Un 10 perfect. Novak Djokovic triumfă din nou la Australian Open și se întoarce pe primul loc
Radu Marina | 29 ianuarie 2023Prin victoria în fața lui Stefanos Tsitsipas, 6-3, 7-6, 7-6, Djokovic ajunge la 22 de turnee de Grand Slam, egalându-l astfel pe Rafael Nadal la numărul de Slamuri.
Anul trecut, Djokovic a fost reținut și ulterior deportat, ratând participarea la ediția 2022 a Australian Open. Circumstanțe cu totul și cu totul extraordinare, despre care sârbul a evitat, o vreme, să discute. Dar pe măsură ce timpul a trecut am putut vedea cât de mult l-a afectat tot acest context. Atât de mult încât, cel mai probabil, recâștigarea AO a fost un obiectiv suprem pentru el.
Este imposibil să nu pui titlul câștigat azi în context cu ce s-a întâmplat anul trecut. E un cerc închis: un an mai târziu, Djokovic se întoarce în Australia, joacă cu o determinare fantastică, trece cu bine peste o accidentare care i-a dat bătăi de cap și recucerește titlul, al 10-lea său triumf la Melbourne. În felul acesta, el continuă seria de victorii în Australia (29 acum) și redevine lider în circuitul ATP, toate astea, într-un loc care i-a adus atât de multe satisfacții, dar și dezamăgire – drept dovadă reacția de la final, când a plâns în hohote și s-a bucurat ca un copil pentru acest trofeu pe care și l-a dorit atât de mult.
„E cea mai mare victorie din viața mea, având în vedere circumstanțele”, a spus Djokovic la ceremonia de final.
Prin victoria în fața lui Stefanos Tsitsipas, 6-3, 7-6, 7-6, Djokovic ajunge la 22 de turnee de Grand Slam, egalându-l astfel pe Rafael Nadal la numărul de Slamuri.
Victoria a fost, poate, mai facilă decât se așteptau mulți, mai ales având în vedere precedenta lor finală de Slam, cea de la Roland Garros 2021. Dar Djokovic a determinat direcția acestei finale: a fost determinat, agresiv, precis și aproape fără cusur atunci când presiunea s-a instalat.
Începutul finalei a fost confuz pentru Tsitsipas și asta a surprins în bună măsură. Confuzia a venit din felul în care a grecul a început meciul, timid, neștiind parcă ce anume trebuie sa facă pentru a fi mai eficient contra lui Djokovic, cu care mai jucase de 12 ori până la ora partidei. A fost domol în reacții, a lovit scurt – mingile lui au aterizat, în majoritatea lor, în careul de serviciu, o diferență masivă față de ce am văzut în restul turneului de la el. Partea cea mai serioasă: a jucat în funcție de cum a dictat Djokovic.
Or, dacă îl lași pe Djokovic să controleze cursul unui punct, totul se termină. Djokovic are abilitatea de a-și plimba adversarii pe tot terenul, de a-i obosi, de a le pistona toate punctele nevralgice – ceea a făcut, bineînțeles, și cu Tsitsipas. Primul set e o dovadă clară în acest sens: Djokovic i-a atacat brutal reverul grecului, a profitat de lipsa adversarului de reacții și s-a năpustit peste el cu toate armele, lovind mai rapid decât Tsitsipas, fiind mai alert și mai mobil decât grecul.
Ideea de a lovi puternic spre reverul grecului e un plan pe care Nole l-a aplicat cu succes și în meciul cu Dimitrov. Lovind mereu agresiv și plat spre reverul cu o mână a lui Tsitsipas (lovitură executat frumos, dar pentru care e nevoie de timp și timing bun pentru a fi eficientă), Djokovic a reușit mereu să-l țină la distanță pe grec și să-l împingă în defensivă fix pentru motivele enumerate mai sus. Tsitsipas poate fi decisiv cu reverul, dar pentru asta are nevoie de mai mult timp pentru a se așeza să lovească, iar sârbul tocmai asta nu i-a permis să facă. Când Djokovic dorea să iasă din vreo încercuire ataca reverul; Tsitsipas lovea fără control, deci scurt, și se replia rapid în punct, gata să treacă în faza de atac.
La toate astea se adaugă serviciul lui Tsitsipas, care n-a funcționat la parametri normali; o vreme, fiecare game pe propriul serviciu a fost o mare provocare. În partea cealaltă, Djokovic a defilat (și) cu serviciul, pierzând un singur punct tot setul cu primul serviciu.
Era clar, după primul set, că această combinație de joc la așteptare, atacuri răbdătoare și căutând mingea potrivită pentru a ataca e sortită eșecului. Nu ar avea cum să funcționeze în fața unui jucător atât de versatil și de cerebral precum e Djokovic, care odată ce simte că e în control, își sufocă fără milă adversarii prin lungimea, precizia și profunzimea mingilor.
Firesc, Tsitsipas a ieșit la atac în setul doi. A crescut viteza și a început să aibă, în aproape fiecare punct, intenții agresive. Faptul că a dat drumul la braț s-a reflectat și în serviciu, cu care a obținut puncte facile și nu s-a mai simțit în pericol permanent pe fiecare game de serviciu, cum s-a întâmplat în primul set.
Jocul grecului s-a deblocat și odată cu asta Djokovic a început să fie împins, până într-acolo încât a fost nevoit să salveze o minge de set la 5-4. Ca de obicei când e încolțit, Nole a răspuns prompt: a salvat mingea de set atacând-i reverul, l-a fixat în partea stânga a terenului pe grec și a punctat cu un forehand câștigător în partea rămasă liberă de teren.
Deși Tsitsipas și-a ridicat nivelul și a pus probleme reale sârbului, jocul său n-a funcționat perfect. Iar de cele mai multe ori ca să ai o șansă în fața lui Djokovic trebuie sa execuți totul ca la carte; fără mici erori, fără pași greșiți. Nu e loc de erori când setul sau meciul se strânge, pentru că e cert ca în astfel de moment Djokovic devine cu adevărat periculos și va căuta să-și preseze adversarul până când cedează.
Djokovic își poate permite să greșească (a făcut asta în setul doi de multe ori, inclusiv în tiebreak, când a greșit în 3 puncte la rând, de la 4-1 la 4-4), dar asta pentru că are capacitatea să șteargă rapid aceste erori și să atingă, când e necesar, cel mai bun tenis al său. E unul din puținii jucători care e capabil să își crească nivelul într-un timp foarte scurt, uitând rapid ce a fost și concentrându-se pe ce urmează. La 4-4 în tiebreak, ar fi putut să resimtă cumva acest moment, dar l-a depășit rapid și a câștigat următoarele două puncte, implicit și setul doi.
E adevărat că aceste calități se perfecționează și antrenează în timp, dar asta face diferența între câștigător și învins, asta îi separă pe campioni de legende. Djokovic a știut mereu când să tureze motoarele în meciurile mari, iar în momentul în care simte pericolul el e acolo, prezent, gata să facă față oricărui obstacol, gata să-i arate adversarului de ce e capabil.
Apropo de asta, Djokovic este, fără mari dubii, jucătorul care generează cea mai bună calitate a mingii. Încă de la retur, mingea lui aterizează fix pe linia de fund, adică îi închide absolut toate portițele adversarului și îl lasă fără mari opțiuni. Acesta e, probabil, motivul pentru care Tsitsipas n-a venit mai des la fileu (ori când a făcut-o, a făcut-o nepregătit și a ratat) deși e un jucător excelent în preajma fileului. Sau motivul pentru care a dat impresia că lovește întârziat sau înghesuit; când mingea de la Djokovic vine atât de profund și lung e foarte greu să faci ceva cu acea minge, să creezi ceva, să schimbi direcția acelui punct.
Soluția ar fi, desigur, ca Djokovic să nu mai fie lăsat să lovească în această manieră, dar pentru asta e nevoie de o agresivitate susținută, care să crească în intensitate pe măsură ce schimbul de mingi se prelungește. Doar că stilul de joc al lui Tsitsipas nu are la bază un astfel de tenis; poate fi foarte agresiv, poate avea succes jucând astfel (a demonstrat asta în finala de la Roland Garros), dar asta vine la pachet și cu o epuizare, pe care inevitabil o resimte și a resimțit-o din plin și în acea finală jucată la Paris în 2021, când a pierdut clar următoarele trei seturi.
Tsitsipas a început setul trei cu break, dar Djokovic nu l-a lăsat să se agațe de acel avantaj; a recuperat acel break jucând exemplar, returnând decisiv și câștigând toate duelurile forehand-forehand în cross cu Tsitsipas. Iar pentru a nu mai ajunge în situația de a-și pierde serviciul, sârbul a fost de nestins la serviciu: după recuperarea break-ului, Djokovic a mai pierdut două puncte cu serviciul, având inclusiv o serie de 19 puncte câștigate pe propriul serviciu.
Setul trei a fost calitativ, a fost cel mai bun set al finalei, dar totul s-a jucat cu impresia că Tsitsipas are nevoie de un miracol să prelungească finala. Djokovic a emanat siguranță în fiecare execuție și pas pe care l-a făcut și această siguranță a crescut pe măsură ce setul s-a apropiat de final.
A fost, ca de atâtea ori, prea puternic și prea bun în orice departament al tenisului său și a câștigat acest al 10-lea trofeu la Melbourne absolut meritoriu, trecând peste accidentarea suferită la picior, trecând peste controversele apărute, depășind adversari inspirați și oferind răspunsul potrivit – pe care toți intuiam că o să-l ofere – după tot ceea ce s-a întâmplat în 2022.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
