Talentul, acest cal nărăvaș. Lupta lui Nick Kyrgios este lupta tuturor oamenilor înzestrați
„Talentul este un cal pe care te trezești suit. Poți să înveți să-l călărești, te poate conduce el, sau te poate trânti la pământ. Totul se reduce la cât de bine reușești să-l controlezi.” Jerry Seinfeld, ”Comedians in Cars Getting Coffee”
N-am știut niciodată ce să cred despre tenisul lui Nick Kyrgios. Da, are un serviciu bombă, da, poate face suficiente winnere spectaculoase și își folosește forța loviturilor pentru a scoate exclamații de uimire de la comentatorii meciurilor. Însă am avut mereu o suspiciune că jocul său este alcătuit din mare parte din fum și oglinzi.
Asta nu pentru că nu știe să facă lucrurile complicate – nu, le știe foarte bine, voleuri delicate, scurte, loburi, tweenere – ci pentru că nu știe să le facă pe cele simple. Nu poți să supraviețuiești numai cu icre negre și șampanie. Îți trebuie și niște ciorbe cinstite și niște tocănițe. Dar după cum spunea Svetlana Kuznetsova, acest Confucius al tenisului, „lucrurile simple sunt deseori cele mai complicate”. Să stai în raliuri, să nu greșești lovituri de rutină, să plănuiești câteva lovituri în avans, să-ți adaptezi jocul în funcție de adversar, să pui capul jos când nu-ți merg armele mari și să continui să adaugi noi straturi jocului tău.
De fapt, dacă stau să mă gândesc, Nick Kyrgios joacă acum, la 23 de ani exact la fel cum juca la 18 ani. Nadal spunea în Australia că acesta a fost leitmotivul carierei sale: continua adăugare de eleme