De ce US Open nu va avea un stadion acoperit în viitorul apropiat

Ieri, în prima zi a US Open, ploaia şi-a făcut prompt apariţia, întrerupând meciurile din sesiunea de zi şi aducând în discuţie, a câta oară, exasperanta problemă pe care americanii nu o pot rezolva: lipsa unui stadion acoperit.

Uitându-mă la picăturile care cădeau nestingherite pe terenuri, m-am hotărât să investighez problema. E incredibil ca o federaţie de tenis ca cea americană, cu mijloace materiale considerabile la dispoziţie, să nu poată remedia chestiunea. Wimbledon are acoperiş pe Centre Court din 2009. Australian Open are chiar două acoperişuri şi plănuiesc un al treilea. Iar francezii vor construi un teren central cu acoperiş până în 2017, ca parte a extinderii actualului complex de la Roland Garros.

Necesitatea stadioanelor acoperite a devenit urgentă pe toate meridianele lumii. Indiferent de anotimp, vremea este din ce în ce mai capricioasă în ultimii ani. Încălzirea globală şi schimbările climatice sunt evidente. Cu atât mai mult toamna, şi cu atât mai mult într-un oraş de coastă ca New York-ul, afectat din când în când şi de câte o mică furtună sau uragan (nu-i o coincidenţă că în ultimii patru ani la USO finala masculină a fost jucată lunea din cauza vremii proaste).

Toată lumea e de acord că un acoperiş ar uşura mult lucrurile. Jucătorii, blocaţi cu orele în Players Lounge, o cer. Fanii, zgribuliţi sub umbrele, o cer. Televiziunile, ale căror programe sunt date peste cap, o cer. Jurnaliştii şi-au tocit tastele calculatoarelor cerând-o.

Care este răspunsul USTA (federaţia americană de tenis)? O renovare substanţială a complexului de la Flushing Meadows, care se va întinde pe aproape 10 ani şi care va costa 500 milioane de dolari. Aceasta va include refacerea stadionul Louis Armstrong şi mărirea lui de la 10.000 de locuri la 15.ooo, mutarea Grandstand-ului şi mărirea capacităţii sale de la 6.000 la 8.000 de locuri şi construirea unei zone acoperite pe două niveluri, de unde fanii vor putea urmări antrenamentele jucătorilor şi meciurile de pe trei terenuri. Plus noi alei şi drumuri de acces, plus clădiri pentru magazine şi birouri. Ce  va lipsi din această extindere? Aţi ghicit:  construcţia unui acoperiş.

De ce? Dacă banii nu sunt problema, atunci care este motivul? Motivul este stadionul Arthur Ashe. Sau, mai exact, dimensiunile lui gigantice. Din punct de vedere ingineresc, este imposibil de construit un acoperiş atât de mare. “Ar fi de cinci ori mai mare decât acoperişul de la Wimbledon”, spune Gordon Smith, şeful USTA. Greutatea unui asemenea acoperiş e imposibil de susţinut de fundaţia stadionului, construit pe un teren mlăştinos care a fost asanat. “Am analizat problema din toate unghiurile. Şi niciun alt stadion nu va primi acoperiş până nu construim unul deasupra lui Ashe. Dacă ploaia întrerupe un meci pe Ashe, nu putem să luăm 23.700 de oameni şi să-i mutăm pe Louis Armstrong, care va avea doar 15.000 de locuri. 8.000 de spectatori ar rămâne pe dinafară.”

Se pare că organizatorii americani sunt într-o dilemă din care nu pot ieşi. Arthur Ashe, construit în 1997, a fost pur şi simplu prost gândit pentru un stadion de tenis. E atât de mare încât adăugarea unui acoperiş este imposibilă. E atât de mare încât fanii care au locuri în secţiunea superioară nu pot vedea ce se întâmplă pe teren fără binoclu.

Motivul pentru care fanii sunt împinşi aşa departe este secţiunea din jurul terenului, acoperită de prea multe loje de lux închiriate corporaţiilor. Aceste loje sunt rareori ocupate, dând o senzaţie de dezolare, iar când sunt, sunt ocupate de oameni care au  primit invitaţie de la serviciu şi nu sunt neapărat fani: unii sunt mai interesaţi să vorbească (tare) între ei decât să urmărească meciul.

Altă consecinţă nedorită a mărimii stadionului este că atunci când bate vântul, Ashe, care este o căldare imensă, amplifică rafalele aşa de mult încât la nivelul terenului este imposibil să arunci mingea pentru serviciu.

Având doar 15 ani, Arthur Ashe este destul de nou şi nu poate fi înlocuit pur şi simplu peste noapte. Însă problemele pe care le pune organizatorilor mărimea sa dovedesc că celebrul dicton american “Mai mare înseamnă mai bun” nu este adevărat când vine vorba de tenis.

Deocamdată, nu se întrevede nicio rezolvare a problemei acoperişului la US Open. Ţineţi-vă deci cana cu cafea aproape, pentru că eventualele întreruperi din cauza ploii vor împinge meciurile şi mai târziu în noapte pentru noi şi restul spectatorilor europeni. Şi, judecând după poza de mai jos, nici spectatorii americani nu par mai vioi.