Trei concluzii după BRD Bucharest Open 2019 și o idee despre viitorul turneului

Ca în fiecare an, BRD Bucharest Open s-a dovedit, încă o dată, foarte prietenos și util jucătoarelor din România și oportun pentru a lansa sau sprijini carierele unor jucătoare foarte tinere, de mare potențial. Anul acesta a fost rândul Elenei Rybakina, noua campioană, care o urmează pe lista câștigătoarelor de la București pe Anastasija Sevastova. BRD Bucharest Open a avut, din nou, și câteva „feel-good stories”. Nu doar pe cea a Patriciei, care a emoționat o lume întreagă, ci și pe italiana Martina Di Giuseppe, care, de nicăieri, a reușit la București primele ei victorii în circuit, la 28 de ani. Și tot ca în fiecare an, turneul s-a încheiat într-o stare de îngrijorare, cauzată de aceeași întrebare: va mai reveni și la anul?

Revenirea Patriciei Țig

Parcursul Patriciei Țig de la BRD Bucharest Open a fost dificil de anticipat de oricine. Cine ar fi crezut că Patricia, după o pauză de un an, revenită în aprilie în circuit după ce a devenit mamă, va veni din precalificări (!) și va lupta pentru titlul de la București? Patricia mărturisea chiar ieri că, în afară de ea și de Răzvan Sabău, nu crede că cineva și-ar fi imaginat că ea va ajunge în finala turneului. 

A fost povestea turneului. O poveste începută pe 6 iulie, când Patricia, fără a avea clasament (punctele adunate din ITF-uri), a jucat primul meci în turneul de pre-calificare și încheiată două săptămâni mai târziu, după un total de șapte meciuri jucate la rând; trei victorii obținute pe tabloul de calificări și patru pe tabloul principal, în fața unor jucătoare precum Anna Bondar, Anastasija Sevastova, Kristyna Pliskova sau Laura Siegemund. 

Patricia nu și-a putut încheia săptămâna de vis cu primul titlu WTA, dar cu toate astea, ea a pleacat de la București cu un salt spectaculos în clasament (a început turneul fiind fără clasament și a urcat, de azi, până pe locul 264 WTA), cu încredere și cu o idee destul de clară despre ce vrea să facă de acum înainte în tenis.

Dincolo de rezultate, locuri în clasamente și victorii, un alt mare câștig pentru Patricia este la nivel de atitudine. Am avut ocazia, săptămâna trecută, să vedem o Patricia transformată, împlinită, dar și conștientă că nimic nu e garantat. “De când a venit Sofia în viața noastră, s-a schimbat tot modul meu de a gândi. Înainte eram o persoană foarte impulsivă, nu aveam răbdare. Acum totul s-a schimbat. N-am fost conștientă de schimbare, dar o simt și mă văd pe mine altfel”, povestea Patricia, în prima apariție a săptămânii la BRD Tennis Insider, emisiunea produsă de 30-0. Ieri, după finală, când s-a reîntors în studio, n-a făcut decât să întărească ideea că avem în față o jucătoare care se redescoperă pe sine și care va fi foarte interesant de urmărit de acum înainte.

Performanța Elenei Rybakina

Evoluția Elenei Rybakina de la debutul în circuitul WTA și până la primul titlu WTA cucerit n-a fost una din cale afară de spectaculoasă. Totul s-a petrecut sigur, cu pași relativi mărunți. 

Rybakina a debutat în circuit în 2017, la Moscova iar un an mai târziu, la Sankt Petersburg, ea bifa prima victorie pe un tablou principal WTA. Acela a fost momentul ei și punctul de plecare; fiind clasată pe locul 450 WTA, Elena a avansat pe tabloul principal după trei meciuri câștigate în calificări și le-a învins pe Timea Bacsinszky și Caroline Garcia (pe atunci în top 10) pe tabloul principal. După mai multe turnee câștigate la nivelul circuitului ITF, Rybakina a încheiat anul în top 200.

În acest sezon a făcut un salt de aproape 100 de locuri în clasamentul WTA de la începutul anului, a câștigat trei turnee ITF și a avut, la un moment dat, o serie de 10 victorii consecutive. Rybakina a ajuns la București fiind la un pas de intrarea în top 100. Venea după prima semifinală WTA a carierei (‘s-Hertogenbosch). Totuși, nimeni nu avea să anticipeze ce va urma: în drumul către primul titlu WTA,  ea a trecut, pe rând, într-o manieră dominantă de Paula Badosa (7-5, 7-6), Jaqueline Cristian (6-1, 6-0), Viktoria Kuzmova (7-6, 6-3), Martina Di Giuseppe (6-3, 6-2) și Patricia Țig (6-2, 6-0). 

Elena Rybakina are ceva ce nu multe jucătoare ofensive pot produce pe un teren de tenis: o nonșalanță incredibilă în a-și surclasa adversara, fără a da senzația că face vreun efort. E acel tenis “easy power” în care generează forță din nimic, își copleșește adversara cu greutatea loviturilor și poate face diferența cu singură lovitură. Nu are nevoie să construiască pentru a fi decisivă, nu trebuie să aștepte mingea potrivită pentru a accelera și nici nu trebuie să fie neapărat într-o poziție corectă pentru a face diferența. E un tenis fulgerător, care atunci când funcționează la parametri normali, face ca adversarei să îi fie extrem de dificil să găsească soluțiile potrivite pentru a opri un asemenea asalt. A demonstrat-o, cu vârf și îndesat, săptămâna trecută la București. Și destule voci autorizate cu care am interacționat în această săptămână s-au declarat convinse că Rybakina va fi o jucătoare foarte redutabilă în viitor.

Importanța turneului de la București pentru jucătoarele din România

Dacă mai era nevoie de vreo dovadă în acest sens, am primit-o: în urmă rezultatelor înregistrate la turneul de la București, cel puțin patru jucătoare din România au reușit rezultate care care nu fac decât să le ușureze munca de acum încolo. 

Am spus deja de Patricia Țig, care din postura de jucătoare fără clasament saltă acum direct pe 264 (din 5 august, punctele din ITF-uri vor fi din nou acordate și în WTA; toate punctele adunate în ITF-uri de-a lungul sezonului vor fi aplicate retroactiv, ceea ce înseamnă alte puncte în contul Patriciei). Pati mai are și opțiunea de a-și folosi, atunci când va considera, clasamentul protejat.

Meciul câștigat de Jaqueline Cristian (care a primit wild card pe tabloul principal) în fața Soranei Cîrstea a fost prima ei victorie vs. o jucătoare din top 100. Bonus, a apropiat-o pe Jaq de intrarea în Top 200, ea urcând până pe locul 202.

La rândul ei, Irina Begu a revenit, în urma calificării în sferturile de finală, în primele 100 de jucătoare ale lumii. Evident, un clasament mai bun înseamnă mai multe șanse de a fi acceptate pe tablourile de calificări sau principale ale turneelor mari, deci și mai multe puncte. 

Dacă Irinei Begu și Patriciei Țig turneul de la București le-a adus victorii prețioase și un salt important în clasament, Gabriela Ruse și Jaqueline Cristian s-au ales și cu o experiență prețioasă, dar și câteva răspunsuri pe care, probabil, le căutau. Toate meciurile câștigate și revenirile spectaculoase care le-au dus în prima finală WTA în proba de dublu le-au oferit Gabrielei și lui Jaqueline acea experiență de care au atâta nevoie, dar și confirmarea că se poate. Au avut ocazia de a juca și de a-și testa nivelul cu adversare valoroase și mult mai experimentate, dar și mult mai obișnuite cu nivelul din circuitul WTA. E tipul de experiență la care pot apela atunci când vor avea nevoie. Și este exact la ceea ce este bun turneul de la București, exact de ce e nevoie ca el să rămână în calendar; pentru că este nemaipomenit de util jucătoarelor din România.

Ce se va întâmpla cu turneul?

Dacă va rămâne, nu știe, deocamdată, nimeni. S-a spus sau s-a crezut de multe ori în ultimii ani că turneul de la București în actuala lui configurație și-a jucat ultimul meci, dar de fiecare dată aceste idei s-au dovedit în cele din urmă a fi false. Primele impresii de după finalul turneului au fost similare cu cele de la finalul ediției de anul trecut: niciuna din părțile implicate nu știe cu certitudine ce urmează, dar partea română (federație, sponsorul oficial) își dorește să găsească o soluție, înțelegând importanța prezenței turneului în România și pe mai departe.

O reacție oficială a venit de la George Cosac, vicepreședintele FRT, care a spus, la BRD Tennis Insider (începând de la 03:46 în video-ul de mai jos), că „este o competiție extrem de necesară României, pentru generația de după Simona, iar performanțele ne îndreptățesc ca țară să apărem în calendarul internațional. E de neconceput ca la performanțele noastre să nu fim în calendarul WTA”.

Întrebat de ce negocierile pentru ediția de anul acesta s-au lungit până în ultima clipă, oficialul FRT a spus că “Au fost eforturi, dar nu am avut niciun contract ferm cu MTS, în același timp proprietarul licenței și-a dorit foarte mult să ducă turneul acasă la Budapesta și iată că din aceste motive negocierile au avut loc foarte târziu.”

Dacă Jeno Marky va dori să ducă până la urmă licența înapoi la Budapesta (lucru probabil complicat oarecum de faptul că, între timp, Budapesta a preluat organizarea finalei noii Fed Cup), are FRT un plan de rezervă?

„Intenția domnului Țiriac este să cumpere o licență (…) astfel încât România să rămână pe harta circuitului WTA, pentru că aceste fete chiar merită să aibă o competiție în România, la fel ca și fanii acestor fete. Indiferent că va fi la București sau unde se va întâmpla„, a spus George Cosac.

Dacă va fi vorba de o altă licență, vom putea vorbi și de o altă dată de desfășurare, și de o altă categorie de importanță? Sigur că ar fi, poate, bine ca turneul să aibă loc înainte de un Slam, a spus Cosac, dar „Eu cred că o competiție de această anvergură e potrivită pentru tenisul nostru. Cu excepția Simonei, care nu e ajutată de o astfel de competiție, în rest, toate fetele noastre se regăsesc foarte bine aici.”