Thiem este din nou zidul din calea lui Djokovic la Londra; Domi revine în finala ATP Finals

Reduceri spectaculoase în Shop! Pregătește-ți cadourile din timp. Beneficiază de discounturi drastice în 30-0 Shop, valabile până duminică, 22 noiembrie!

70 % discount la Socks. Folosește codul de voucher BF70
60 % discount la tricouri. Folosește codul de voucher BF60
30 % discount la bundle-uri și reviste. Folosește codul de voucher BF30.

Ca și anul trecut, Dominic Thiem a avut răspunsurile în fața lui Novak Djokovic în confruntarea lor de la ATP Finals.

Într-un meci mult diferit față de blockbusterul de anul trecut, dar care a ajuns, similar, în tiebreak în decisiv, austriacul s-a impus după aproape trei ore: 7-5, 6-7 (10), 7-6 (5) pentru Thiem, care se reîntoarce în finala Turneului Campionilor, devenind astfel primul jucător în ultimii patru ani care se califică în două finale la rând la ATP Finals. 

Ultimul jucător care a izbutit o astfel de performanță a fost chiar învinsul lui Thiem de astăzi, Novak Djokovic, prezent în finala ATP Finals an de an între 2012 și 2016. Nole a avut o șansă imensă astăzi în a-și trece în palmares încă o finală. Doar că, pentru al doilea an la rând, sârbul s-a văzut oprit de un Thiem inspirat și curajos când a contat cel mai mult, care a revenit de la 0-4 în tiebreak-ul setului decisiv, câștigând următoarele șase puncte consecutive. În 2019, victoria lui Thiem asupra lui Djokovic la ATP Finals a venit, de asemenea, după un tiebreak în decisiv, în care a fost condus tot cu 4-1. 

După finala jucată la Australian Open și titlul câștigat la US Open, Dominic Thiem se întoarce, așadar, într-o finală majoră, într-un turneu pe hard. Este ceva ce nu puțini anticipau în urmă cu doi ani, majoritatea se aștepta că cele mai mari rezultate ale lui Domi vor veni pe zgură. Sau, cel puțin, pe zgură va reuși să spargă gheața cu un titlu important. 

În ultimul an, Thiem a devenit jucătorul care i-a învins de cele mai multe ori pe Djokovic, Nadal și Federer, detaliu care, de asemenea, spune multe lucruri: începând cu 2019, Thiem l-a învins pe Djokovic în trei din cinci meciuri jucate, pe Nadal în trei din patru meciuri jucate și pe Federer de trei ori din tot atâtea meciuri. 

Revenind la meciul care i-a adus lui Thiem a treia finală în 2020 (Australian Open, US Open, ATP Finals), respectiv a 28-a a carierei, trebuie spus că, pe cât de dramatic și spectaculos a fost finalul de meci, pe atât de straniu a fost începutul, cu Djokovic servind cu aproape 118 km/h viteza pe serviciul doi și cu Thiem lovind fără intensitate și căutând mai mult să țină mingea în teren, în detrimentul accelerărilor.

Dar lucrurile n-aveau să rămână așa. În final, am ajuns până la urmă la un meci tipic acestor întâlniri între Nole și Domi: lung, spectaculos, solicitant, dur, cu multe reveniri și schimbări de scor. Un meci demn de o semifinală la un Turneu al Campionilor. 

Începutul ezitant și deloc strălucitor n-a fost neapărat o întâmplare. Atât Thiem, cât și Djokovic au știut și știu foarte bine că aceste întâlniri sunt un maraton în sine și nu o cursa rapidă. Ultimele lor șase meciuri au fost partide lungi, care au mers în trei sau cinci seturi, cu multe răsturnări de situație și cu senzația generală că indiferent de cum arată scorul, lucrurile se pot schimba rapid iar învingător poate fi oricare din cei doi. 

Într-o mare măsură, startul de meci a arătat a tatonare, bazată pe un efort bine dozat din partea ambilor: când a trebuit, au pus piciorul în prag și au furnizat calitate, dar fără a forța și fără a da impresia că depun niște eforturi suplimentare. Sau fără a se ajunge la un ritm sufocant. 

Doar că acest ritm fals – jucat în serii, ușor dezordonat, fără a lega neapărat jocul și loviturile de o parte și de alta, – l-a avantajat pe Thiem, jucătorul mai agresiv, capabil să accelereze mai des și să preia controlul într-un raliu mai devreme decât adversarul. La Djokovic a fost invers: tipul ăsta de ritm ușor haotic și fragmentat i-a redus semnificativ rapiditatea în execuții, ajungând să alterneze și să își piardă coerența în joc. Practic, sârbul n-a avut continuitate, n-a intrat în acea ,,zonă” a sa în care dictează, schimbă direcțiile nonșalant, își copleșește adversarul prin precizie. E drept, ar fi putut ieși din acest ritm, dar faptul că a condus aproape tot setul, a fost, probabil, un indiciu suficient de bun că face bine ceea ce face. 

În realitate n-a fost însă așa. La primul semn de slăbiciune, respectiv la prima minge de break înfruntată, Nole a cedat, iar Thiem, ajuns la 6-5, a închis setul cu un game autoritar, așa cum au fost toate serviciile sale în acest set, unul în care a pierdut doar trei puncte pe primul serviciu și nu a înfruntat vreun break point.  

Abia din setul doi, Novak a părut că încercă să schimbe ceva. Întâi, a ajustat în raliurile medii. A renunțat la mingile neutre și a pedepsit cam orice minge mai scurtă; a încercat să își construiască atacuri pe care să le finalizeze cu veniri la fileu. Lucrurile acestea l-au transformat în jucătorul care face și desface, își deschide terenul cu ușurință și presează ori de câte ori are ocazia, adică ceva ce nu s-a întâmplat în primul set decât foarte rar. 

În felul acesta, sârbul a rămas în față, a reușit să ajungă inclusiv la două mingi de set la 6-5 în setul doi (salvate de Domi), a întors tiebreak-ul, revenind de la 0-2, și a salvat patru mingi de meci pentru a duce meciul în decisiv. În acest tiebreak s-a jucat, probabil, cel mai frumos tenis al acestei semifinale, însă Thiem are, cu siguranță, multe lucruri să-și reproșeze – chiar dacă, în cele din urmă, a ieșit învingător. 

Primul lucru pe care austriacul ar trebui să și-l reproșeze e greșeala ușoară de la 2-0, urmată apoi de alte trei puncte pierdute la rând. Al doilea e mingea de meci ratată la 6-5 cu o dublă greșeală. Apoi sunt celelalte două mingi de meci, pe care le-a lăsat să-i scape mult prea ușor. 

Ce nu-și poate reproșa Domi e mingea de meci de la 10-9; maniera în care Djokovic și-a construit atacul și a accelerat apoi cu forehandul în lung de linie a fost pur și simplu ceva la care austriacul n-avea cum să riposteze în vreun fel. 

De altfel, Djokovic a făcut ce face atât de bine de atâția ani: în situații de criză, rezistă, produce ceva cu care să rămână în viață, trece cu bine de momentul greu și apoi nu se mai uită în urmă. E suficient să îi oferi o șansă minusculă – ceea ce Thiem a făcut în trei rânduri – pentru a se agăța și a reveni într-un meci. 

Cu toate astea, oportunitățile irosite nu l-au copleșit pe Thiem. A pierdut setul doi, deși a avut șanse de a închide partida în două seturi, dar mental nu s-a simțit vreo scădere la el. Și-a văzut în continuare de planul său, a lăsat în spate ce s-a întâmplat în tiebreak și a luat-o de la capăt, iar în setul al treilea, nivelul tenisului său a crescut și mai mult. Asta s-a reflectat, în primul rând, în scor: Djokovic nu s-a putut atinge de serviciul austriacului și a avut câteva emoții pe propriul serviciu atât la 4-5, cât și la 5-6. 

Am ajuns din nou în tiebreak, unde startul i-a aparținut sârbului, dar finalul a fost al lui Dominic. Novak a început furibund, cu patru puncte câștigate la rând, iar Thiem a răspuns cu alte șase, pe fondul unui joc care nu i-a oferit nicio opțiune de salvare adversarului său, lucru confirmat și de Nole, la scurt timp după meci. ,,Trebuie să-mi scot pălăria în fața lui și să îl felicit. De fapt, eu nu am jucat rău și nu am făcut nimic greșit de la 4-0 încolo, dar felul în care a lovit și în care a jucat, zdrobind totul, a fost impresionant. Ceea ce el a făcut de la 4-0 a fost ireal. Nu cred că am jucat deloc slab”, a spus Djokovic. 

Felul în care acest meci s-a desfășurat, dar mai ales modul în care Thiem s-a resetat după pierderea setului doi reprezintă, probabil, una dintre cele mai clare dovezi ale progresului austriacului la nivel mental. Am mai vorbit despre asta și după meciul cu Nadal, însă această victorie obținută azi după o revenire de la 0-4 la 6-4 în tie-break-ul setului decisiv, într-un meci cu Djokovic, după ce anterior, în tie-break-ul setului doi, ratase o minge de meci cu o dublă greșeală (patru la total) este o confirmare importantă a ceea ce Dominic a devenit în tenis. 

Thiem nu mai e doar un jucător foarte bun, care se descurcă grozav pe zgură și lovește năprasnic. Thiem e jucătorul care s-a maturizat incredibil, care și-a descoperit identitatea ca jucător și care arată și evoluează ca un campion de Grand Slam: uită rapid momentele dificile, le lasă în spate și se concentrează pe ceea ce urmează, nu arată semne de vulnerabilitate oricât de greu i-ar fi și nu îi e teamă să fie curajos în momente dificile. 

Cât despre Djokovic, liderul mondial rămâne iarăși fără titlu la Londra, o traiectorie interesantă a performanțelor sale în ultimii ani la un turneu care obișnuia să se numere printre specialitățile sale, dar la care nu a mai putut aduce un nivel înalt în ultimii patru ani. Sezonul lui Nole rămâne, însă, unul, foarte bun, cu doar patru înfrângeri și cu un titlu de Grand Slam. El privește cu încredere spre startul noii stagiuni; dacă Openul Australian va putea porni conform programării, sârbul va fi, ca de obicei, principalul favorit la un nou titlu.

https://twitter.com/atptour/status/1330196734870511629?s=20