Top 30 cele mai importante momente ale sezonului 2023 în tenis: o lungă așteptare

După numărul foarte mare de evenimente majore petrecute în ultimele sezoane, unele dintre ele de o importanță care transcende tenisul (turnee majore anulate, criza clasamentelor înghețate, circuitele întrerupte, retrageri de înalt profil), 2023 a venit cu o relativă acalmie la nivel înalt, cu cele două circuite căutând să-și regăsească suflul și ritmul post-furtună. Pentru fanii români, 2023 a fost despre altceva: despre o așteptare lungă, înnebunitoare, dureroasă, care nu s-a soldat, cel puțin deocamdată, cu răspunsul dorit, revenirea Simonei Halep pe teren.

Încheiem anul pe 30-0 cu tradiționalul Top 30 al celor mai importante momente ale anului. Realizat în fiecare final de an, Top 30 recapitulează, an de an, din 2012 încoace, evenimentele memorabile din tenis.

La fel ca la fiecare ediție, Top 30 momente importante ale anului este un mix imperfect între evenimentele din tenisul românesc și cel internațional. Ordinea nu este incontestabilă, ci mai degrabă ilustrativă. De asemenea, e important de reținut că unghiul din care ne uităm la toate aceste evenimente este cel al privitorului român de tenis, nu al fanului internațional/neutru.

***

30. Nouă din cele mai bine plătite zece sportive vin din tenis

În ciuda problemelor pe care, la rându-i, le are în interior când vine vorba de o distribuție mai eficientă a banilor către cât mai mulți sportivi, tenisul rămâne la un alt nivel comparativ cu majoritatea celorlalte sporturi, când vine vorba de femei. Cea mai bună dovadă: nouă dintre cele mai bine plătite zece sportive din lume în 2023 sunt jucătoare de tenis, alte trei figurând în Top 20, conform topului realizat de Forbes. Iga Swiatek conduce lista, cu un income de 23,9 milioane de dolari. Swiatek e a patra jucătoare de tenis (Serena, Sharapova, Osaka) care ocupă primul loc în topul câștigurilor de la apariția acestei liste (2008).

29. Retrageri de profil înalt

Lista numelor care au părăsit tenisul în 2023 nu e (nici n-avea cum) la fel de spectaculoasă precum cea din 2022 (doar o dată într-o generație se pot retrage în același an doi campioni precum Roger Federer și Serena Williams). Totuși, în 2023 am rămas fără nume ca Anett Kontaveit, fostă numărul 2 în lume, multipla campioană de Grand Slam la dublu și dublu mixt Sania Mirza – un simbol al tenisului din India -, Sam Stosur, fostă campioană de Grand Slam, Barbora Strycova, John Isner sau eternul Ivo Karlovic.

De asemenea, de notat pauza pe termen nedeterminat pe care a luat-o Garbine Muguruza, fostul lider mondial nemaijucând vreun meci din ianuarie.

28. Canada și Italia au triumfat în competițiile majore pe echipe

Canada, în premieră absolută, și Italia, cu un prim titlu după 47 de ani, au câștigat edițiile din acest an ale BJK Cup și Davis Cup. Cele două venerabile competiții pe echipe au traversat ani grei în ultimul deceniu, dar au prins un pic de culoare în obraji anul acesta, în special Cupa Davis, al cărui turneu final s-a bucurat de audiențe mai pe măsura competiției. Ambele formate rămân însă expuse modificărilor prea dese, conjuncturilor politice din lumea tenisului și a pierderii de interes din partea fanilor.

27. Finișul din zori de la Melbourne

Meciul dintre Andy Murray și Thanasi Kokkinakis de la AO 2023 va fi cu greu uitat. Britanicul l-a întors cumva pe mai tânărul său oponent de la 0-2 la seturi, după un maraton halucinant de șase ore fără un sfert, încheiat dincolo de 4 dimineața la Melbourne. Asta după ce Andy jucase cinci ore în primul tur cu Berrettini. Murray a continuat sezonul în același ritm, oferind alte câteva maratoane de-a lungul anului; de altfel, trei din primele lui șase victorii ale sezonului au fost obținute revenind de la minge de meci.

26. Apariția lui Ben Shelton

Pentru un jucător care până anul acesta nu jucase măcar un meci în afara granițelor SUA, sezonul lui Ben Shelton e notabil. Tânărul american a făcut sferturi la Australian Open, în abia a doua lui experiență la un Slam, apoi a ajuns până în semifinale la US Open, continuându-și după aceea momentul cu primul titlu al carierei la Tokyo și un career high 15 ATP.

25. Medvedev, același specialist de hard. Și nu numai

Pus lângă cifrele lui Djokovic, bilanțul lui Medvedev nu e așa de ieșit din comun, dar asta nu înseamnă că nu e excelent. Rusul a construit o serie de 19 victorii în prima parte a anului, cu trei titluri consecutive, urmate apoi de o finală la Indian Wells și un titlu la Miami. Dar poate cea mai neașteptată reușită a lui Daniil a fost titlul de la Roma, pe o suprafață pe care nici măcar el n-a crezut că poate câștiga un turneu, cu atât mai mult un Masters. Per total, Daniil a adunat 66 de victorii, cele mai multe din circuit în 2023.

24. Anul de absență al lui Rafael Nadal

Accidentat în Australia, Rafa a trebuit apoi să accepte și să decidă că e mai bine să-și dea timp pentru refacere, chiar dacă asta a însemnat să rateze tot sezonul. Ba chiar a dat de înțeles că, atunci când o va face, se va întoarce pe teren doar pentru a-și lua la revedere. Turul său de adio nu e confirmat oficial pentru 2024, în sensul că Rafa își va șanse să joace atât cât va putea și nu există un deadline clar. Dar timpul rămas la dispoziție în circuit pentru unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor nu mai e mult.

23. Comeback-ul Elinei Svitolina

Una dintre revenirile spectaculoase ale anului. Venită după ce și-a luat un an de pauză pentru a deveni mamă, dar și într-un context personal complicat, dat de situația țării ei, reîntoarcerea pe teren a Elinei Svitolina a fost intensă. În aprilie, la mai puțin de șase luni după ce a născut, Elina era pe teren, iar câteva săptămâni mai târziu reușea un titlu la Strasbourg, sferturi de finală la Roland-Garros și, mai apoi, semifinale la Wimbledon, egalându-și astfel cel mai bun rezultat într-un turneu de Slam. Elina a încheiat anul pe locul 25, după ce era pe 1344 în aprilie.

22. WTA Finals: un dezastru memorabil

Una dintre cele mai criticate ediții de turneu din istoria tenisului s-a dovedit, spre surpriza nimănui, criticată pe bună dreptate. WTA Finals 2023 a fost un fiasco din toate punctele de vedere, și nici măcar tenisul propriu zis – atât cât s-a putut el, printre rafalele de ploaie și de vânt de la Cancun – nu a putut salva ceva. Totuși, titlul a fost câștigat de cea mai bună jucătoare din cele participante, Iga Swiatek.

21. Jannik Sinner a săltat un nivel

Finalul de an a fost absolut glorios pentru tânărul italian, care pare că a făcut cu ocazia asta pasul în față la un nivel superior, nivelul contenderilor la titlurile de Slam, acolo unde ar trebui să-l regăsim din 2024. Saltul său valoric a început din vară, când a câștigat primul său titlu de Masters, în Canada. În toamnă, Sinner a triumfat la Beijing și Viena, l-a învins pe Novak Djokovic la ATP Finals, ajungând apoi până în finală, apoi a condus Italia către titlul în Cupa Davis (unde a mai adăugat o victorie cu Nole).

20. Titlul lui Novak la ATP Finals

În ciuda acelui eșec amintit la Sinner, Novak Djokovic a fost jucătorul care a plecat cu trofeul la ATP Finals, o altă ediție găzduită la Torino. A fost al șaptelea trofeu câștigat în această competiție de Djokovic, un nou record.

19. Politicile tenisului și influența arabă tot mai mare

Old: potențiala fuziune între cele două circuite. New: potențiala creare a unui supercircuit care să includă doar marile turnee.

Cam între aceste două direcții au pendulat discuțiile din culisele tenisului în 2023, însă mult mai aproape de a deveni realitate este un alt trend: implicarea și creșterea influenței arabe în tenis. După investiții majore în alte sporturi precum fotbalul sau golful, era aproape inevitabil că tenisul va deveni următoarea țintă a investițiilor strategice ale Arabiei Saudite. WTA Finals și un turneu ATP Masters (fie prin cumpărarea și mutarea unuia deja existent, fie prin lansarea unuia nou) sunt primele două obiective ale acestei țări, ambele realizabile într-un viitor relativ apropiat. Deocamdată, ATP Next Gen Finals a fost primul turneu mutat în Arabia Saudită.

18. România în BJK Cup: mixed feelings

Un an amestecat pentru echipa României de BJK Cup. Nu putem să ne scuturăm de impresia că echipa noastră a tot fost aproape, în ultimul deceniu, de ceva remarcabil în această competiție, dar contextul fie nu ne-a ajutat, fie nu a fost exploatat la maximum. În 2023, primul an în care România a fost lipsită în întregime de generația ei de aur, am pierdut dramatic cu Slovenia, un meci care părea ca și câștigat, dar ne-am repliat apoi câștigând – tot în deplasare – cu Serbia, primind astfel o altă șansă la Grupa Mondială a BJK Cup, în 2024.

17. Cel mai bun meci feminin al anului: Muchova vs Sabalenka

Semifinala Roland-Garros a avut de toate, așa cum îți dorești să vezi la un meci cu o miză atât de mare și cu implicații atât de mari pentru ambele oponente. Muchova a câștigat o luptă strașnică de trei ore și 13 minute, 7-6 (5), 6-7 (5), 7-5, revenind de la 5-2 în decisiv și minge de meci salvată în fața numărului 2 mondial, într-unul dintre comeback-urile anului, un comeback care a transformat-o într-o finalistă de Grand Slam și o jucătoare de top. 

16. Cel mai bun meci masculin al anului: Djokovic vs Alcaraz, finala de la Cincinnati

E la concurență cu finala lor de la Wimbledon – ea în sine un clasic – dar reîntâlnirea celor doi de o lună mai târziu a avut o intensitate aproape viscerală. E, cumva, o situație similară ca în discuția despre două dintre cele mai faimoase Fedaluri din istorie: toată lumea reține pentru dramatism, simbolism și spectacol finala Wimbledon 2008, însă mulți cred că finala AO 2009 dintre cei doi a fost un meci chiar mai bun.

La fel și aici. În cea mai lungă finală de două seturi din trei din istoria circuitului masculin (3 ore și 49 de minute), Djokovic a reușit o revenire captivantă după ce a fost în dificultate reală în prima parte a meciului. Sârbul a recuperat de la set și break, salvând și o minge de meci în drum spre victoria cu 5-7, 7-6(7), 7-6(4).

Meciul a avut o însemnătate și dincolo de momentul propriu-zis. Poate nu întâmplător, sezonul lui Alcaraz nu s-a mai recuperat de acolo, în vreme ce Djokovic a mai pierdut doar un meci în circuit în restul anului.

15. Sabalenka ajunge pe locul 1

Într-un an în care a câștigat primul ei titlu de Grand Slam și a fost în discuție pentru toate celelalte trei, Aryna Sabalenka merita să urce, fie și temporar, pe primul loc în lume. Bielorusa a devenit, pe 11 septembrie, a 29-a jucătoare din istorie ocupantă a primei poziții a tenisului feminin, rămânând lider preț de 8 săptămâni. Ascensiunea Arynei e cu atât mai notabilă ținând cont de blocajul pe care l-a experimentat sezoanele anterioare în turneele de Grand Slam.

14. Bătălia pentru locul 1 între Alcaraz și Djokovic

A fost, practic, tema întregului an în circuitul masculin: challenger-ul, reprezentantul viitorului, versus ultima redută din Big 3 și omul care, treptat, a început să bată și să dețină majoritatea recordurilor exponențiale din tenisul masculin. Un afiș cum nu se putea mai bun. Alcaraz a început anul ca lider, dar a cedat imediat șefia lui Djokovic, după Australian Open. Ulterior, cei doi au făcut alte șase schimburi de locuri, în cele din urmă Novak consolidându-și locul 1 preluat cel mai recent pe 11 septembrie și continuând să adauge la recordul de 405 săptămâni ca lider. 

13. E primăvară iar pentru Sorana

Au mai fost semne încurajatoare în ultimii ani, dar în segmentul de hard de primăvară din 2023 Sorana Cîrstea le-a confirmat în totalitate, reușind o pereche de rezultate foarte importante, într-una din cele mai bune luni ale carierei ei.

În Dubla Soarelui, Sorana a făcut sferturi de finală la Indian Wells, oprită doar de Iga Swiatek, apoi a mers cu un pas mai departe, jucând semifinala la Miami, unde a fost oprită de Kvitova după un traseu ce a inclus victorii la Garcia, Muchova, Vondrousova și Sabalenka – toate, oponente foarte dificile, toate, învinse în două seturi de Sorana. A fost preambulul a ceea ce avea să urmeze în vară.

12. Transylvania Open își apără poziția – și titlul

Ce rollercoaster emoțional a traversat singurul turneu WTA250 organizat în România. În vară era la zile, poate chiar ore, distanță să anunțe că nu va mai avea loc. În schimb, nu doar că a avut loc, dar ediția din 2023 a fost, probabil, cea mai reușită. Dovadă că jucătoarele au votat din nou turneul clujean drept cel mai bun din lume la categoria lui, pentru al doilea an la rând, iar WTA s-a grăbit apoi să-i găsească o poziție în calendar pentru 2024, chiar la începutul sezonului, în februarie. Când impactul rezultatelor de pe teren a mai scăzut, tenisul românesc reușește să compenseze în felul acesta, prin influența și capitalul de simpatie adunate de TO. 

11. Sfertul Soranei de la US Open

În septembrie, Sorana Cîrstea a ajuns până în sferturile de finală la US Open, după un alt traseu impresionant, ce a inclus victorii de mare calitate contra Elenei Rybakina și Belindei Bencic. Sorana a fost oprită de o Karolina Muchova aproape perfectă în sferturi, dar performanța ei a rămas. Cu atât mai importantă și impresionantă cu cât a venit la 14 ani de la primul ei sfert de Grand Slam, cel obținut la Roland-Garros 2009 – un rezultat care i-a definit mai apoi traiectoria carierei și a alterat așteptările puse în ea, influențând felul în care s-a format ca jucătoare.

10. Titlul Igăi Swiatek la Roland-Garros

Iga e specialistă deja la Paris, unde s-a impus în 2023 pentru a treia oară, după o finală cu Karolina Muchova. A fost și singurul titlu de Slam reușit de Swiatek în acest sezon, un ușor pas înapoi după explozia din 2022, când a fost pe alocuri, invincibilă. Însă Iga s-a redresat, a învățat din experiența de a fi ținta tuturor și a încheiat anul în forță, reluându-și poziția de lider.

9. Titlul lui Novak Djokovic la Australian Open

Revenit în Australia după o absență cu cântec, era ușor de înțeles pentru oricine că Novak va face o țintă din titlul Australian Open. Pe care l-a câștigat pentru a 10-a oară, navigând cu ușurință printr-un tablou și un grup de contracandidați insuficient de convinși, la acel moment, că îi pot face opoziție. “A fost cea mai mare victorie a vieții mele”, a spus Djokovic, și, cel mai probabil, nu se referea la succesul în trei seturi din finala cu Stefanos Tsitsipas. A fost a doua oară când Nole l-a bătut într-o finală de Slam pe jucătorul grec.

8. Titlul Marketei Vondrousova la Wimbledon

Un upset clasic, cu atât mai fermecător cu cât a avut loc la Wimbledon, turneul unde astfel de performanțe capătă o audiență amplificată. Marketa Vondrousova a devenit jucătoarea cu cel mai slab clasament din istoria Erei Open care câștigă la Wimbledon. Învinsa ei din finală, Ons Jabeur, a trebuit să accepte acest rezultat pentru al doilea an la rând. Un mix captivant pe terenul de joc, Vondrousova și-a maximizat potențialul și a profitat din plin de oportunitatea apărută, în ceea ce a fost a doua ei finală de Slam.

7. Titlul Arynei Sabalenka la Australian Open

Sabalenka a debutat pe lista campioanelor de Grand Slam în stil, câștigând o finală captivantă, electrizantă, cu Elena Rybakina la Melbourne, în start de an. A fost un turneu în care Sabalenka n-a pierdut decât un set, și acela în meciul cu trofeul pe masă. Traiectoria ei din finală a fost, pe undeva, asemănătoare cu cea a întregii ei cariere până în acel punct: forță, inconstanță și găsirea, până la urmă, a controlului necesar pentru a depăși obstacolele. Cu atât mai prețios primul ei titlu de Slam.

6. Titlul lui Coco Gauff la US Open

Când vii atât de devreme în circuit, când ai predecesoare care au scris istorie, când reprezinți o piață atât de mare, e de înțeles hype-ul care a înconjurat-o pe Coco Gauff la sosirea în tur. La US Open 2023, n-a fost însă hype, ci Gauff demonstrând sub ochii tuturor că aparține și că merită locul în elita tenisului feminin. Excelent felul în care a răspuns, în vară, eliminării dezamăgitoare din primul tur de la Wimbledon. A fost un moment formator, căruia Gauff, 19 ani, i-a răspuns câștigând 18 din următoarele 19 meciuri și titlul de la New York, într-o finală cu Aryna Sabalenka în care a revenit după pierderea primului set.

5. Titlul lui Carlos Alcaraz la Wimbledon

Paradoxal, toată lumea a crezut că Alcaraz îi va da o replică puternică, poate chiar îl va învinge pe Djokovic la Paris, în vreme ce la Londra Nole va avea cale deschisă spre un alt trofeu la un turneu pe care îl stăpânește atât de bine. În schimb, Zeii Tenisului au decis invers. Dacă la Paris a fost doborât de emoții, Alcaraz a avut câteva zile de grație la Londra, incluzând – sau mai ales – finala cu Djokovic, pe care a gestionat-o impecabil: 1-6, 6-1, 7-6 (6), 3-6, 6-4 și al doilea său titlu de Grand Slam. Neașteptat până și pentru Carlitos viteza cu care a reușit să aibă succes pe iarbă. Alcaraz a devenit astfel primul jucător care-l bate pe Djokovic pe iarba de la Wimbledon din 2013.

4. Titlul lui Novak Djokovic la US Open

Tot o revanșă și-a luat Djokovic și la US Open. Similar cu AO, era un Slam pe care nu-l putuse juca cu un an înainte. Iar în fața lui stătea un oponent care-l bătuse pe sârb într-o finală la New York înainte, ba chiar într-un moment plin de încărcătură, refuzându-i șansa de a câștiga toate titlurile de Grand Slam într-un singur sezon. De data asta, Djokovic n-a avut nicio emoție cu Daniil Medvedev, cucerind astfel titlul la New York pentru a patra oară în carieră.

3. Recordul lui Margaret Court, egalat

Primul bărbat care ajunge la totalul de 24 de titluri de Grand Slam e Novak Djokovic, sârbul egalând astfel în 2023 un record considerat, de-a lungul istoriei, greu de depășit. Recordul aparținea australiencei Margaret Court, și a fost folosit de-a lungul anilor drept reper de către statisticieni și oameni de tenis. În ce măsură e relevant recordul lui Court, în condițiile în care a fost realizat într-o altă eră și în alte condiții, e o discuție separată. Cert e că Novak Djokovic dă el însuși greutate acestui număr acum, transformându-l dintr-o statistică veche într-un record modern. Nole a ajuns la această înălțime odată cu titlul reușit la US Open și are toate perspectivele să o și depășească.

2. Titlul lui Novak Djokovic la Roland-Garros

În terrmeni de dificultate, probabil că finala cu Casper Ruud a fost cea mai ușor de câștigat pentru Djokovic din cele trei finale de Grand Slam câștigate în 2023. În termeni de semnificație personală – dacă titlurile din Australia și America au avut greutate emoțională pentru el, Novak revenind cu succes pe terenuri unde absentase din motive ce n-au de-a face cu sportul – titlul de la Roland-Garros s-ar putea, totuși, să le depășească. Pentru că a fost prima oară când Djokovic a intrat de unul singur în posesia recordului de titluri de Grand Slam. Și nu oriunde, ci pe scena unde lui Djokovic i-a fost cel mai greu să spargă gheața.

Triumful de la Paris i-a adus al 23-lea titlu de GS, el desprinzându-se astfel dintr-o egalitate cu Rafael Nadal și preluând conducerea într-un clasament care i-a oferit glorie, satisfacție și multă motivație de-a lungul anilor, în special ținând cont că a trebuit să vină din spate și să recupereze o diferență mare față de principalii săi rivali. Cumva, la Paris a început să devină mai clar unde se poziționează Djokovic în istorie.

1. Decizia pentru Simona

După un an de așteptare grea, epuizantă, vestea suspendării Simonei Halep a lovit din plin. Patru ani de suspendare a dictat tribunalul Sports Resolutions în procesul de dopaj contra campioanei românce, cel mai important caz de acest gen din tenisul ultimelor decenii.

Runda a doua, și cea mai importantă, are loc la TAS, la apelul din februarie 2024.

Însă, până acolo, și indiferent de rezultatul de acolo, este aproape infernal de estimat impactul pe care această situație nefericită a avut-o asupra vieții Simonei, a sănătății ei emoționale, asupra carierei ei și, in extenso, asupra tenisului românesc și a relației personale pe care fanii români de tenis o au acum cu sportul în sine. Sunt aspecte pe care, probabil, le vom descifra mai bine în timp. Până acolo, pentru al doilea an consecutiv, cel mai important eveniment din tenis pentru noi e unul cu totul și cu totul nefericit.

***

Curios care au fost alegerile pentru locul 1 în acest clasament de-a lungul celor 10 ediții anterioare?

În 2011, am avut “Lovitura” – that forehand al lui Djokovic – marele moment declanșator de energii care a schimbat destinul unei semifinale de US Open. 
În 2012, locul 1 a revenit momentului istoric în care Roger Federer a atins cota de 300 de săptămâni pe primul loc. 
În 2013, a venit rândul lui Rafa Nadal să ocupe locul 1, cu revenirea pe locul 1 și anul său excepțional. 
În 2014, am trăit alt tip de istorie: o româncă a ajuns într-o finală de Grand Slam la simplu – Simona primea locul 1 în acest clasament pentru finala ei de la Roland Garros. 
În 2015 a fost Novak și sezonul său cu 3 Slamuri. 
În 2016, tot Novak și Grand Slamul său – sârbul deținea cele patru titluri de GS. 
În 2017, momentul anului în Top 30 al 30-0 era Simona Halep, care încheia pentru prima dată un sezon pe locul 1. În 2018, a fost primul Slam al Simonei.
În 2019 a fost, firește, titlul de la Wimbledon reușit de Simona Halep.
În 2020, momentul de vârf a fost clipa în care tenisul a repornit după o pauză istorică.
În 2021? A fost titlul câștigat de Novak Djokovic la Paris.
Iar în 2022: vestea suspendării provizorii din tenis a Simonei Halep

***

Ca de fiecare dată, e o bucurie să scriem pentru voi, pe Treizecizero, pe Lead, pe ATLT și în toate proiectele noastre. Vă mulțumim mult că ne citiți și ne sunteți alături. Sprijinul vostru ne ajută să mergem înainte. Să ne citim și ne regăsim cu bine la anul, cu noi surprize!