Directorul Transylvania Open confirmă: Clujul a fost aproape de WTA Finals. „Cred că ar fi fost cel mai mare eveniment sportiv de la noi”

Publicată de 30-0 la începutul lunii, informația că un oraș din România ar fi în cursa pentru a găzdui o competiție atât de importantă la nivel mondial în tenis precum WTA Finals a surprins pe multă lume. De înțeles, de altfel, în condițiile în care infrastructura din România, dimensiunile pieței de la noi și istoria recentă nu-s de natură să încurajeze atunci când le compari cu concurenți mult mai puternici de peste glob. Și, în plus, conversația internațională despre gazda WTA Finals a fost dominată de alte locații, precum Arabia Saudită sau Cehia.

Totuși, Cluj-Napoca n-a fost deloc departe de a găzdui WTA Finals în acest an. Ajutată, e drept, de o conjunctură specială, unică și, cel mai probabil, greu repetabilă la nivel internațional, candidatura Clujului a prins vânt în pânze pe măsură ce procesul de decizie al WTA (întârziat și criticat pentru asta în lumea tenisului) a avansat și a avut momentul ei în care totul a părut posibil. Iar scenariul în care cele mai bune opt jucătoare din lume își dispută trofeul sub luminile primitoare ale Clujului, în BT Arena, începuse să se contureze.

Până la urmă, decizia WTA a fost de a merge cu Cancun pentru 2023. Dar, deși Clujul n-a fost ales, iar regretul este normal atunci când iei în calcul impactul pe care l-ar fi putut avea în tenisul românesc un astfel de eveniment, simpla prezență în conversație este o realizare în sine și o potențială ușă deschisă spre alte proiecte în viitor.

Am discutat cu Patrick Ciorcilă, directorul Transylvania Open, despre ce a presupus acest proces și despre detalii din culise, captivante adesea pentru mulți fani ai tenisului.

Patrick, întâi, e adevărată informația că ați fost în cursa pentru a găzdui WTA Finals la Cluj? Și dacă da, cum a apărut posibilitatea asta?

Da, e adevărat. Noi n-am putut să spunem nimic până acum pentru că n-aveam cum să vorbim până nu s-a luat o decizie.  

Noi am fost contactați de ei. Am păstrat mereu legătura cu WTA-ul, datorită faptului că am fost cel mai bun turneu de 250 din lume anul trecut și avem o relație strânsă, tocmai pentru că ne-am dat mereu silința și am avut super calitate la turnele noastre. Așa că am început să vorbim din prima săptămână din august. Am lucrat foarte mult personal cu ei, am stat mult pe Zoom, telefoane, și așa mai departe, am intrat foarte mult în cele mai mici detalii. De la ce înseamnă producție TV, ce înseamnă necesarul la hoteluri – aveau cerințe foarte mari, mult peste ce ne-am fi așteptat, dar pe care Clujul le putea duce. Rezervasem hoteluri pentru asta în tot orașul, peste 300 de camere la hoteluri. Practic, sunt 28 de jucătoare, cu tot cu dublu și alternates, cu echipele lor. Plus încă 200 de oameni din staff-ul WTA, pentru că ei își aduc toată echipa, așa că totalul era undeva la 300 de camere pe noapte, timp de 14 zile.

După aceea, tot ce înseamnă parte tehnică, logistică, noi îndeplineam toate condițiile. Sala îndeplinește condițiile, pentru că BT Arena e foarte performantă, s-a investit mult în ea, mai nou și pe partea de lumini, adică, din punct de vedere logistic, organizatoric, noi îndeplineam absolut tot ce aveau ei nevoie. La număr de terenuri eram acolo, număr de locuri în sală eram acolo, aeroportul era ok, adică nu erau probleme de genul ăsta.

Bineînțeles că decizia finală luată de ei a fost pur financiară, cu atât mai mult cu cât, acum, în momentul ăsta, calendarul arată rău pentru toată lumea. Au multe critici pentru chestia asta, dar cred că este o chestie asumată pentru că financiar, cu siguranță, e mult peste ce am fi putut noi să oferim. 

Pentru voi, financiar, ce ar fi însemnat dacă ați fi primit turneul?

Fără să intru în cifre cifre, ca principiu ar fi însemnat să ne asumăm în cel mai rău caz costurile operaționale. Lăsăm la o parte premiile în bani care probabil că vor fi între 9 și 13 milioane de euro – premii pe care, în mare parte, au spus că pot să și le asume ei; noi urma să suportăm cheltuiele operaționale. Care, ca nivel de costuri, ar fi fost la un nivel de peste un WTA 500, ca să facem o comparație. Pentru că sunt multe noapte de cazare, sunt mai multe zile pentru producție înainte la sală, sunt mai multe cerințe pe producția TV, multe alte lucruri care, normal, nu ți se cer. Iar toate chestiile astea trebuie să fie cele mai performante. Aveam nevoie de asemenea de Hawkeye, bineînțeles.

Noi ne-am fi asumat partea operațională, și asta ar fi însemnat să luăm sponsor local și să ne ocupăm de tot ce înseamnă partea de vânzare a biletelor. Care, bineînțeles, ar fi fost un venit important, dar erau, întâi de toate, un risc pe care trebuia să ni-l asumăm. Adică, gândește-te, provocarea cea mai mare era că aveam nici măcar două luni la dispoziție.

Cum a fost când ați aflat răspunsul? Te-a dezamăgit? 

Răspunsul oficial l-am aflat și noi din presă, pentru că ne-au zis clar că nu vor comunica nimic înainte. Am aflat că nu vom fi noi cu câteva ore înainte de a afla că alegerea e Cancun. Am primit un mail frumos, în care mulțumeau pentru dedicare și așa mai departe, dar că vor alege să meargă cu o altă locație. Și apoi am aflat de Cancun. A fost o mare surpriză, pentru că nici măcar nu era Cancun pe listă. La nicio discuție. Eram Cluj, Arabia Saudită, normal, despre care am aflat că a căzut pentru că nu a fost aprobat de jucătoare. Și Praga.

Eu mă așteptam 99% să fie la Praga, pentru că mă gândeam că vor să țină evenimentul în Europa, dat fiind că finala BJK Cup e la Sevilla. Și mi-au și spus că vor să stea în Europa, atâta timp cât nu reușesc să închidă un deal pe 5 ani. Acesta era și rămâne obiectivul lor principal și în continuare: un contract pe o perioadă lungă, poate 5 ani, bineînțeles pe alte sume. Probabil că vorbim de 100 de milioane de euro sau mai mult.

Noi eram o variantă pentru acest an, în cazul în care nu le-ar fi ieșit contractul pe 5 ani. Și eram o variantă foarte convenabilă pentru ei, pentru că se puteau baza că aducem calitate, BT Arena îndeplinește condițiile. Dezavantajul era că nu aveam românce în turneu. Deși eu la evenimentul ăsta m-aș fi așteptat oricând să avem sold-out zilnic, indiferent cine juca, pentru că e genul de eveniment care aduce oameni din toată lumea. Și cred că ar fi avut un impact pe care, probabil, doar cu cel de la finala Europa League de la București putem să îl mai comparăm. Cred că ar fi fost cel mai mare eveniment sportiv ever de la noi. Ca impact mă refer, știi? Și ca vizibilitate. Să ai așa ceva în România era… wow. 

Ar fi fost realizabil pentru voi? Ați fi putut să vă recuperați investiția dacă s-ar fi întâmplat?  

Nu am fi făcut-o ca să câștigăm sau ca să ne recuperăm investiția. Cred că era o șansă să ne recuperăm investiția, dar cu foarte mari eforturi. Și cumva nu știam, și nici acum nu știu, pentru că eu nu am discutat cu niciun sponsor înainte să aflu decizia WTA.

Le-am dat cifrele din experiența mea și gândindu-mă la ce impact mare are evenimentul, cam la ce valori ne-am putea aștepta de la parteneri. Am făcut niște estimări, dar despre care nu aveam cum să știu dacă sunt aproape de realitate, ținând cont că aveam o lună la dispozitie. Dacă am fi avut un an, cu siguranță cifrele pe care le-am pus acolo ar fi fost mult mai mari. Nu cred că am fi pierdut foarte mult. Nu cred că am fi fost pe plus, asta cu siguranță.

Dar am fi făcut-o oricum. Adică nu mai era vorba doar despre noi, era vorba de țară, de oraș, era despre tot tenisul românesc, despre toate efectele pozitive. Și am fi făcut turneul și pentru noi, adică ar fi ipocrizie să zic că pentru mine nu era important. Ar fi fost cea mai mare mândrie, îți dai seama. Pentru CV-ul nostru, ca echipă, nu poți să faci ceva mai mult de atât, știi?

Dar nu pot să zic nici că sunt surprins de decizie. Sunt doar surprins de locul în care s-a dus evenimentul, dar nu sunt deloc surprins că n-au venit la Cluj, pentru că trebuie să ne gândim și la ce înseamnă piață și la impact. Probabil că acesta a fost unul dintre criterii. Nu poți să compari Mexicul cu România ca piață niciodată. 

Dar alegerea finală ți se pare inspirată, ținând cont de cum arată calendarul?

Sunt foarte sigur că ei își asumă lucrul ăsta și știu foarte bine că, din punct de vedere al calendarului, e departe de a fi cea mai bună variantă. Mai ales că asta ne încurcă puțin și pe noi, pentru că sunt jucătoare care fie joacă la Cancun, se luptă să joace la Cancun, sau, dacă nu, o să joace la Elite Trophy, care e în China. Există jucătoare cum e Krejcikova, de exemplu, care probabil joacă simplu la Elite Trophy în China, o să joace dublu la Cancun și o să joace și BJK Finals la Sevilla. Adică trebuie să zboare din China în Mexic și din Mexic, după 2-3 zile, să zboare să joace la Sevilla. Ceea ce bineînțeles că e puțin inuman. Dar probabil că e o chestie asumată, e cu siguranță doar o decizie de un an și, începând cu anul viitor, eu personal cred că tot vor merge în Arabia Saudită.

A fost vreun moment în care, la cum evoluau lucrurile, ați simțit că aveți șanse reale, că turneul chiar ar putea ajunge la Cluj?

Da. La început n-am crezut. Erau niște discuții pe care am zis hai să le avem; dar n-am crezut nicio secundă atunci. Dar cu cât treceau zile și săptămânile, credeam tot mai mult și chiar am crezut la un moment dat, deși n-am vrut să sper foarte mult să nu fiu dezamăgit. Am crezut că se poate, pentru că, realist, vedeam că opțiunile încep să nu mai fie. Mai ales când am aflat, acum în jur de două săptămâni, că Arabia Saudită nu va fi, deja mă gândeam că e o șansă. În toate discuțiile, toată lumea zicea Praga aproape done deal, dar nu mai era nimeni altcineva!

Iar noi mai aveam un avantaj foarte mare. Noi, având deja Transilvania Open în sală, la două zile după finala TO aveam prima zi de antrenament pentru WTA Finals.

Toată logistica era acolo. Deci erau sute de mii de euro, probabil, economisite pe ce înseamnă setup de terenuri. Ca să pui un teren timp de o săptămână acolo, te costă zeci de mii de euro. Doar ca să îl pui și să-l iei, nu să-ți rămână. Din start, banii aceea erau economisiți. Apoi, echipa era deja formată, setup-ul pe tribune era deja făcut. Singurul lucru ce ne mai rămânea de făcut pe logistică era să facem un teren din două terenuri, cum știi că avem la Transylvania Open.

Și atunci mă gândeam, de ce nu? Detaliile în care am intrat cu ei erau atât de profunde încât te gândeai că, dacă nu era o dorință clară, n-am fi ajuns aici.

Chiar dacă nu a ieșit cum v-ați dorit, vezi vreun plus din experiența asta? Ceva cu care ați rămas? 

100%. Cu siguranță. În primul rând, e vorba de mândria echipei, e vorba de faptul că și eu sunt mândru că am fost acolo, că am fost la masă. Asta înseamnă că ceva facem foarte bine. A fost o experiență și pentru mine să văd ce înseamnă un astfel de eveniment și să-mi dau seama că nu suntem departe și că am putea să fim capabili să-l facem, dacă vreodată ni s-ar da șansa asta. Și pentru oraș cred că a fost o mândrie, chiar dacă nu s-a concretizat, cred că a fost o mândrie pentru oraș, pentru că a fost cu siguranță ceva adevărat. Pentru mine, personal, a fost o experiență mișto și sunt ok că am fost acolo la masă, chiar dacă nu ne-a ieșit. În trei ani de zile, de la a nu avea niciun turneu, la a face atâtea turnee și a fi luați în calcul pentru WTA Finals, eu zic că ne-am mișcat binișor. 

Relația cu WTA cum a rămas după această experiență?

Am o relație foarte, foarte bună, strânsă, cu ei. Am o relație foarte bună și cu Steve Simon și cu toată lumea de acolo. Ne-au ajutat foarte mult la început când am avut nevoie de know-how ca să începem să facem aceste turnee. Ei ne apreciază foarte mult, pentru că ei caută parteneri stabili, care vor să aducă plus valoare.

Multe turnee din afară, dacă o să mergem sau să mergeți, o să vedeți că pe partea de logistică și pe implementare neglijează multe aspecte. Noi nu facem asta. Noi, în România, vrem să oferim cel mai bun serviciu. Și atunci ei apreciază chestia asta pentru că dă plus valoare produsului. Și da, noi vrem să rămânem în circuit pe termen lung. Asta am zis și asta și vrem să facem.

Lucrăm deja intens la treaba asta să reușim să păstrăm o licență pentru noi și să ținem turneul ăsta pe mai departe, să avem o predictibilitate pe 10 ani sau mai mult, dacă se poate. Relațiile sunt foarte bune, n-am rămas cu niciun fel de resentiment, am înțeles total explicația lor. Mergem înainte.

Pregătirile pentru Transylvania Open cum merg?

Merg foarte bine. Pe partea de vânzări de bilete suntem mult mai bine decât anul trecut. Am adoptat, cred eu, și o politică mai bună, am învățat din anumite lucruri pe care le puteam face mai bine anul trecut.

E bine de spus că prețurile sunt la 50% din ce au fost anul trecut. Toate prețurile pe care le-ați văzut anul trecut sunt la jumătate de preț anul acesta. Nu neapărat pentru că nu consider că au fost prețuri corecte, cred că sunt. Dar am vrut să oferim prețuri foarte accesibile ca să avem tribunele pline. 

Și am vândut extrem de bine, mult peste așteptări până acum. Mai ales la fazele finale cu siguranță va fi sold out, vineri, sâmbătă, duminică. Și o noutate e că vom avea o nouă tribună în locul lojelor pe care le-am avut în spatele jucătoarelor. Vom avea o tribună de 700 de locuri, care deja este sold out la fazele finale.

Terenul central va arăta mult mai bine, atmosfera va fi mult mai bună cu această tribună plină aproape de jucătoare. Deci eu cred că o să fie o ediție super mișto.

Nu mă aștept să avem extrem de multe jucătoare din top 10-20, din cauza acestui calendar de final de sezon. Dar mă aștept să mai fie surprize.

O avem pe Sorana după rezultatul ăsta foarte mare de la USO. Și tot timpul, ca de obicei, ne concentrăm și ne bazăm mult pe românce, pentru că ele atrag foarte mult. Eu sper să văd cât mai multe românce mai departe, în semifinală, în finală, dacă se poate.Până la urmă, de aceea WTA are așa de mult succes în România, de aceea suntem așa de bine văzuți, datorită jucătoarelor, pentru că avem atâtea în top. Prefer să avem jucătoare din România, indiferent contra cui joacă, pentru că o să atragă mai mult decât dacă vine o jucătoare de pe locul 8-9.

Am avut discuții mai multe cu jucătoare de top, am avut discuții și cu Caroline Wozniacki, care nu a putut să vină. Condițiile erau mult prea greu de atins pentru un turneu cum suntem noi, ca ea să vină din Miami. Ea vrea să rămână în Miami până la finalul anului să se pregătească acolo. Nu puteam să îi îndeplinim așteptările financiare pe care ea le avea ca să joace la acest turneu. Important e, cum am zis eu tot timpul, să vină să joace cine își dorește și cine crede că turneul e de ajutor. Prefer să vină jucătoarele care își doresc să joace. 

*

Caroline Garcia, Donna Vekic și Karolina Pliskova, pe lista Transylvania Open

Iar surprizele au apărut astăzi, odată cu anunțul făcut de turneu pe conturile oficiale în ce privește jucătoarele ce vor veni la Cluj. Caroline Garcia, numărul 11 în lume și deținătoarea la zi a titlului WTA Finals, Donna Vekic, locul 21, și dubla finalistă de Grand Slam Karolina Pliskova, de asemenea fost lider mondial, vor fi capul de afiș al tabloului din acest an.

Ele li se alătură Soranei Cîrstea, aflată la cel mai bun sezon al carierei, recent sfert-finalistă la US Open.

Alte românce vor fi, de asemenea, pe tabloul principal: Ana Bogdan, Jaqueline Cristian și Patricia Țig, aceasta din urmă intrată cu un clasament protejat. Transylvania Open are loc între 16-22 octombrie și e, practic, singurul turneu european rămas în acest an în calendarul WTA. Pentru calificările de pe 14-15 octombrie accesul va fi gratuit, iar pentru tabloul principal fanii au la dispoziție un număr limitat de 100 de abonamente care asigură acces la tot turneul, dar și bilete de o zi, care asigură accesul pe ambele terenuri.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

Fotografii: Transylvania Open