Top 30 cele mai importante momente ale anului 2021 în tenis

Cu un aer de schimbare. Așa s-a simțit tenisul în 2021, un an în general greu pentru acest sport, cu multiple provocări greu de anticipat cu câțiva ani în urmă. Schimbarea vine și pe teren, în ambele circuite – epoca Big 3, cea mai importantă din istoria tenisului, e aproape de final – dar și în afara terenului, unde lucruri și idei noi își fac tot mai des locul.

Încheiem anul pe 30-0 cu tradiționalul Top 30 al celor mai importante momente ale anului. Realizat în fiecare decembrie, Top 30 recapitulează, an de an din 2012 încoace, evenimentele memorabile din tenis.  

La fel ca în fiecare an, Top 30 momente importante ale anului este un mix imperfect între rezultatele tenisului românesc și cel internațional. Ordinea nu este incontestabilă, ci mai degrabă ilustrativă. De asemenea, e important de reținut că unghiul din care ne uităm la toate aceste evenimente este cel al privitorului român de tenis, nu al fanului internațional.

30. Belinda Bencic și Zverev, campioni olimpici

Turneele olimpice tind deseori să aibă campioni surprinzători, dar asta nu-i face mai puțin merituoși. La Tokyo, cei care s-au impus au fost Belinda Bencic, într-o finală cu Vondrousova, și Alexander Zverev, cel care a consolidat victoria cu Djokovic din semifinale cu o victorie în două seturi cu Karen Khachanov. Două reușite de vârf pentru cei doi, în particular pentru Bencic, care a trăit cel mai frumos moment al carierei. 

29. Fed Cup | Davis Cup

Competițiile pe echipe demonstrează că, în ciuda elanului cu care au fost repornite în ultimii ani, se găsesc într-o situație destul de complicată, în materie de timing și relevanță în calendar. E notabil că atât turneul final al Fed Cup, cât și cel al Davis Cup n-au generat cine știe ce amintiri pentru fanii neutri, care găsesc tot mai puțin timp și motive să dedice atenție acestor competiții, în ciuda tuturor modificărilor de format. A fost însă un an bun pentru Rusia, care a câștigat ambele competiții, cât și ATP Cup, concurența Davis Cup de la început de sezon. 

28. ATP Finals

Competiția masculină s-a mutat anul acesta din Anglia în Italia, iar dacă organizarea a fost la înălțime, tenisul nu prea a fost. Sunt mai multe cauze la mijloc, iar una notabilă este stilul de joc și matchup-urile jucătorilor calificați, dar ar trebui discutat poate mai mult despre cât de epuizați ajung jucătorii la final de sezon – accidentările suferite și retragerile care au urmat (Berrettini și Tsitsipas) stau drept dovadă că o competiție care ar trebui să fie perla coroanei nu reușește să se ridice de fiecare dată la această înălțime. Titlul i-a revenit din nou lui Zverev, care a oprit astfel seria câștigătorilor în premieră la ATP Finals.

27. WTA Finals

Mult timp sub semnul întrebării, WTA Finals a reușit să evite în ultimul moment anularea unei a doua ediții consecutive. După ce a devenit clar că Shenzhen nu mai poate organiza ediția 2021 (și asta, mult înainte de cazul Peng), WTA a intrat într-o cursă contracronometru pentru a găsi o alternativă. A găsit una literalmente în ultimul moment, iar Guadalajara a fost o reușită. Deși premiile au scăzut dramatic, energia bună a crescut invers proporțional, aducând un aer proaspăt pe final de sezon. Campioana, Garbine Muguruza, și-a primit și ea un premiu pentru intensitatea specială pe care a reușit s-o aducă în Mexic; un titlu care îi rotunjește o carieră tot mai frumoasă. 

26. Raluca Olaru

Una dintre performerele anului când vine vorba de jucătoarele din România a fost Raluca Olaru, care a jucat nu mai puțin de patru finale alături de Nadiia Kichenok, câștigând două dintre ele. Consistența arătată pe tot parcursul sezonului a dus și la o calificare în postura de rezervă la WTA Finals, o reușită în premieră în cariera Ralucăi. 

25. Federer

A fost anul în care am văzut foarte puțin din Roger Federer, și destui se întreabă dacă vom mai vedea vreodată ceva pe terenul de tenis din partea legendei elvețiene. Revenit (poate grăbit) după o accidentare care l-a ținut aproape tot sezonul 2020 pe tușă, Federer a strâns doar 13 meciuri în acest an (9-4), căruia i-a tras zăvorul după eliminarea dureroasă din sferturile Wimbledon. Deși am văzut sclipiri pe alocuri (lupta frumoasă, dar costisitoare de la RG, câteva momente la Wimbledon), finalul n-a fost deloc ce-și dorea Roger. Reîntors sub cuțit, Federer încearcă acum o revenire în vara lui 2022, la un an după ultimul meci oficial, când va avea aproape 41 de ani. Și dacă va mai juca un singur game, și acel moment se va regăsi cu siguranță pe lista celor mai importante momente ale sezonului 2022.  

24. Sorana

2021 a fost un an foarte bun pentru Sorana Cîrstea, poate cel mai bun al ei de la urcarea în elita tenisului, la începuturile carierei. Cu un joc mai nuanțat, o pregătire fizică îmbunătățită și, peste toate, o mentalitate mult schimbată în bine, Sorana a reușit multe victorii și rezultate importante, întorcându-se în săptămâna a doua a unui Slam și reușind primul ei titlu după mai bine de un deceniu. 

23. Meciurile anului

Am avut ce vedea în 2021 în ambele circuite. Au fost finale și semifinale de Slam bune (precum Djokovic – Nadal, Djokovic – Tsitsipas sau Barty – Pliskova), au fost finale și la alte nivele (precum Badosa – Azarenka, la Indian Wells, sau Nadal – Tsitsipas, la Barcelona), dar și meciuri memorabile în toiul turneelor, precum Alcaraz – Tsitsipas sau Fernandez – Svitolina. 

22. Anul greu, diferit, al Simonei

Pentru prima oară din 2012 încoace, Simona Halep nu a reușit să mai câștige un titlu WTA, o cifră care de una singură ne dă o imagine despre cât de mari sunt așteptările pe care însăși Simona le-a setat cu tenisul ei glorios, cu performanțele ieșite din comun pentru tenisul românesc. A fost un an cu necazuri on-court: accidentări în serie, puține meciuri, turnee mari ratate (RG, Wimbledon, JO) și o ieșire istorică din Top 10, la care s-a adăugat o despărțire neplanificată de Darren Cahill. Dar off-court a fost invers, un an cu multe bucurii personale și multe învățăminte. Resetată pe final de 2021 – când a reușit, totuși, să-și asigure rămânerea în Top 20 – Simona intră, din 2022, într-o etapă în care devine periculoasă prin simplul fapt că nu are absolut nimic de pierdut; are în schimb, o motivație reînoită și o experiență – de teren și de viață – mult îmbogățită. 

21. US Open

După multe ediții mai degrabă sub așteptări, în care a plătit prețul de a fi ultimul Slam al unor sezoane tot mai încărcate, US Open a explodat de nicăieri cu una dintre cele mai bune ediții de Grand Slam din memoria recentă. Aproape că n-a fost zi fără un meci frumos sau din cale afară de bun, fără vreo răsturnare dramatică de scor sau fără vreun rezultat cu semnificații. Printre repere: explozia la nivel înalt a lui Carlos Alcaraz, care l-a învins într-unul din meciurile anului pe Stefanos Tsitsipas, surprizele de pe tablourile fetelor sau aparițiile aproape în oglindă ale Emmei Raducanu, respectiv Leylah Fernandez, care s-au urmat una pe alta până în finală. De departe, cel mai reușit Slam din ultimii ani. Jos pălăria de data asta, NY!   

20. Momentul lui Djokovic de la Tokyo

Înainte să piardă la New York, defilarea lui Novak Djokovic a cunoscut primul mare eșec la Tokyo, unde sârbul a pierdut – neașteptat de clar – în semifinala cu Alexander Zverev. La acel moment, Djokovic avea trei titluri de Grand Slam în cont și vorbea, fără să se ferească, despre obiectivul de a câștiga și aurul olimpic în Japonia. Severitatea acelui eșec a fost poate mai mare decât a fost ea înțeleasă la acel moment și e de discutat dacă nu cumva ea a jucat un rol important în ceea ce avea să urmeze pentru Nole mai târziu, la NY. 

19. Winners Open

2021 a fost anul reușitelor din punct de vedere organizatoric pentru tenisul românesc, o surpriză de proporții la care nu ne așteptam la începputul sezonului, când știam că vom pierde un turneu, nu că vom avea parte de două. Winners Open a fost aperitivul: un turneu excelent organizat, care a primit doar laude din toate direcțiile, mai ales din cele importante (WTA și jucătoare) și care s-a dovedit util și pentru jucătoarele din România, care au primit câteva oportunități importante. O reușită din toate punctele de vedere, cu atât mai remarcabilă cu cât execuția turneului a fost făcută în condiții de pandemie și într-un timp foarte restrâns. 

18. Transylvania Open

Dacă Winners Open a fost foarte bun, Transylvania Open a fost extraordinar de bun. Beneficiind de condițiile excelente de la BT Arena și de un timing și mai bun în calendar (aproape ideal), turneul a atras un line-up nemaipomenit, care a rămas oricum foarte tare chiar și în condițiile retragerilor de ultim moment. Încă o dată, a fost vorba de o reușită pe linie, de la infrastructură (remodelarea BT Arena) la comunicare, din nou în condiții de contratimp. Cu o imagine excelentă după prima ediție, Transylvania Open va rămâne în circuit și de la anul, un premiu meritat de echipa organizatorică de la Cluj, și un bonus de imagine pentru tot tenisul românesc. 

17. Momentul Osaka la RG

Sezonul lui Naomi Osaka a cunoscut însă o turnură imprevizibilă după ce la Roland-Garros s-a retras din turneu pentru a-și proteja sănătatea mintală. Mai apoi, ea s-a retras și de la Wimbledon și a revenit pentru scurtă durată pe hard, ratând însă obiectivele JO și USO. Asta înseamnă că japoneza a jucat doar cinci meciuri din iunie până la finalul anului. Mult mai important însă, decizia lui Naomi a deschis o discuție largă despre ce înseamnă și modurile în care ajunge să fie pusă în pericol sănătatea mintală a sportivilor de înaltă performanță și, mai ales, cât de complexe sunt toate nuanțele acestei discuții. Ceea ce, în rezumat, e un câștig pentru toate părțile implicate. 

16. Mental health

2021 a fost anul în care mental health a devenit un subiect de prim-plan și în tenis. E oarecum surprinzător că, într-un sport care se mândrește adesea cu importanța pe care o joacă tăria mentală în stabilirea câștigătorilor celor mai mari turnee, a durat atât de mult timp până să se discute cu mai multă deschidere și despre efectele inverse, cele negative. Dar orice drum e bun câtă vreme duce la o destinație folositoare; la început de 2022 auzim mai des despre jucători care își iau timp pentru a-și pune emoțiile și mintea în ordine (cel mai recent caz, cel al Biancăi Andreescu), iar cele două circuite se ocupă mult mai atent – cu inițiative și programe – de acest aspect neglijat până acum.  

15. Titlurile românilor

În 2021, românii și româncele din circuit au impresionat iar, reușind un bilanț solid de titluri și de finale în circuitele ATP și WTA, câteva dintre ele reușite în premieră. Ne-am bucurat de opt titluri WTA și ATP (simplu și dublu), la care s-au adăugat alte 12 finale. 

Iată cifrele din anii precedenți: în 2013, anul în care cifrele au început să crească, bilanțul titluri / finale (ATP și WTA, simplu + dublu) a fost 13-6. În 2014, an foarte prolific, recolta a fost foarte bogată: 19-10. În 2015: 10 titluri și 18 finale. În 2016 am avut 13 titluri și 10 finale. În 2017 ne-am bucurat de 11 titluri și 8 finale. În 2018, am numărat 10 titluri și 13 finale ATP și WTA, iar în 2019 am avut 6 titluri și 7 finale. În 2020, anul întrerupt de pandemie, cifrele au coborât și ele: 7-2.

14. Leylah Fernandez

Fostă câștigătoare la RG la junioare, Leylah Fernandez avea deja destui fani importanți – incluzând-o aici și pe Simona Halep. Dar traseul ei de la US Open a bătut orice imaginație. Pe rând, canadianca le-a eliminat pe Osaka, Kerber, Svitolina și Sabalenka – toate, victorii grele, consistente, cu multe reveniri spectaculoase, contra unor jucătoare experimentate, cu stiluri diferite. Victoriile au dus-o în prima finală de Slam a carierei, pe care a pierdut-o la o altă senzație a acestui US Open, în ceea ce a fost cel mai neașteptat și refreshing episod de tenis al anului. Dar Fernandez s-a consacrat deja drept una dintre cele mai interesant de urmărit jucătoare ale noii generații. 

13. Osaka la AO

Înainte ca sezonul ei să capete o direcție neașteptată, Naomi Osaka a dat dovedit încă o dată de ce este o jucătoare extraordinară pentru turneele mari de hard. La Melbourne, Naomi a câștigat al patrulea ei titlu de Grand Slam dominând cu autoritate un tablou încărcat, pe un traseu greu, pe care a avut de gestionat o Muguruza în formă maximă, un meci complicat cu Serena Williams sau o finală în care avea totul de pierdut cu revelația Jen Brady. 

12. Djokovic la AO

Djokovic a început sezonul 2021 dând impresia că va fi imposibil de atins, iar felul în care a trecut din nou prin tabloul unui Australian Open altminteri dificil de jucat – cu toate restricțiile și tensiunea premergătoare, când cu public, când fără – a impresionat. Daniil Medvedev, considerat o opoziție pe măsura sârbului, nu a contat în finală, iar anul lui Nole începea înfricoșător pentru restul circuitului. 

11. Finala USO

Ce-i mai mare? Titlul lui Medvedev sau faptul că Djokovic a pierdut această finală? Care-i unghiul corect din care trebuie privită această finală? Ținând cont de cum a evoluat sezonul 2021, aproape că e greu să nu vezi lucrurile din perspectiva lui Novak. Dar triumful lui Medvedev, care a devenit astfel primul jucător al generației sale ce triumfă într-un turneu de Grand Slam, a impresionat. La fel cum au făcut-o și lacrimile lui Djokovic, stors de toate puterile fizice și mentale după un maraton de meciuri sub o presiune imensă. Și relația lui tensionată cu publicul de la NY s-a schimbat în acel moment. Abia când a clacat, începând să plângă, Djokovic a fost luat în brațe de audiența de pe Ashe. 

10. Jaqueline Cristian

De data asta, n-a mai fost o alarmă falsă; Jaqueline Cristian a decolat cu adevărat, reușind o serie de rezultate importante atât în prima parte a sezonului, cât mai ales în ultima, când a jucat prima ei finală a carierei. Intrarea în Top 100 WTA s-a simțit ca o realizare naturală, inevitabilă, dar mai important decât asta este progresul făcut de Jaq pe toate planurile, fizic, tehnic, mental. În 2022 ea va fi una dintre jucătoarele de privit.

9. Retragerea lui Horia Tecău

În 2021 am aflat că se încheie cariera lui Horia Tecău, unul dintre cele mai importante nume din istoria tenisului masculin. Horia și-a ales momentul și modul în care să-și anunțe decizia cu multă decență și simplitate, evitând să atragă prea mult atenția asupra lui. Retragerea lui e o pierdere uriașă pentru tenisul românesc, din perspectiva a ce se întâmplă pe teren, dar Horia va rămâne aproape sigur implicat într-o formă sau alta în acest sport. În 2022 îl vom mai vedea cel puțin o dată, alături de echipa de Cupa Davis a României.

8. Gabriela Ruse

E timpul pentru noua generație, spunea acum câțiva ani Gabriela Ruse, dar i-a luat și ei câțiva ani buni să conștientizeze importanța acestei afirmații. Și, mai ales, să-și conștientizeze potențialul și calitățile. A făcut asta în 2021, după ce, cum chiar ea a povestit, a atins mai întâi pragul de jos. După ce s-a desprins de la sol, Gabi a decolat impresionant; seria ei de rezultate din vara lui 2021, când a reușit primul titlu al carierei, a mai jucat o finală și a intrat în Top 100, a fost de natură să entuziasmeze. Restul sezonului a jucat mai mult rol de acomodare la noile realități. Odată această ajustare făcută, e de așteptat să o găsim pe Gabi printre cele mai interesante jucătoare ale sezonului 2022. 

7. Peng Shuai

Poate cel mai important episod al anului în tenis, în afara terenului. Situația lui Shuai Peng – o jucătoare a cărei integritate fizică a fost pusă sub semnul întrebării după ce a postat în social media detalii dificile despre viața ei privată – a ajuns un episod cu implicații în politica globală, elocvent din multiple puncte de vedere despre lumea în care trăim. Adesea într-o bulă, tenisul nu putea fi ferit la nesfârșit de astfel de consecințe. O situație cu un final neclar, dar cu puține posibilități de evoluție ideale pentru toate părțile implicate.

6. Moralitatea WTA

Cazul Peng a oferit și poate cea mai impresionantă decizie pe care a luat-o vreo organizație sportivă în memoria recentă. WTA și-a pus sub risc propria sănătate financiară, alegând să iasă cu totul din China drept răspuns la situația în care se găsește Peng Shuai. O decizie fără un precedent la asemenea înălțime, care a atras aprecieri din aproape toate direcțiile și care va avea implicații pe plan sportiv și economic greu de anticipat. 

5. Djokovic la Wimbledon

Prin comparație cu celelalte titluri ale lui din 2021, Wimbledon a părut aproape prea ușor. În niciun moment n-a fost Djokovic într-un pericol real să nu câștige titlul la revenirea tenisului la Wimbledon, după un an de pauză. Novak a executat perfect planul de joc de fiecare dată și a plecat din UK cu titlul 20 de Grand Slam, cel care l-a adus pe aceeași treaptă cu marii lui rivali. A fost un Slam în care sonoritatea cifrei pe care o reprezintă trofeul bate în importanță câștigarea lui.

4. Barty la Wimbledon

Campioană la Wimbledon, Ashleigh Barty și-a consolidat, cu un al doilea titlu de Grand Slam al carierei, atât reputația, cât și imaginea de lider incontestabil al tenisului feminin actual, atât on-court, cât și off-court. Pe lângă victoriile și titlurile obținute în acest sezon, a impresionat, de asemenea, și efortul considerabil făcut de Ash, care a plecat de acasă după AO și s-a mai întors după USO, perioadă pe care a petrecut-o mereu pe drumuri, mereu în competiție. Efortul a meritat: cinci titluri, dintre care un Slam și trei titluri WTA 1000, plus un record impresionant contra opoziției de top (14-1 vs Top 20). Lider al clasamentului WTA pentru al treilea an la rând, Barty se anunță în continuare jucătoarea de bătut și în 2022. 

3. Krejcikova la RG

Barbora Krejcikova nu e poate cea mai populară jucătoare din lume, dar în termeni pur sportivi, probabil că niciun alt rezultat din tenisul feminin al lui 2021 nu a fost mai impresionant decât titlul ei de la Roland-Garros. Pentru o jucătoare aproape fără experiență în turneele de Grand Slam de simplu, Krejcikova a făcut un turneu senzațional la Paris, în drum spre primul ei titlu de Slam și, dacă o ține așa, probabil nu singurul. Mai important, l-a confirmat în repetate rânduri în restul anului, ștergând repede etichetele despre o campioană întâmplătoare. Cu tot cu meciurile de dublu, unde a reușit de asemenea multe victorii importante, incluzând și dubla de la Paris, Barbora a jucat aproape 120 de meciuri în 2021, un efort impresionant. 

2. Emma Raducanu

Cea mai spectaculoasă poveste din tenis din ultimii ani. O jucătoare puțin cunoscută vine din colțurile clasamentului și ajunge în săptămâna a doua la Wimbledon. Apoi, aducând același tenis eficient și greu de contracarat, își obține pe teren locul pe tabloul US Open, după care leagă alte șapte victorii la rând, fără să piardă set, în drum spre titlu. Toate astea, înainte să reușească prima ei victorie într-un turneu WTA, pentru care a mai avut de așteptat câteva săptămâni. Traiectoria ei a mai pierdut un pic din elan ulterior, dar asta-i complet explicabil, iar partea de sezon de după USO n-ar trebui să aibă vreo relevanță în imaginea de ansamblu. Va fi însă mult mai interesant de văzut cum va gestiona Emma presiunea imensă și inevitabilă care va urma în anii următori. 

1. Djokovic la RG

Într-un an în care Novak Djokovic a reușit o sumedenie de rezultate și recorduri extraordinare, e greu să-l alegi pe cel mai mare dintre toate. E un titlu? Săptămânile petrecute pe locul 1? Faptul că e din nou lider la finalul sezonului? Însă titlul câștigat la Paris se desprinde de restul. Pentru că RG i-a fost mereu mai dificil de câștigat lui Nole, pentru că aici l-a învins pe un Nadal aproape de vârful puterilor în drum spre titlu, pentru toate acele reveniri spectaculoase, incluzând-o și pe cea din finală. Și pentru că abia după ce a câștigat Roland-Garros a început să devină cu adevărat plauzibil gândul unui Grand Slam. Că nu l-a reușit, în cele din urmă, contează prea puțin.  

*

La final, o recapitulare a locurilor 1 în acest clasament al Treizecizero, de-a lungul celor 9 ediții anterioare.

În 2011, am avut “Lovitura” – that forehand al lui Djokovic – marele moment declanșator de energii care a schimbat destinul unei semifinale de US Open. În 2012, locul 1 a revenit momentului istoric în care Roger Federer a atins cota de 300 de săptămâni pe primul loc. În 2013, a venit rândul lui Rafa Nadal să ocupe locul 1, cu revenirea pe locul 1 și anul său excepțional. În 2014, am trăit alt tip de istorie: o româncă a ajuns într-o finală de Grand Slam la simplu – Simona primea locul 1 pentru finala ei de la Roland Garros. În 2015 a fost Novak și sezonul său cu 3 Slamuri. În 2016, tot Novak și Grand Slamul său – sârbul deținea cele patru titluri de GS. În 2017, momentul anului în Top 30 al 30-0 era Simona Halep, care încheia pentru prima dată un sezon pe locul 1. În 2018, a fost primul Slam al Simonei.

Iar în 2019 a fost, firește, titlul de la Wimbledon.

În 2020, momentul de vârf a fost momentul în care tenisul a repornit după o pauză istorică.

*

2021 nu a adus rezolvarea tuturor problemelor pe care le-a creat 2020. A fost un an greu pentru noi toți, plin de încercări, plin de momente frustrante. Dar așa cum tenisul ne-a învățat de atâtea ori, după fiecare meci pierdut, există o nouă oportunitate de a juca mai bine. În fiecare moment greu este o lecție. Dar, câtă vreme dăm tot ce avem mai bun, totul e posibil.

Ca de fiecare dată, e un privilegiu să scriem pentru voi, pe Treizecizero, pe Lead și în toate proiectele noastre. Vă mulțumim mult că ne citiți și ne susțineți, sprijinul vostru înseamnă mult pentru noi. Ne reauzim la anul, cu alte texte și surprize!

La mulți ani! Să avem cu toții un an nou minunat, cu mult soare, în toate sensurile! Și să ne bucurăm împreună de 2022 și de tenis >:D<