setul 4. (un text bun de la Tignor pe această temă). Fanii i-au strigat numele, i-au aplaudat reușitele, ba chiar s-au bucurat, pe alocuri, la erorile neforțate ale lui Isner. Abia la mingea de meci a primit și Isner un „U-S-A! U-S-A!” ceva mai convingător, dar Big John nu și-a ascuns dezamăgirea, spunând că „asta nu s-ar fi întâmplat niciodată în Franța”. Tot el a găsit și o explicație. A spus că știe că Monf este foarte iubit peste tot și că e un jucător foarte spectaculos, care știe să-și atragă fanii de partea lui. ” 

Hingis a căzut din prima

Revenită la un turneu de Slam după șase ani, Martina Hingis a pierdut în două seturi, alături de Daniela Hantuchova, meciul contra favoritelor 1, Errani/Vinci. Meciul a fost foarte intens, cu un ritm excelent, iar tribunele terenului 17 au fost ticsite. După ce au pierdut primul set la 2, Martina și Daniela au fost foarte aproape să-l câștige pe al doilea, însă le-a lipsit asaltul final. La 5-6, parcă depășită de emoții, Hingis a făcut trei duble greșeli, ultimele două decizând și meciul. Ulterior, Martina a pierdut și la dublu-mixt, alături de Bhupathi. 

„N-am avut probleme cu viteza de joc și cu statul în rally-uri. Errani e pe locul 5 în lume și am stat destul de bine în schimburile cu ea. La fileu, de asemenea, m-am descurcat destul de bine. Ceea ce mi-a adus multe deservicii în trecut a fost serviciul. În tenisul de azi, serviciul e un factor și mai important, cu atât mai mult la dublu”. 

Robert Lindstedt, cel în fața căruia a pierdut Martina la dublu-mixt, s-a arătat impresionat de elvețiancă: „E un geniu pe teren. N-am văzut niciodată o fată care să controleze viteza cu care primește mingea atât de bine cum o face ea”. 

Martina, care e programată să joace la Tokyo, a fost un pic criptică atunci când a venit vorba despre viitor: „Joc tenis ca să câștig meciuri și turnee, așa că…”

Cu veverița pe teren

O veveriță a întrerupt meciul dintre Lisicki și Dushevina. Nederanjat, animalul a traversat în tihnă terenul, apoi s-a ascuns în spatele tabelei. N-a fost primul incident de acest gen de la US Open.

Tsonga s-a despărțit de antrenorul său

Absent de la US Open pentru a-și îngriji genunchiul, Jo-Wilfried Tsonga a anunțat că a decis să întrerupă colaborarea cu Roger Rasheed, pe care-l angajase în octombrie anul trecut. Mutarea a fost privită atunci cu mult optimism de fanii francezului, care vedeau în antrenorul australian persoana potrivită pentru a-l duce pe Jo la următorul nivel. Anterior colaborării cu Rasheed, Tsonga jucase 18 luni fără antrenor. 

Francezul a explicat și motivele: diferențele lingvistice și dificultățile geografice care au făcut dificilă colaborarea celor doi. „La 28 de ani, nu mai am atât de mult timp de pierdut și trebuie să mă asigur că îmi dau toate șansele ca să îmi ating obiectivele”, a spus Jo, și cel puțin realismul din această frază e de apreciat. 

Înainte de Tsonga, Rasheed lucrase cu Monfils, între 2008 și 2011 și cu Hewitt, între 2003 și 2007.

Sara Errani nu mai suportă presiunea

Absența Mariei Sharapova a avut un efect invers asupra Sarei Errani, care s-a văzut ajunsă în postura de favorit 4 la US Open. Iar italianca n-a făcut față prea bine noului statut, fiind învinsă foarte convingător de Flavia Pennetta în turul 2. Interesantă explicația dată de Errani despre ce s-a întâmplat: „Nu sunt genul de jucătoare care intră pe teren și începe să facă winners și ași. Ceea ce fac eu cel mai bine pe teren este să lupt, iar azi n-am putut face asta. Nu am mai fost niciodată într-o astfel de situație, în care să simt că nu pot lupta, e ceva nou pentru mine. Trebuie să găsim o soluție la asta (n.r. ea și echipa ei), pentru că bănuiesc că se întâmplă tuturor jucătorilor să simtă o presiune diferită atunci când ajung în top. Toți joacă împotriva ta fără să aibă nimic de pierdut, iar tu simți o presiune suplimentară”.

Apoi, discursul ei a căpătat un ton foarte stresat: „Mă simt foarte rău pe teren. Simt că nu joc bine din cauza presiunii, simt că nu pot să lupt. Nu vreau să mă duc să joc. Nu vreau să fiu pe teren. E foarte rău. Dacă am ajuns să simt că, dacă voi câștiga meciul e ceva normal, iar dacă-l voi pierde, e ceva foarte rău, atunci nu e bine”, a spus, printre lacrimi, Errani.

Vestea bună pentru ea este că va ieși din Top 5 după US Open. Mult mai serios însă, felul în care a reacționat acum Errani arată încă o dată cât de greu este, de fapt, pentru jucători să reziste sub presiune și sub greutatea așteptărilor, și care este nivelul real al stresului suportat zilnic de jucătorii de top.