Titlul câștigat de Simona la Montreal poate influența considerabil dinamica sezonului de hard american și, mai ales, a US Open

Lungă, muncită, cu mai multe întorsături de situație decât un thriller, finala de la Montreal a stors de puteri și combatantele, și pe noi. Într-un fel, era de așteptat ca meciul să fie echilibrat. Spuneam în cronica trecută că cele două tipologii care-i pun cele mai mari probleme Simonei sunt fie jucătoarele cu stil diametral opus, fie cele cu stil similar. Sloane face parte din a doua categorie. Amândouă joacă un tenis combinativ, care se bazează mai degrabă pe plasament și deschiderea terenului decât pe forță brută. În condițiile în care la ora actuală amândouă joacă la un nivel ridicat, balanța se putea înclina către oricare. Cred că Simona a simțit și ea în teren că nivelul este apropiat – încă de la început schimburile au fost îndârjite și lungi. Se explică astfel nervozitatea ei după ce a pierdut unul din cele două breakuri consecutive cu care a deschis setul unu. Deși a condus cu 4-1, probabil nu s-a simțit niciun moment cu adevărat în siguranță. Când a greșit la finalizare câteva mingi consecutive după niște schimburi epuizante și Sloane s-a apropiat la 4-3, frustrarea ei s-a exprimat în OCC-ul convocat imediat. Cahill, ca de obicei, a avut rolul de baraj care stăvilește și direcționează șuvoiul emoțiilor Simonei.

Simona: E un dezastru. Muncesc degeaba dacă greșesc la sfârșit.
Darren: Cat e scorul?
Simona: …
Darren: Cât e scorul?
Simona: ….
Darren: Cât e SCORUL?

Cahill e un geniu. Acum să vedem cat de repede iese Simona din negură.

— Camelia30-0 (@Camelia30_0) August 12, 2018

E interesant că Darren a înțeles tunelurile înnegurate din care Simonei îi e greu să mai vadă altceva în jur. Așa că și-a adaptat felul cum livrează mesajul astfel încât să o scoată din aceste transe negative: mult mai autoritar, apăsat, apelând la metoda „discul stricat”, în care îi repetă și de câte trei ori aceeași propoziție până când Simona e forțată să-l audă. În meciul cu Barty a repetat îndemnul ”Nu te crampona de un singur lucru”. De data asta a fost întrebarea „Cât e scorul?”. Ambele au avut scopul de a o obliga pe Simona să vadă imaginea de ansamblu, care cuprinde nu numai greșelile pe care și le contorizează fără milă, ci și multele lucruri pe care le făcuse bine pe teren, faptul că ea era cea care conducea și ideea că la acest nivel e normal ca un meci de tenis să fie lung și greu. „Nimic bun nu vine fără muncă grea. Concentrează-te asupra disciplinei loviturilor, păstrează accelerația rachetei, fii prezentă în raliuri. Atâta timp cât faci asta, nu-mi pasă că mai greșești. Odată ce intri în schimburi, nivelul tău este excepțional.”

Simona n-a ieșit imediat din negură, dar a făcut ce i-a zis Cahill: a alergat și a dat în minge. Se vedea că nu e liniștită complet, dar a stat în schimburi și a luptat. Scorul a mers când într-o parte când în alta, pentru că, pe lângă frământările Simonei, nici Sloane nu stătea degeaba. Americanca a făcut uz de jocul ei eficient, care amestecă rezistența în schimburi cu accelerări bruște spre flancurile terenului advers atunci când primește o minge scurtă. Simona a servit pentru primul set la 5-4, dar a făcut un game prost și și-a pierdut serviciul. S-a ajuns în tiebreak, unde scorul a luat-o iar în toate direcțiile, ca pe tot parcursul setului.

Ca să rezumăm: 4-1 cu minge de 5-1 pentru Simona, Stephens egalează la 4-4. Simona servește pentru set la 5-4, își pierde serviciul. Stephens are două mingi de set la 6-5, Simona le salvează, forțează tiebreakul. Sloane conduce cu 5-1 și 6-4 în tiebreak, Simona salvează alte două mingi de set, câștigă tiebreakul cu 8-6. Te ia amețeala doar când citești.

După mai bine de o oră de efort fizic remarcabil din partea ambelor jucătoare, cu puncte la limita neverosimilului, era interesant de văzut cine se va aduna mai bine în setul doi. Debutul acestuia avea să fie crucial. S-au făcut imediat trei breakuri consecutive, cu Sloane având ultimul cuvânt și făcând încă unul la 5-3. Meciul era deja un mamut din punctul de vedere al consumului fizic și mai era de jucat decisivul. Niciuna nu arăta bine, încovoiate amândouă de efort după schimburile lungi și, colac peste pupăză, Simona se mai ținea din când în când și de un picior. Căldură mare și Simona clătinându-se pe teren? Deja aveam senzații de deja-vu australiene. Sincer, punând la socoteală și programul aglomerat al meciurilor pe care le jucase în tururile anterioare, nu mai trăgeam nădejde că Simona va mai avea resurse pentru decisiv. Însă m-am înșelat, iar rezistența ei fizică supraomenească e un aspect pe care vreau să-l punctez.

În repetate rânduri l-am auzit pe Cahill spunându-i în trecut în OCC-uri: „Make it physical”, atunci când orice alt sfat eșua. ”Transformă meciul într-o bătălie fizică.” Darren a știut tot timpul că arma numărul unu a Simonei sunt calitățile sale atletice excepționale. Când nimic altceva nu merge – nu simte mingea, mintea e acoperită de ceață sau adversara joacă excelent, un lucru pe care Simona se poate baza e faptul că va alerga până când va scoate sufletul din oricine se află dincolo de fileu. „Spre sfârșitul setului doi, am vrut să conserv un pic de energie pentru decisiv”, a spus ea la conferință.

„Știam că voi pierde setul doi, Sloane a dominat în acel set, dar mai aveam ceva rezerve și mi-am zis că trebuie să le folosesc inteligent.” Și-a mai tras sufletul în timpul pauzei medicale pe care a cerut-o între setul doi și trei pentru rebandajarea piciorului, și înapoi la luptă. În primul game al decisivului, a scos-o inteligent pe Sloane de pe orbită cu niște mingi înalte pe rever și a făcut breakul. Apoi, un hold pentru 2-0 cu o scurtă la limita puterilor și fileului. Dar acolo Sloane s-a înfipt din nou pe călcâie, a făcut niște lovituri direct câștigătoare și a egalat la gameuri.

***

Simona. Povestea Primului Slam! Păstrează la colecție un produs o dată în viață

“Simona Halep. Povestea Primului Slam”. Comandă revista de aici.

E uluitor de unde vine uneori elementul care face diferența. În decisiv, acesta a fost serviciul. Pe Sloane a lăsat-o brusc, când îi era lumea mai dragă, la 2-2 și 40-0. O dublă urmată de un serviciu doi i-au deschis Simonei poarta către un break improbabil, pe care l-a consolidat apoi cu un game impecabil pe serviciu: dintre cele opt puncte, Simona a jucat doar unul cu al doilea serviciu, a dat doi ași și două servicii nereturnate. Sloane și-a pierdut și acuratețea loviturilor după cea a serviciului: în gameul următor, pierdut, a făcut din nou o dublă și două neforțate.

La 5-2, Simona a făcut și ea cadou o dublă la prima minge de meci, care, cuplată cu vreo câteva retururi curajoase ale americancei i-au dat acesteia un respiro și șansa de a rămâne în viață încă o tură. La 5-4 însă, servind din nou pentru meci, Simona știa că serviciul trebuia să reziste, mai cu seamă că ratase încă două mingi pe serviciul lui Sloane la 5-3. „Mi-am zis că trebuie să servesc mai tare. În timpul meciului am simțit niște dureri la abdominali și a fost greu să servesc constant. Dar la 5-4 am vrut doar atât, să-l lovesc ca lumea.”

Zis și făcut – din cele patru mingi ale gameului final, doar una a fost jucată pe serviciul doi, celelalte trei pe niște prime servicii atât de eficiente că schimburile s-au încheiat rapid, iar la mingea de meci extrem de rapid, cu un as.

Întrebată ce a îmbunătățit la jocul ei, Simona a detaliat: „Chiar dacă obosesc în timpul meciului, am destul ritm și destulă forță musculară pentru a rămâne pe teren. Serviciul este o idee mai bun. La fel forehandul, pot face mai multe cu el. Reverul a rămas la fel, lovitură de finalizare. Cred că am progresat peste tot câte puțin, inclusiv la partea fizică. (Această finală) a fost grea în primul rând din punct de vedere fizic, dar și mental, pentru că trebuit să rămân în meci și să lupt. Mental sunt ok, am început să mă bucur mai mult de timpul petrecut pe teren, sunt mai relaxată (după câștigarea Roland Garros – n. red.). Nu mă mai gândesc așa mult la rezultat, poate de aceea am și putut câștiga aceste meciuri. Chiar dacă am câștigat un titlu de Slam, mai am încă dorință de a câștiga și altele și de a mă îmbunătăți.” A fost într-adevăr o demonstrație despre cum micile detalii fac diferența. La acest nivel, unde diferențele dintre jucătoarele de top sunt infime, orice îmbunătățire contează, fie ea tehnico-tactică, fizică sau psihică.

„Este cel mai bun rezultat al Simonei într-o finală”. Este?

Care sunt, așadar, consecințele câștigării acestui titlu? După Naomi Cavaday, una din cele două comentatoare (excelente) ale finalei de pe WTA TV, acestea sunt considerabile: ”Simona n-a mai învins de mult o jucătoare care să joace atât de bine într-o finală. O Sloane Stephens în formă, pe hardcourt, în America? După mine, este cel mai bun rezultat al Simonei într-o finală.”

E o afirmație poate categorică, dar are o doză de adevăr în ea. În peisajul actual din WTA, în care multe jucătoare de top stau la cutie, Sloane este una dintre adversarele redutabile, mai ales în US Open Series. Faptul că Simona a învins-o este un mare, mare ”statement”, o declarație răspicată că n-a venit în America pentru turism și shopping, că statutul ei de pretendentă periculoasă se extinde și dincolo de zgură. La Montreal, Simona a bătut primul gong și sunt sigură că zgomotul a reverberat în tot circuitul. Replica celorlalte jucătoare de top, care stau la cutie și-și ascut pumnalele, va veni cu siguranță la Cincinnati și apoi la New Haven. Pe lângă la ele, Simona va mai avea și alte griji: a atins vârful de formă prea devreme? S-a consumat prea tare fizic în acest turneu comprimat? Asta rămâne de văzut; depinde de ea și de echipă să gestioneze recuperarea și programul celor două săptămâni de până la US Open astfel încât să ajungă la New York odihnită, sănătoasă și la fel de periculoasă.

 

“Lost energy talking to the box, so I was a little bit bad today but Darren will be okay with me.” One @Simona_Halep capable of the humor with @rennaestubbs after the @CoupeRogers title. pic.twitter.com/x3JNwu6ytQ

— Andrew Jerell Jones (@sluggahjells) August 12, 2018

Thanks for the ride @Simona_Halep @rogerscup next stop @CincyTennis @usopen #USOpenSeries pic.twitter.com/4MAOh6avDW

— rennae stubbs (@rennaestubbs) August 13, 2018

https://twitter.com/SueThearle/status/1028930692837720065

What a privilege it was to watch 2 players battle their butts of with class and guts today! Thank You @Simona_Halep & @SloaneStephens for making my job sooooo enjoyable! @espn #womenstennisrocks #wewantmore

— rennae stubbs (@rennaestubbs) August 12, 2018

https://twitter.com/annekeothavong/status/1028716289773248518

 

 

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep, despre cum să te ridici împotriva oricărei preconcepții

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ! Ediție limitată: doar 200 de bucăți. Preț promoțional primele 36 de ore. Livrări din 25 august.

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.