Turneul Campioanelor, finală, preview: Cu chiu cu vai, spre linia de sosire

Camelia Butuligă | 27 octombrie 2013

Serena Williams și Na Li își dispută trofeul finalului de an: Serena a mai câștigat Turneul Campioanelor în trei rânduri, 2001, 2009 și 2012, în vreme ce Na Li încearcă al doilea mare succes al carierei, după cel de la Roland Garros.

Până anul acesta, toată lumea se plângea că în WTA nu există un lider autentic şi avem de a face în top 5 cu un du-te vino de jucătoare mai mult sau mai puţin convingătoare. ATP, unde Big 4 stăteau pe poziţii cu trofeele în braţe de hăăt dinainte să existe… Youtube #şocşigroază, era adus ca exemplu de „Aşa da!”. Poftim că anul acesta Serena a pus monopol pe locul 1 şi trofee (a câştigat 10, dintre care două de GS!), urmată de Azarenka şi Sharapova în clasament. Singurul derapaj de la ordine a fost Bartoli, care a câştigat Wimbledonul şi apoi s-a retras, kamikaze-style. Deci anul acesta a existat şi-n WTA un Big 3.

Dar nici asta nu ne mulţumeşte. Acum ne plângem că Serena e prea dominantă, că nu are de fapt adversar şi că restul jucătoarelor s-au cam împăcat cu ideea că n-au ce să-i facă. Ce vrem noi de fapt este o rivalitate legitimă. O adversară pe care Serena s-o ia în serios şi care s-o poată învinge. O vreme am crezut că Vika va fi aceea. Dar Azarenka pare să fi lovit un zid anul acesta – sabotată de două accidentări care au ţinut-o pe margine o lună în primăvară şi apoi altă lună după Wimbledon, Vika nu a putut să adune destulă viteză şi a ajuns la Istanbul epuizată mental. Sharapova, pe de cealaltă parte, n-a mai contat prea mult după ce-a pierdut finala de la RG cu Williams. A ieşit devreme de la Wimbledon, s-a retras de la US Open accidentată şi a pus capăt anului ca să-şi vindece umărul şi să-şi caute antrenor.

Sfârşitul anului e greu pentru toată lumea: oboseala ne prinde din urmă pe toţi, dar se vede mai cu seamă într-un sport individual ca tenisul care presupune să alergi prin lume tot anul ca să alergi apoi pe teren ore în şir la antrenamente şi-n meciuri. Cuvântul de ordine la Istanbul a fost deci „epuizare”. Vika a vorbit deschis despre asta la conferinţe. Nici nu trebuia să spună prea multe – felul în care a jucat, fără focul şi competivitatea pe care i le cunoaştem, era dificil de privit. Altă victimă a oboselii a fost Aga Radwanska, care a jucat fără strălucire şi a pierdut toate meciurile în două seturi. Errani n-a făcut nici ea cine ştie ce în grupe, singurul meci câştigat a fost ultimul, care nu mai conta oricum, contra lui Jankovic. Angelique Kerber a trebuit să joace până în ultimul moment ca să prindă al 8-lea loc pe tablou. Manevra pe care au făcut-o acum câteva săptămâni oficialii turneului de la Linz ca s-o primească pe Kerber în turneu după ce se trăsese tabloul a provocat multe discuţii şi a lăsat un gust amar printre fani, jurnalişti şi jucătoare (mai ales Ivanovic, care a fost retrogradată un loc în lista capilor de serie şi apoi a pierdut finala la… Kerber, şi Wozniacki, care şi-a văzut astfel suflată de sub nas participarea la Istanbul). Jucând până în ultima clipă ca să apuce un loc la Istanbul, Kerber nu putea fi nici ea deci foarte „proaspătă” fizic.

Singurele peformanţe mai solide şi constante din grupe au fost ale Serenei, Na Li şi Petrei Kvitova. Îţi dai seama că e ceva în neregulă în WTA atunci când le lauzi pe Na Li şi pe Kvitova pentru soliditate şi constanţă. Plus, surpriza anului, Jelena Jankovic, reîntoarsă la Championships după trei ani şi probabil, din acest motiv cea mai proaspătă mental. Jankovic a pus capăt unei căderi de doi ani în februarie anul acesta, când l-a luat pe fratele ei mai mare, Marko, pe post de antrenor şi a început să-şi regăsească plăcerea de a juca. Tenisul ei fluid şi sprinten a fost mereu plăcut ochiului, şi deşi Jankovic nu este o jucătoare de forţă, poate pune mereu probleme oricui prin deplasarea şi anticiparea ei excelentă şi prin folosirea inteligentă a terenului. În plus, JJ este febleţea jurnaliştilor pentru disponibilitatea ei de a vorbi pe larg şi candid despre orice subiect sub soare.

Semifinalele de ieri au pus deci faţă în faţă cel mai solide patru jucătoare din grupe. Serena, care părea că abia apucase să transpire un pic, JJ, care savura fiecare moment şi pe teren şi în afara lui, Na Li, care juca având ca motivaţie urcarea pentru prima oară pe locul 3 dacă ajungea în finală, şi Petra, răcită ca de obicei, dar având un joc făcut pentru hard indoor.



Prima semi, Kvitova-Na Li a avut câteva smucituri de direcţie (de aşteptat cu două jucătoare atât de imprevizibile). Dar se pare că locul 3 a motivat-o destul pe Li cât să ţină direcţia mai stabilă şi să termine în două seturi. Ca să vedeţi cât de formalitate era considerată a două semifinală, în toate interviurile de după meci Li a fost întrebată ce tactică va adopta împotriva Serenei. Care Serena… era să nu ajungă în finală. Într-o ultimă răsturnare în acest turneu plin de suişuri şi coborâşuri, Serena a părut ieri accidentată, lovindu-şi primele servicii cu 120-140 kmh şi abia mişcându-se pe teren. În două rânduri, la pauză, şi-a îngropat faţa în prosop şi a părut că plânge. Toată lumea era dezorientată, înclusiv Jankovic, care nu se aşteptase la un aşa cadou şi cum se întâmplă deseori când adversarul pare accidentat, a început şi ea să joace prost. Serena a reuşit să câştige cu chiu cu vai în trei seturi, provocând nişte declaraţii de la Jankovic în conferinţa de presă cum că atitudinea ei n-ar fi fost chiar fair-play. Misterul însă persista: nimeni nu ştia ce are Serena, mai ales că nu chemase nici trainerul iar după meci Mouratoglou a declarat că era bine înainte de meci şi nu ştia să sufere de vreo accidentare.

La conferinţă, Serena a spus că… o ajunsese pur şi simplu oboseala din urmă. Că simţise că se lovise de un zid. Şi că mergea „cu rezervorul gol”. Deci şi Serena e vulnerabilă. Na Li are o şansă imensă azi, cu condiţia să nu se fâstâcească şi să se piardă ca Jankovic ieri. Li, spre deosebire de JJ, are un joc mai motorizat şi are arme cu care s-o pună pe Serena în defensivă. Iar dacă Serena va trebui să alerge, s-ar putea să… obosească. Punctul vulnerabil al lui Li, serviciul, va trebui să reziste însă dacă vrea să câştige azi. Returul Serenei este necruţător şi este o lovitură pe care nu trebuie s-o loveşti din alergare. Dacă Li reuşeşte să-şi mentină calmul, să-şi ia serviciul şi s-o facă pe Serena să alerge, poate avea o şansă. Cam mulţi de dacă. Însă totul depinde de cum va intra Serena pe teren. Până la urmă, şi atunci când este în corzi, meciurile sunt tot în racheta Serenei.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi