US Open merge inevitabil către un final de foc. Despre potențialele blockbusteruri de sfârșit de turneu

US Open se îndreaptă netulburat spre o premieră istorică: a opta campioană de Grand Slam diferită din tot atâtea turnee de Slam consecutive. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată în 80 de ani, iar dacă se va produce, va fi dovada supremă a calității crescânde a circuitului feminin, acolo unde nivelul, atât la vârf, cât mai ales în zona locurilor 10-50, dar și dincolo, a crescut fulminant în ultimii câțiva ani.

Ca această premieră să se petreacă, e suficient ca Sloane Stephens să nu-și apere titlul, sau ca Serena Williams să nu triumfe în finala de sâmbătă. Cele două (ambele cu câte un titlu de Slam în 2017) sunt pe cale să se ciocnească oricum în semifinale, așa că doar una dintre ele poate ajunge în finală. Oricum, chiar și dacă această situație de opt campioane diferite la rând nu se va petrece, vom avea inevitabil un al doilea sezon cu patru campioane. Asta, după ce Kerber li s-a alăturat lui Wozniacki și Simonei Halep în a ieși prematur din turneu.

„În urmă cu 6-7 ani, jucătoarele de top nu prea aveau adversar până în sferturi”, spunea pentru WTA Insider Dieter Kindlmann, fost jucător, sparring al Sharapovei și acum antrenor al lui Elize Mertens, numărul 15 mondial. E o situație care acum e practic de neregăsit, deși WTA a avut câteva turnee recent în care capii de serie și-au respectat ranking-ul. A avut, de asemenea, și Wimbledon, acolo unde practic întregul Top 10 a ieșit înaintea sferturilor.

La US Open a fost ceva la mijloc. Celor trei campioane de Slam de anul acesta li s-au mai alăturat pe rând Garbine Muguruza, surprinsă de cehoaica Muchova, Petra Kvitova, care a simțit pe propria-i piele ce înseamnă să fii demolată de o big-hitter după ce Aryna Sabalenka și-a continuat o formă care o recomandă deja drept o posibilă viitoare campioană de Slam, sau Elina Svitolina, care și-a continuat dezamăgirile la nivel de Slam cu o lecție predată în decisiv de campioana de la București, Anastasija Sevastova. Cu toate astea, tabloul feminin nu suferă nici de lipsa Star Power, nici prin absența jucătoarelor cu carte de vizită. Acesta este efectul benefic al acestor ani: e aproape imposibil să mai găsești faze finale ale unor turnee mari în care să nu ai pe cineva care să nu se recomande drept fostă finalistă sau câștigătoare de ceva relevant. Dacă nu e niciuna, nici alta, foarte probabil că va deveni foarte curând. Asta se întâmplă pentru că nivelul plutonului, faimosul „depth” din engleză, este foarte ridicat. „Oricine poate să joace zilele astea”, cum ne spunea Sorana Cîrstea; în acest caz, diferența este făcută de cele mai multe ori de consistență, de abilitatea de a performa la nivel înalt și foarte înalt în cât mai multe dintre turneele mari – e ceea ce reușește Simona Halep în acest an și nu numai. Fără ca asta să te scutească de inevitabilele ieșiri în decor ici, colo.

E situația pe care o regăsim și la acest US Open. După ce a scos-o pe Simona, Kaia Kanepi a justificat acel rezultat cu alte două evoluții foarte solide, până când a dat de Serena, care i-a barat drumul spre al doilea sfert de finală la rând la New York. A fost un meci cu schimburi electrizante și winnere de peste tot; în primul set, Serena a continuat lucrurile de unde le lăsase cu Venus, jucând la același nivel imparabil, dar Kaia a răspuns impecabil în setul al doilea, rezistând până și unei tentative de comeback clasic al Serenei. Dar Kanepi, pe cât de sclipitoare poate fi pe perioade finite de timp, nu e tocmai o jucătoare care să se implice în meciuri epice până la capăt: fie te va spulbera, fie va fi spulberată, mai rar e la mijloc. Așa că în decisiv ea n-a mai putut ține pasul cu Serena, după ce aceasta a luat avans încă din start. Serena va avea acum ocazia unui duel-revanșă cu Karolina Pliskova în sferturi, cea la care pierdea în semifinale în precedenta ei apariție la Open, acum doi ani. Atunci, Williams nu ieșea cu bine dintr-un un-doi care a epuizat-o: meciul intens cu Simona din sferturi a lăsat-o fără resurse pentru semifinala cu Pliskova. De văzut ce se va întâmpla acum, dacă un eventual meci intens cu Pliskova o va lăsa fără energie suficientă pentru un eventual duel în semifinale cu Sloane Stephens. Un meci care, dacă se va produce, va fi un super clash, cel puțin pe hârtie, cu o sumedenie de mize și conotații la mijloc.

Campioana de anul trecut și-a continuat parcursul foarte solid trecând și de Mertens. Sloane a avut obstacole până aici, dar și-a ridicat nivelul suficient cât să le treacă. E implicată, e conectată, e motivată și ori de câte ori Sloane atinge aceste condiții, tinde să devină incredibil de puternică. Un sfert de finală cu Sevastova, similar cu ce s-a întâmplat anul trecut, sigur îi va trezi amintiri frumoase. În 2017, Sloane câștiga în tiebreak-ul decisivului sfertul cu letona care revine acum pentru al treilea an la rând în sferturi, după un set trei fantastic făcut cu Svitolina. Rareori vezi o jucătoare de top depășită atât de clar în decisivul unei optimi de finală la un Grand Slam: Elina a luat doar șase puncte în setul trei și trage linie peste un alt sezon dezamăgitor la Slamuri.

Partea de jos a tabloului e, cum era destul de previzibil încă de la tragerea la sorți, o mare oportunitate. E o oportunitate pentru Keys de a reveni în finală, iar bilanțul ei concludent cu Cibulkova (4-0, toate pe hard), indică spre un match-up bun cu slovaca, la rându-i fostă finalistă de Slam. E o oportunitate pentru Tsurenko sau Vondrousova, dar mai ales pentru Sabalenka și Osaka, ambele venind la ora meciului direct cu o formă de joc impresionantă. Sabalenka pare să aibă nu doar power, ci și star power. Alura ei sportivă și atitudinea războinică n-aveau cum să nu prindă la New York, dar Sabalenka e susținută de joc și de rezultate. Va fi interesant cum va gestiona turneul de aici înainte. Și da, este o oportunitate și pentru Maria Sharapova, care continuă să folosească în favoarea ei magia sesiunilor de seară, unde are un bilanț intact (22 de victorii). Sharapova a jucat doar night session după night session la NY (interesant, oponenta ei din turul trei, Ostapenko, nici măcar nu jucase un meci pe Ashe până acum). În optimi, Masha primește din nou sesiunea de seară, contra Carlei Suarez-Navarro.  

Tot spre câteva confruntări inevitabile se îndreaptă, de asemenea, și tabloul masculin. Deși nu se anunța neapărat ușor, amândoi și-au negociat bine drumul până aici; acum, și Federer, și Djokovic sunt așteptați să-și câștige meciurile din optimi, cu Millman, respectiv Sousa, pentru ca super duelul lor din sferturile de finală să devină realitate.

Nu ar fi nici primul blockbuster al ediției din acest an și, cu siguranță, nici ultimul, dacă ne uităm la cum poate evolua tabloul. Rafa vs Thiem, deja asigurat pentru sferturi, merită și el acest nume. Chiar dacă Nadal l-a învins net pe Domi în finala de la Roland Garros, rivalitatea celor doi (6-3 Rafa) nu e ceva deja decis și pus în cuier. Thiem poate juca strâns cu Nadal, îl poate răni, și apoi vorbim despre o premieră: cei doi s-au întâlnit de nouă ori până acum, dar toate aceste meciuri au fost pe zgură. Iată-i acum pe hardul new-yorkez, într-un context aparte. Nadal a avut ceva de suferit până aici, cedând seturi și cu Khachanov, și cu Basilashvili. Iar Thiem, care de la Paris încoace n-a mai făcut nimic relevant, pare să fi descoperit beneficiile acelei pauze nedorite de rezultate, atingând un nivel extra de prospețime aici. Și el a navigat prin niște meciuri grele, capcane fie pentru că a jucat cu niște americani motivați suplimentar de locul meciului (Johnson, Fritz), fie că a întâlnit un match-up prost pentru el (avea 1-6 cu Anderson până acum). Dar Domi a jucat foarte bine și curat cu finalistul de anul trecut, și iată-l prima dată în sferturi la un Slam care nu e Roland Garros.

Tot inevitabil se simte și marșul lui Juan Martin Del Potro, văzut de mulți drept un potențial campion in-the-making. La nouă ani (când au trecut?) de la primul și singurul său titlu de Grand Slam, Delpo a trecut netulburat prin turneu până acum, amintind de ce este unul dintre cei mai tari jucători de hard court din lume. Cu Isner în sferturi n-o să-i fie simplu (6-4 în h2h, dar va fi primul meci la un Slam), dar Del Potro are, în teorie, argumente să ajungă mai proaspăt în semifinale decât oricare dintre cei doi potențiali rivali, Nadal sau Thiem, și să profite de un eventual context cât de cât favorabil. A trecut prea mult de la ultima lui apariție într-o finală de Grand Slam și parcă actualul număr 3 mondial pare pregătit să corecteze această situație.

În partea de jos a tabloului, unde se decid azi ultimii sfert-finaliști, totul se învârte în jurul lui Djokovic și al lui Federer, iar restul sunt prin preajmă pentru a se poziționa corespunzător și a-și aștepta șansele. În termeni de echilibru și șanse pe termen lung, Cilic – Goffin e meciul zilei. Marin a supraviețuit unui extrem de inspirat Alex De Minaur, australianul, care pare a fi aproape o certitudine un viitor star, având 2-0 la seturi. Belgianul, care are 4-2 cu Cilic și a făcut un turneu curat până aici, ar avea în față șansa primului sfert de finală la US Open și abia al treilea al carierei la Slamuri (mai are unul la Paris, 2016 și un altul la Melbourne, în 2017). Învingătorul de aici se va vedea cu câștigătorul dintre Nishikori și Kohlschreiber; finalist în 2014, Nishikori e bine echipat pentru a profita de culoarul pe care însuși Philipp i l-a creat, trimițându-l iarăși devreme acasă pe Sasha Zverev.

 

 

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Aproape SOLD-OUT

Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep, despre cum să folosești negativitatea ca motivație suplimentară

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ! Livrări din 5 septembrie

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.