Un clasic Serena vs Azarenka la US Open, ca pe timpuri. Medvedev vs Thiem e o semifinală foarte, foarte tare
Adrian Țoca | 10 septembrie 2020Serena și Azarenka au disputat două finale grozave la US Open, în 2012 și 2013. Se revăd acum într-un meci de maximă însemnătate. La 23 de întâlniri, Azarenka e adversara pe care Serena a întâlnit-o cel mai des în carieră, după Venus.
– Nimeni nu a câștigat US Open în Era Open fără să piardă set. Daniil Medvedev e încă în cărți să bată acest record; dar Thiem e un rival pe măsură.
– Serena continuă să găsească o cale, continuă să spere. Drumul spre titlul ei cu numărul 24 trece însă prin obstacole grele.
– Semifinale feminin: Brady – Osaka, Serena – Azarenka.
– Semifinale masculin: Carreno Busta – Zverev, Medvedev – Thiem.
Bucură-te de US Open așa cum se cuvine, echipat corespunzător! Pe durata US Open, ai parte de o reducere grozavă în Shop-ul 30-0, valabilă la șosetele colorate! Primești 40 la sută discount dacă folosești codul de voucher MUSTHAVESOCKS.
Plasează-ți comanda AICI.
Serena: a 14-a semifinală la US Open
Încă o dată, Serena s-a găsit într-o situație foarte dificilă în acest traseu de la US Open 2020 care e oricum, numai neted nu. Dar dacă cu Stephens sau cu Sakkari era cumva previzibil, cu Pironkova nu mulți au văzut probleme în calea americancei. Sloane are acel easy power, are pedigree-ul de campioană și are acea faimă care o însoțește – tot mai rar confirmată de realitate, dar asta contează mai deloc – cum că, într-o zi bună, poate bate pe oricine. Sakkari e o jucătoare în vervă și avea ascendentul victoriei de la Cincinnati. Dar Pironkova, pe cât de mulți fani și admiratori și-a atras cu acest traseu formidabil realizat din postură de jucătoare fără clasament, se presupunea că și-a terminat argumentele. Trebuia să fie obosită (în special după maratonul cu Cornet), trebuia să fie cu sacii-n căruță (după așa traseu lung și neașteptat) și trebuia să fie lipsită de arme, într-un matchup în care n-a avut soluții în trecut (0-4).
Însă cu aproape o oră din meci scursă, Pironkova avea set și break avans. Într-o astfel de fază a turneului, revenirile sunt mai greu de făcut, mizele sunt mai mari, orice pas greșit e ca o ezitare când mergi pe sârmă. Cu mingile luate devreme, cu un serviciu greu de contracarat (cum a fost în tot turneul), cu acel slice de forehand absolut răutăcios, eficient pe terenurile de anul acesta de la Flushing Meadows precum era pe iarba de la Wimbledon acum 7-8 ani, și cu acele loburi world-class, Pironkova nu doar că s-a instalat la conducere, dar a instalat și neîncrederea dincolo de fileu.
Serena a răspuns repede în setul doi, recuperând break-ul, apoi serviciul a scos-o în repetate rânduri din necazuri. A adunat 20 de ași în acest meci, o cifră venită la momentul oportun. Iar când a fost nevoie, a găsit propriile-i execuții neobișnuite. De două ori a returnat cu stânga, incluzând acel schimb absolut spectaculos cu care a făcut break-ul de 5-3 pe final de set doi: 24 de schimburi.
„Sunt fericită să stau aici, vorbind cu tine, pentru că a fost un moment în care am fost foarte aproape să nu ajung la acest interviu. Dar continui să lupt, ceea ce mă bucură mult. Nu cedez niciodată, și trebuie să merg înainte”, a spus ea, la interviul de după meci, referindu-se, firește, la felul în care a flirtat cu eșecul.
Într-un meci greu, solicitant fizic, care nu a fost doar despre putere și serviciu, ci și despre mobilitate, craft și deplasare, e îmbucurător pentru Serena că găsește în continuare puterea și resursele de a alerga. Începând cu setul al doilea mai ales, s-a deplasat tot mai bine, lucru remarcabil cu cât au fost multe raliuri solicitante, cu mult teren acoperit. E mereu un semn bun pentru ea că se poate apăra și că își poate oferi o șansă în plus în schimburi în care poate că adversara are ascendentul.
În plus, cum a făcut-o în atâtea alte ocazii, Serena a început să îi înțeleagă mai bine jocul Tsvetanei și să se adapteze la acele slice-uri dificile. Pe măsură ce a început să facă ajustări, să citească și mai bine serviciul, a putut să întoarcă treptat meciul în favoarea ei.
Nu e un traseu ultra-dominant, dar cel mai important e că el continuă. Și poate e mai de apreciat pentru ea felul în care câștigă acum, trăgând din greu la munca de jos, căutând soluții și ajustări, suportând momentele bune ale oponentelor. Cum-necum, ea își oferă noi șanse. Cum ar fi această a 11-a semifinală consecutivă de US Open, una în care, într-un throwback la vremurile bune de acum șapte-opt ani, își va întâlni o veche rivală.
Victoria Azarenka, căci despre ea este vorba, a trecut cu un scor incredibil de dur pentru un sfert de finală de Elise Mertens, 6-1, 6-0. O victorie impresionantă, dură, cu atât mai mult cu cât Mertens n-a jucat rău, n-a făcut cine știe ce cadouri. A fost totul despre Azarenka însă; bielorusa e intrată într-o formă vintage, și a ajuns la 10 victorii consecutive, cu tot cu câștigarea turneului de la Cincinnati. Asta după ce, înainte de startul Cincy, nu mai câștigase un meci în circuitul WTA de un an! Nu e prima oară când Azarenka prinde o astfel de serie de victorii pe tărâm american. Ultima oară când ea a jucat la un astfel de nivel se întâmpla în 2016, când a reușit dubla Indian Wells-Miami. Tot de atunci datează și ultima confruntare între Serena și Vika la un nivel comparabil ca importanță cu cel de acum – se întâmpla în finala de la IW, Azarenka fiind câștigăatoare atunci. Au mai jucat de atunci o singură dată, anul trecut, tot la IW, dar în turul al treilea.
La forma în care e, Vika se prea poate să fie favorita și mâine, în acest nou episod dintr-un duel clasic. Firește, două dintre momentele de vârf ale acestei rivalități sunt cele două finale pe care și le-au disputat la US Open în 2012 și 2013, ambele foarte, foarte bune, ambele câștigate de Serena.
După trei meciuri grele și atâtea victorii în trei seturi, Serena va avea nevoie să se refacă rapid pentru semifinalele de joi noaptea. Are însă un bazin din care își poate lua destulă încredere: conduce cu 18-4 în duelurile cu Azarenka, iar asta contează destul de mult. Oricum, va fi grozav să le revedem la un nivel atât de înalt, într-un meci cu o asemenea însemnătate, în special pentru Serena, din motivele istorice cunoscute, dar, evident, și pentru Azarenka, care ar avea șansa unei noi finale de Slam pentru prima oară din 2013 încoace.
Medvedev continuă seria victoriilor fără set pierdut
Daniil Medvedev spune că a trecut pe lângă un moment periculos pe finalul meciului cu Andrey Rublev și, judecând după reacția lui de final, nu e niciun motiv să nu-l credem. Pentru prima oară în mai bine de un an, Medvedev a avut o reacție de bucurie și descătușare în secundele de după obținerea unei victorii; în tot acest timp, Daniil își făcuse un soi de branding prin felul reținut, aproape absent, cu care alegea să marcheze o victorie, chiar și pe cele mai importante. Medvedev poate că știe el ceva; contra lui Rublev (7-6, 6-3, 7-6) a avut ceva probleme fizice la umăr (a și primit îngrijiri) și la picioare pe finalul setului al treilea, și probabil că a intuit acolo un potențial moment care ar fi putut întoarce meciul. Și la acest US Open am tot văzut meciuri întoarse. Dar Medvedev a putut închide în trei și continuă acest turneu fără să fi pierdut set până în semifinale.
A avut și ceva șansă în acest duel cu Rublev – nu doar pentru că a evitat prelungirea cu încă un set și poate, cine știe, răsturnarea meciului. Dar și pentru felul în care a evitat pierderea primului, într-un tiebreak în care Rublev a avut trei mingi de set consecutive la 6-3. Dar Medvedev, conservator de pe linia de baseline până la acel moment, și-a asumat un rever în lung de linie și apoi un serviciu riscant, ca să le salveze pe primele două, obținând apoi o eroare neforțată la a treia șansă a lui Andrey. Un alt backhand, de data asta din alergare, a decis schimbul următor, asigurându-i lui Medvedev o minge de set, pe care a convertit-o cu un as. În câteva momente, meciul, nu doar setul, se cam decisese. Rublev a resimțit șocul în setul secund, când a cedat unicul break al întâlnirii. S-a redresat în al treilea, când a dus iar duelul în tiebreak. Încă o dată, Medvedev a găsit metoda să rupă echilibrul, cu un backhand câștigător la 4-3.
Daniil a încheiat meciul cu 50 de lovituri direct câștigătoare, o cifră impresionantă împotriva unui jucător cunoscut drept big hitter, Rublev încheind cu doar 22. Andrey știa încă din start că acesta e un match-up prost pentru el. O spune statistica (niciun set câștigat în precedentele trei întâlniri), o spune și dinamica întâlnirilor lor. Cu toată forța loviturilor sale, Rublev nu face decât să-l alimenteze pe Medvedev, care își câștigă pâinea din astfel de dueluri cu jucători care lovesc tare și foarte tare de pe baseline, dar care nu pot sta cu el în dueluri agonizante de pe baseline. Medvedev are multiple moduri prin care poate câștiga punctul; poate sta răbdător și a obține eroarea, poate câștiga printr-o defensivă absurdă, sau își poate stresa oponentul cu o doză serioasă de tenis de uzură, sau poate strecura câte o idee neașteptată, precum a făcut în tiebreak-urile de azi, sau, la o adică, poate plesni neiertător mingea, pentru că e capabil să îmbrace și rolul de big hitter. Spre lauda lui, Rublev a încercat să schimbe ceva față de meciurile precedente, așa cum a făcut-o (cu succes) și într-un alt matchup prost pentru el, cel cu Berrettini, câștigat în optimi. Medvedev a observat asta: „De regulă, e foarte agresiv, dar azi a încercat să pună mingea mai mult în teren. Așa că am decis să fiu eu foarte agresiv în primul tiebreak și a funcționat”.
Medvedev ajunge astfel din nou în semifinalele US Open, dar de data asta nu mai e nimic surprinzător, pentru nimeni. E considerat de mulți, dacă nu cumva de majoritatea specialiștilor, drept favorit la titlu, și în mod cert semifinala va fi un test masiv din acest punct de vedere, cu principalii doi candidați la trofeu aflându-se față în față, într-un meci cu adevărat de cinci stele, cu o miză imensă. Dacă problemele fizice arătate pe finalul meciului cu Rublev nu sunt un factor (iar anul trecut ne-am lămurit că Daniil poate ajunge în finală și cu mașinăria stricată), atunci Medvedev ar putea foarte bine să ducă la bun sfârșit treaba începută anul trecut.
Thiem face prima semifinală la NY
Știi că Thiem va câștiga, în cele din urmă, un Slam sau mai multe Slamuri atunci când îl vezi cum a început să joace meciurile din fazele avansate ale acestor turnee. Ca și super greii pe care a început să îi învingă tot mai des, și în lipsa cărora e super bine poziționat să câștige turneul, Thiem are acum acea figură specifică meciurilor majore; știi că va fi o misiune foarte dificilă pentru oponentul lui încă de la prima minge. Pentru de Minaur era aproape imposibil să-l bată aici pe Thiem în trei seturi din cinci. În afară de dorință, australianul nu poate aduce nimic, la niciunul dintre capitolele importante, care să atingă nivelul lui Dominic. La prima sa prezență într-un sfert de Slam, Alex avea puține opțiuni tactice: putea încerca să acapareze fileul, ceea ce a și făcut o vreme, cu succes rezonabil, dar succes să ajungi acolo, câtă vreme austriacul bombardează necontentin de la trei metri din spatele baseline-ului.
Orice a încercat de Minaur (și nu poate fi acuzat că n-a încercat), în cele din urmă meciul s-a jucat doar în condițiile lui Thiem. Dominic a distrus efectiv mingile, asediindu-l pe australian, și, exceptând o scurtă cădere din setul trei (credit lui De Minaur că a fost acolo, gata să profite), Thiem și-a făcut meciul la îndemână: 6-1, 6-2, 6-4.
Semifinala Medvedev – Thiem se simte ca o finală. Ambii au motive solide să pretindă atât victoria în acest duel, cât și pe cea finală – austriacul conduce cu 2-1 (1-1 pe hard), dar va fi primul lor duel în trei seturi din cinci, într-un Slam. Și, afară de întâlnirile dintre Big 3, la ora actuală acest matchup pare a fi tot ce poate fi mai interesant în tenisul masculin.
Ziua pe Twitter
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
