US Open: Supernatural Saturday

Super Saturday, tradiţia inventată de televiziunile americane, s-a transformat ieri în Supernatural Saturday (pentru spectatorii aflaţi pe Ashe), sau Nonsense Saturday (pentru Andy Murray). După un turneu fracturat de ploi, cireaşa de pe tort a fost prognoza unei tornade care era anunţaţă pe traiectoria New York-ului. Cu un cer senin, dar cu vântul bătând puternic, organizatorii au programat totuşi semifinalele masculine pe Arthur Ashe, un stadion care, prin imensitatea lui, amplifică şi mai mult rafalele.

Andy Murray şi Tomas Berdych au intrat pe teren încercând să profite de fereastra de câteva ore permisă de vreme înainte ca tornada să lovească. Condiţiile n-au fost deloc prietenoase. Berdych, care are o aruncare mai înaltă, nu putea servi pentru că mingea era luată de vânt. Traiectoria se schimba şi de două ori în timp ce mingea zbura. Mingi care ar fi ieşit în out în condiţii normale, intrau în teren, pe când mingi care s-ar fi dus în tribune se arcuiau şi cădeau pe tuşă. Pungi şi prosoape zburau pe teren. La un moment dat vântul a răsturnat cu totul un scaun de pe margine, pe care era o geantă Head plină de rachete, aruncând totul pe teren. Lui Andy Murray i-a fost smulsă şapca de pe cap în timpul unui punct, obligându-l pe arbitru să întrerupă jocul şi pe Murray să se îndrepte spre scaunul său mormăind: “Nonsense, this is nonsense!”

Da, a fost un nonsens pentru jucători. Berdych a fost întrebat la conferinţă dacă organizatorii au vorbit cu ei înainte despre posibilitatea de a nu juca în aceste condiţii. Răspunsul lui Tomas a fost scurt şi dur:  “Nu. Nimănui nu-i pasă.” Murray a declarat: “Condiţiile au fost brutale. N-am mai jucat niciodată pe un asemenea vânt, şi sunt din Scoţia. Vă daţi seama. E un consum psihic imens, pentru că trebuie să fii atent fiecare secundă la minge şi să te ajustezi permanent”.

Acesta a fost şi motivul pentru care Andy a câştigat (5-7 6-2 6-1 7-6(9-7). Tenisul său este mai ajustabil decât al lui Berdych. Aruncarea lui la serviciu este mai joasă. Jocul său de picioare este mai bun decât al lui Tomas, permiţându-i să se adapteze la mingi care sar imprevizibil. De asemenea, Murray este mai bun decât Tomas atunci când este forţat să lovească dezechilibrat – Berdych are nevoie să se aşeze la minge pentru a-şi putea dezlănţui loviturile, şi traiectoriile lui plate nu au aceeaşi marja de siguranţă ca topspin-ul lui Murray. Tomas a terminat meciul cu incredibilul număr de 64 de greşeli neforţate, faţă de 22 ale lui Murray. De asemenea, Tomas a trebuit să înfrunte 22 de mingi de break, faţă de doar 6 Murray.

Meciul n-a fost însă o afacere unidirecţională. Primul set a fost lung şi chinuit, cu ambii jucători încercând cu disperare să găsească modalităţi de a se adapta mai bine la vânt. După un schimb de breakuri la început, Tomas a făcut break la 6-5 luând setul unu cu 7-5, după o oră şi un sfert. Poate pentru că setul unu a fost atât de încordat şi lung şi o relaxare în joc era inevitabilă, nivelul lui Tomas a scăzut în setul doi. În acelaşi timp, Andy Murray a reuşit să găsească formula pentru a-şi adapta jocul la rafale: serviciul său a devenit mai eficient, greşelile nefortate au scăzut, şi a început să câştige mai toate schimburile care depăşeau 5-6 lovituri. Berdych nu are nici calităţile defensive, nici rapiditatea de a le gestiona, mai ales pe vânt. Setul doi: 6-2 pentru Murray în 45 de minute.

Ca să vă daţi seama cât de bine s-a adaptat Andy la rafale, în setul trei procentajul său pe primul serviciu a fost de 100%, iar procentajul de puncte câştigate pe primul serviciu 100%. Incredibil în astfel de condiții. De asemenea, Murray n-a mai venit deloc la fileu şi a făcut doar două greşeli neforţate. A câştigat setul trei cu 6-1 în 40 de minute.

Deşi lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el, Tomas n-a părut să renunţe. La 3-0 în setul patru, cu Berdych servind, Andy are mingi de break pe care nu le poate concretiza. La 3-1, Berdych începe să atace fileul, realizand, probabil, că dacă râmâne în spate meciul e pierdut. Funcţionează: îi face break lui Murray pentru 3-2. Berdych începe să-şi ia serviciul la 0, atmosfera devine palpabil mai tensionată. Tie-break. Tomas începe mai bine, conduce cu 4-2, Andy revine, scorul înaintează strâns, Andy se strecoară în final cu 9-7.

Această victorie îl urcă pe Murray pe locul 3, în faţa lui Nadal. Pe lângă asta, răsplata lui Andy a fost că la conferinţa de presă a fost vizitat de doi celebri compatrioţi: Sir Sean Connery şi Sir Alex Ferguson. Judy Murray, a cărei zi de naştere a fost ieri, a fost şi ea prezentă, iar discuţia a fost transcrisă de conştiincioasele dactilografe ale turneului. Serios. Iata schimbul de replici dintre probabil cei mai faimoşi scoţieni de la William Wallace încoace:

Sir Sean Connery: Mă scuzaţi că vă întrerup. (aplauze) Unde-i Alex? A, uite-o şi pe mama ta.
Andy Murray:  Mamă, miroşi a vin. (râsete)
Judy Murray: El (Sir Alex Ferguson) m-a obligat să beau! Şi apoi mi-a explicat că scoţienii sunt cei care au inventat lumea.

Sir Alex Ferguson: Da. Şi astăzi am inventat vântul.

 

 

Supernatural Saturday a continuat cu a doua semifinală, dintre Djokovic şi Ferrer. Djokovic nu a fost deloc mulţumit că joacă în condiţii aşa de vitrege. S-a plâns la arbitru în timpul unei pauze. Răspunsul lui Carlos Bernardes: “La prima semifinală a fost şi mai rău”. De cealaltă parte, David Ferrer ar juca probabil fără discuţii şi pe puntea unui vapor, în plină furtună în mijlocul oceanului. E incredibilă conştiinciozitatea şi atitudinea acestui jucător pe teren.

Dar surpriza mai mare a fost că jocul lui Ferrer a fost excepţional: într-o jumătate de oră, era 5-2 şi David servea pentru set. În acest moment, organizatorii au întrerupt jocul, evacuând urgent pe toată lumea.  În 45 de minute avea să bată la porţile stadionului această chestie:

Managementul turneului a vrut să dea timp spectatorilor să ajungă la maşini şi să pornească la drum în siguranţă. Până la urmă, tornada a evitat complexul sportiv, dar ploaia nu.

Haosul meteo de ieri a reaprins iar discuţiile din presă pe marginea lipsei acoperişului, dar mai ales a deciziilor discutabile de programare a meciurilor. Datorită faptului că televiziunile insistă să aibă 6 ore de transmisiuni în Super Saturday, semifinalele masculine nu au putut fi programate în acelaşi timp. Au fost voci care au insistat că a doua semifinală trebuia să fie programată pe Armstrong, concomitent cu prima, lucru care, de exemplu în 2008 (semifinale Federer-Djokovic și Murray-Nadal jucate în paralel), a putut fi posibil. În felul acesta s-ar fi încadrat ambele înainte de tornadă şi am fi avut o finală duminică. Acum, semifinala Djokovic-Ferrer va fi reluată azi, înaintea finalei feminine, iar finala masculină va fi (din nou) luni. Slavă cerului că acesta e ultimul an pentru Super Saturday. Cinci ani consecutivi de finale jucate lunea au demonstrat că e o idee proastă.

De asemenea, la fel cum canicula de la Australian Open a determinat oficialii să introducă o regulă pentru temperatura maximă în care se poate juca, poate e timpul ca oficialii să introducă o regulă şi pentru viteza maximă a vântului. Tomas Berdych: “Trebuie să avem o regulă pentru vânt. E imposibil să joci în asemenea condiţii. Nu poţi să pui mingea peste fileu”. Iar într-un sport ca tenisul, a pune mingea peste fileu este un aspect destul de important. Alt aspect la fel de important este că pe teren trebuie să fie doar doi jucători. Iar ieri vântul a fost un al treilea, invizibil şi complet imprevizibil jucător.