Torro-Flor – Raluca Olaru, cel mai bun meci al turneului

Duelul româncelor din optimi, meciul dintre Ema Bogdan și Alexandra Cadanţu a opus două stiluri destul de diferite: joc agresiv construit în jurul perechii serviciu-dreapta, pe de o parte, faţă de joc omogen construit în jurul deplasării şi al varietăţii loviturilor, de partea Alexandrei. Azi a câştigat constanţa şi omogenitatea.

În plus, Alexandra Cadanţu a avut un avantaj şi la capitolul mental. Ema Bogdan a servit pentru set la 5-4, însă nu a putut să-şi câştige serviciul. A sfârşit prin a pierde setul cu 7-5. În setul doi, jocul ei s-a dezintegrat complet: multe greşeli neforţate, mai ales pentru că Ema a riscat la momentul nepotrivit. Scor final: 7-5, 6-1.

Până acum, la acest turneu, am văzut foarte multe jucătoare românce şi sunt plăcut surprinsă: niciuna nu seamănă cu cealaltă. Fiecare are stilul ei distinct de joc. Dintre cele pe care le-am văzut în premieră săptămâna aceasta, preferatele mele sunt Cristina Mitu şi Alexandra Cadanţu. Amândouă au o deplasare naturală şi anticipare foarte bună. Cristina se remarcă prin faptul că generează lovituri puternice şi precise fără prea mare efort, şi pe stânga şi pe dreapta. Tactic, mai ia şi hotărâri nefericite, dar se redresează repede. Cel mai bine joacă atunci când atacă. Atunci când totul se leagă, jocul ei spectaculos este o plăcere de privit.

Alexandra absoarbe foarte bine viteza loviturilor adversarei şi redirecţionează mingea cu uşurinţă. E foarte versatilă, se adaptează imediat şi are o mentalitate de ninja care nu dă nimic pe gratis. Cel mai bine joacă când contra-atacă. E o experienţă foarte interesantă s-o vezi etalându-şi toată gama de lovituri şi alegând soluţia corectă pentru schimbul respectiv.  Alexandra va juca mâine cu Parmentier, care a trecut de Brianti cu 75 61. Va fi un test important, pentru că franţuzoaica are un joc solid şi constant, însă în forţă. Va fi interesant de văzut ce soluţii va găsi Alexandra, pe care o bănuiesc că are o gândire tactică foarte bună.

Știa Ferrero de ce a venit pentru Torro-Flor: posibilă favorită pentru accederea în finală?

V-am mai povestit de Maria Teresa Torro – Flor (eleva lui Juan Carlos Ferrero) şi ale ei lovituri năprasnice. Pe site-ul BCR Open, Ferrero a dat un interviu în care a descris loviturile spaniolei ca potrivite mai degrabă pentru circuitul ATP decât pentru WTA. Nu exagerează câtuşi de puţin.

Pe site-ul WTA nu este listată înălţimea ei, dar am văzut-o alături de Juan Carlos şi este la fel de înaltă ca el: 1,83. Atunci când are timp să se aşeze la lovituri, mai ales la dreapta, punctul e aproape terminat. Torro-Flor nu are decât o singură viteză: maximă. Strategia ei nu este să construiască punctul, ci să-l câştige cât mai repede. Şi cine are putea s-o contrazică, atunci când are la dispoziţie asemenea arme?

Până acum, în trei meciuri jucate în calificări şi două pe tabloul principal, Torro-Flor nu a pierdut niciun set, iar per set nu a pierdut niciodată mai mult de patru game-uri. Raluca Olaru a reuşit totuşi să-i expună şi latura mai vulnerabilă, care, nu era greu de bănuit, este defensiva. Până acum, nimeni nu a reuşit să stea cu ea într-un schimb destul de mult încât s-o oblige să apere.

Raluca a jucat tactic inteligent, şi mental a fost prezentă în meci de la început până la sfârşit. A servit bine, ceea ce era esenţial pentru a nu-i da ocazia spaniolei să-şi exerseze loviturile bombă încă de la retur. Apoi a încercat să atace pe serviciul lui Torro-Flor, chestie care adversarelor anterioare nu prea le-a ieşit.  În schimburi, deşi aflată sub un asediu permanent, Raluca a variat direcţia şi a câştigat multe puncte prin plasamentul foarte bun. Lovitura mea favorită este reverul Ralucăi, mai ales cel în lung de linie, foarte eficient.

Deşi a pierdut (6-4, 6-3), la capătul celui mai frumos meci al turneului, Raluca se poate mândri cu un meci în care a luptat tot timpul şi în care nu i-a dat adversarei mai nimic gratis. Loviturile ei nu au viteza supersonică a loviturilor spaniolei, dar sunt variate, flexibile şi au un timing excelent. Nu pot spune că mi-a sărit în ochi o slăbiciune evidentă. Raluca Olaru are un joc de calitate, şi merită să fie mai sus în clasament. Să sperăm că acest turneu, unde a avut un tablou foarte greu, îi va da încredere pentru viitor, pentru că talentul nu a plecat nicăieri.