Tenisul nu trece neobservat la Tokyo. Între misiunea lui Naomi și cursa nebunească a lui Novak, tenisul ține capul de afiș

🔹 Cum arată sferturile teoretice la masculin: Djokovic vs Rublev, Zverev vs Hurkacz, Schwartzman vs Tsitsipas, Carreno vs Medvedev.

🔹 Cum arată sferturile teoretice la feminin: Barty vs Krejcikova, Sabalenka vs Muguruza, Pliskova vs Svitolina, Swiatek vs Osaka.

🔹 Naomi Osaka revine pe teren într-o situație fără precedent: joacă pentru aur pe teren propriu, într-un context în care este, de facto, imaginea acestor Jocuri în Japonia.

🔹 Novak Djokovic își continuă cursa lui istorică către un Golden Slam incredibil.

🔹 Într-un turneu cu multe absențe, tenisul păstrează, totuși, două dintre cele mai captivante subiecte ale acestor Jocuri Olimpice.

Tenisul a avut o relație tumultoasă în ultimele luni cu Jocurile Olimpice. Încet, eforturile intense de calificare au fost înlocuite cu zeci de retrageri, multe dintre ele ale unor nume cu mare greutate – absențe care i-au făcut pe mulți să pună în discuție însuși rostul tenisului în programul olimpic, în contextul diferențelor majore dintre felul în care este organizat acest sport față de majoritatea celor olimpice. Au spus mulți că tenisul are pur și simplu mize mai mari.

Însă acest lucru nu e valabil pentru toată lumea. Iar acum, cu câteva ore înainte de startul tablourilor olimpice, toți acești nori gri sunt dați în spate și înlocuiți cu bucuria și emoția prezenței la Tokyo, cea care contează cel mai mult pentru cei care au reușit să ajungă acolo.

În plus, cu Jocurile oficial deschise, tot tenisul dă, de fapt, două dintre cele mai importante subiecte ale competițiilor de la Tokyo. Unul e reprezentatat de Naomi Osaka, devenită la propriu fața Jocurilor, după ce oficialii au desemnat-o să fie persoana care aprinde flacăra la ceremonia de deschidere – un moment istoric, care transcende tenisul și care aduce sportul nostru în atenția întregii lumi. Al doilea îl reprezintă misiunea lui Novak Djokovic, care vrea să își continue cursa către Golden Slam, de asemenea o situație care atrage atenția și celor care nu urmăresc tenisul zi cu zi. Ar fi o reușită istorică pentru Novak, care e acum la doar 13 victorii distanță de o performanță formidabilă.

Sunt două subiecte care vor domina fără îndoială discuțiile din jurul celor două turnee de simplu, câtă vreme cei doi vor fi în cursa pentru medalia de aur. Dar dacă Naomi are cel puțin o rivală pe măsura ei, Novak pare într-o cursă cu el însuși.

Româncele

Pentru fanii români ar fi trebuit să fie un turneu-sărbătoare, în care am fi sperat la medalia de aur prin Simona Halep, una dintre favoritele certe la titlu, în cazul în care ar fi putut participa, și ar fi trebuit să avem cât mai multe alte prezențe pe toate tablourile. Aveam astfel șanse la o medalie olimpică pentru a doua ediție consecutivă a Jocurilor, după argintul dramatic reușit de Horia Tecău și Florin Mergea în 2016.

Într-un final, realitatea din teren a fost alta, și suntem bucuroși să avem trei reprezentante pe două tablouri.

Mihaela Buzărnescu va debuta la Jocurile Olimpice la simplu, contra lui Alison Riske, iar Raluca Olaru și Monica Niculescu fac din nou pereche pentru a reprezenta România pe tabloul feminin de dublu.

Mihaela n-a picat rău în primul tur, pentru că Riske e într-un picaj serios de ceva timp, departe de forma pe care o atinsese pre-pandemie, în vreme ce românca e într-o creștere în ultimele săptămâni. Miki are și avantajul, deloc neglijabil, al unei victorii în unica întâlnire anterioară – venită nu într-o fază oarecare, ci într-un sfert de finală de la Hobart, jucat în 2018. În plus, românca a spus că se simte bine la Tokyo și că are un feeling bun pe terenuri, în contextul unor victorii anterioare obținute în capitala Japoniei.

Raluca și Monica n-au fost neapărat la fel de norocoase, pentru că ele le-au primit pe favoritele 5, surorile Chan, două jucătoare mai mult decât redutabile. Dar același lucru se poate spune și în sens invers; nici pentru Chan/Chan nu e deloc o tragere ușoară, contra a două jucătoare cu multă experiență, trecute prin meciuri grele.

Chan/Chan au făcut sferturi la Wimbledon, cel mai bun rezultat al lor în acest sezon, dar per total anul lor nu se compară cu cel mai recent sezon bun al lor, 2019. Ceea ce lasă acest meci deschis oricărui rezultat.

Tabloul feminin: Barty vs Osaka

Plecăm de la premisa că realitățile din circuit, deși cât se poate de relevante, nu e neapărat necesar să se aplice și la Jocuri. Am văzut asta foarte bine la Rio, unde traseul din altă lume prins de Monica Puig a dus-o pe aceasta direct către aur. A fost un titlu meritat, pentru că Puig a fost unplayable pe durata acelui turneu, dar el n-a putut fi nici anunțat, nici replicat în vreun fel în circuit, unde jucătoarea portoricană s-a găsit apăsată de efectele gloriei dobândite după aurul de la Rio.

Și atunci, la ce ne putem aștepta? Până acum, sezonul din WTA a oscilat între previzibil și suprize. În ciuda preconcepțiilor despre surprizele numeroase din WTA, avem o consolidare la vârf. Slamurile câștigate de Osaka și Barty la AO, respectiv Wimbledon indică spre o întărire și clarificare a elitei dominante în circuitul feminin. Am avut și neașteptat, vezi titlul reușit de Krejcikova la RG, însă Parisul a fost mereu teritoriu prielnic pentru campioane neașteptate; de asemenea, Barbora deja confirmă acel titlu și se anunță o viitoare jucătoare de Top 10.

În contextul în care se joacă acest turneu olimpic, există argumente și pentru previzibil, și pentru surprize. Lipsesc nume mari de pe tablou, începând cu Simona Halep și continuând cu Bianca Andreescu sau Serena Williams, dar sunt prezente toate cele trei campioane de Slam de anul acesta amintite. În particular, atenția tuturor e concentrată pe Ashleigh Barty și pe Naomi Osaka, al căror duel de la distanță din circuit domină WTA-ul în acest moment.

Barty vine după titlul de la Wimbledon, al doilea Slam al carierei, cu care și-a consolidat poziția de lider, după ce japoneza, care este campioană en-titre a două Slamuri, se apropiase periculos. La rândul ei, Naomi revine pe teren pentru prima dată de la retragerea de la Roland-Garros, și are de gestionat – pe lângă lipsa de meciuri și un nivel incert – și presiunea imensă, ireplicabilă, a așteptărilor unei țări întregi. E greu de înțeles de la distanță ce impact are Naomi în Japonia, dar ne dă o idee decizia organizatorilor de a o desemna drept sportiva care aprinde flacăra olimpică, decizie păzită ca pe un secret de stat până în ultim moment. După această onoare, Naomi va face tot posibilul să câștige aurul, și va fi interesant de urmărit cum va răspunde acestei provocări masive.

Favorită 1, Ash Barty a fost recompensată deja pentru felul în care și-a structurat prioritățile anul acesta (Wimbledon și JO), și dacă s-a recuperat după Londra, n-are motive să nu spere într-o medalie aici. Are adversare tari pe partea ei de tablou – Sabalenka, Krejcikova, Muguruza – dar pe toate le-a învins deja în meciuri importante.

Pe partea ei de tablou, Naomi Osaka e ceva mai ferită de jucătoare în formă, dar asta nu înseamnă că lipsesc pericolele. Iga Swiatek e acolo, Sakkari sau Brady pot fi foarte greu de bătut pe hard, iar o surpriză tip Puig poate sări de oriunde.

Tabloul masculin: Djokovic vs toată lumea

Pe tabloul masculin, absențele sunt și mai sonore și mai numeroase și e suficient să-i menționăm pe Roger Federer și Rafael Nadal. Însă asta nu ar trebui să știrbească din farmecul aventurii lui Novak Djokovic, cel care caută să câștige și aurul olimpic, după ce a triumfat la Australian Open, Roland-Garros și Wimbledon în acest sezon. Asta l-ar pune în grafic să repete performanța reușită de Steffi Graf la Seul, în 1988.

E lesne de înțeles de ce un Golden Slam – adică aurul olimpic, plus toate cele patru Slamuri, toate câștigate în același an calendaristic – e o performanță așa de dificilă. Unu la mână, ai o șansă la patru ani la aurul olimpic. Iar despre câștigarea a patru Slamuri, de unde să începem? Pentru majoritatea covârșitoare a celor mai buni tenismeni din lume, este o sarcină aproape imposibilă să câștige un Grand Slam. În carieră. E un mod de a înțelege cât de absurd este să avem trei jucători în activitate care au câștigat câte 20 de Slamuri. Și cât de ieșit din comun e ceea ce încearcă Novak.

Îl va putea opri cineva? Djokovic pare mai degrabă într-o cursă contra lui însuși, pentru că circuitul masculin e într-un punct în care nu poate propune soluții reale pentru un antidot la Djokovic. Există eventualitatea Medvedev, care nu poate fi neglijată pe hard. Însă în proximitatea unui astfel de succes istoric, la o competiție unde reprezintă Serbia (ceea ce-l motivează și mai mult) și unde pare să se simtă grozav în pielea lui și în adulația generală, Novak pare aproape intangibil. Unde mai pui că lipsește Juan Martin Del Potro din turneu, omul care l-a învins nu o dată, ci de două ori la Jocurile Olimpice, eliminându-l atât la Londra 2012, cât și la Rio 2016.

În lipsa forehandului devastator al lui Juan Martin, actualmente revenit la antrenamente, Djokovic trebuie să se preocupe de Rublev, Zverev, Hurkacz și Karatsev pe partea lui de tablou.

Întors pe hardul său favorit, Daniil Medvedev e favorit mare pe partea de jos a tabloului, asta dacă va evita un eventual pas greșit într-un prim tur totuși complicat, cu mereu surprinzătorul Alexander Bublik. Altfel, Medvedev are un traseu în care doar Stefanos Tsitsipas e o amenințare, asta dacă grecul a depășit între timp mahmureala de după acea înfrângere dureroasă pentru el din finala RG.

Prezența aici a lui Andy Murray, dublu campion olimpic, dă o culoare aparte acestui turneu; Murray are însă o misiune tare dificilă în primul tur, cu Felix Auger-Aliassime.

Câștigătorii concursului organizat pe durata Wimbledon

3 x cărți Andrea Petkovic – Povestiri autobiografice: Între faimă și onoare se așterne întunericul (oferite de Pilot Books): Georgiana Jora, Diana Ilie, Cristina Man
2 x prosoape Wimbledon: Cristina Tomescu, Florin Giurgea
1 x abonament pe un an la 30-0+: Adrian Lupu
5 x vouchere 100 lei în 30-0 Shop: Emilia Romanescu, Cristiana Stroe, Ioana Georgescu, Ionut Toma, Diana Bunea