Totul a meritat. Pentru meciul dintre Diego Schwartzman și Dominic Thiem, acest Roland Garros trebuia să se țină | Gânduri la cald după meciul turneului
Cum să se lovească aÈ™a, de ce mai sunt în picioare, când îi opreÈ™te cineva? E doar sport, desigur. Doar tenis. Dar aceste meciuri ne arată – fără filtru – forÈ›a pe care corpurile noastre de oameni o au. Și rezistenÈ›a acestui organism complex în care, de ani buni, ne pierdem încrederea. Iar lupte ca asta ne demonstrează puterea mentală, rezilienÈ›a de care mintea omului e capabilă atunci când, după „gata, nu mai pot“, alegi să mergi înainte.
Bine că s-au oprit ei! Pentru că noi, norocoÈ™ii care i-am putut vedea pe aceÈ™ti doi prieteni buni împingându-se unul pe altul până la marginea prăpastiei, n-am fi avut puterea să-i oprim.Â
Au pățit asta și cei care puteau întrerupe meciul din cauza ploii, devreme în setul doi, când Diego și Dominic s-au dus singuri spre bancă, spunându-i arbitrului de scaun că terenul a devenit periculos. Și cred că e un cuvânt potrivit - acest „periculos“ - pentru a încerca să descriem un joc ca ăsta. Căci nu-mi amintesc când am văzut ultima oară un meci consumat la o intensitate așa de mare. Au mai fost, desigur, dar mai bine ne lăsăm amețiți de memoria proaspătă a unui joc de tenis cu totul special. Uite câteva gânduri „la cald“:
1. A câștigat Diego Schwartzman. Însă nici Dominic Thiem n-a pierdut. Câteva puncte au făcut diferența, cei doi au egali în rest: același efort, același curaj, aceeași pasiune. Aceleași emoții. Că la final au dat mâna și s-au îmbrățișat, asta a întărit, pentru mine, dimensiunea umană, sensibilă a meciului. Căci mașinile, oricât de mult le-am fi perfecționat, n-ar fi putut juca un astfel de meci.
2. Nu l-am văzut pe Thiem jucând atât de multe slice-uri pe partea de rever. Știu că e o găselniÈ