Svitolina începe anul cu titlu, Federer triumfă în Cupa Hopman după 17 ani, două titluri pentru francezi

Anul trecut pe vremea asta, Elina Svitolina avea patru turnee WTA câștigate, toate de categoria Internațional; desprea ea se spunea că e o jucătoare solidă, dar nu excelentă, cu rezultate în turnee mici și fără prea multe șanse de a urca în liga mare a tenisului, din cauza jocului mult prea defensiv. În decurs de doar un an, Svitolina a urcat până pe locul 3 (și a avut și șanse de a urca pe locul 1), a câștigat 5 turnee anul trecut și e jucătoare cu cele mai multe victorii vs. top 10 obținute în 2017. Noul sezon o găsește în aceeași direcție: titlu câștigat la primul turneu al anului și deja două victorii bifate împotriva Top 10.

Fără să ofere spectacol sau dramă, finala de astăzi de la Brisbane, dintre Svitolina și Sasnovich a adus o premieră pentru turneul australian: Sasnovich a devenit prima jucătoare din istoria turneului care ajunge în finală venind din calificări. Acesta a fost, mai mult ca sigur, și unul dintre factorii pentru care meciul a curs doar într-o singură direcție. 6-2, 6-1 pentru Svitolina, într-un meci pe care l-a dominat cap-coadă, nu și-a pierdut niciodată serviciul, a avut 10 ași (!) și nu a dat nimic gratis. Ucraineanca a continuat același joc foarte solid arătat în semifinala cu Pliskova, când a revenit de la 0-4 în primul set. Aceleași retururi agresive și luate devreme, același joc curat, eficient și fără greșeli, la care Sasnovich nu a avut prea multe de făcut. Bielorusa s-a bazat pe jocul ofensiv, a încercat să o rănească lovind tare și plat, dar după 8 meciuri consecutive în tot atâtea zile, pentru ea a fost teribil de greu să găsească un echilibru între precizie și agresivitate.

La finalul meciului, Sasnovich și-a cerut scuze pentru cum a jucat și pentru că finala a fost atât de scurtă, dar după un asemenea traseu (4 dintre meciurile ei au avut nevoie de set decisiv) și cu o astfel de adversară în fața căreia trebuie să muncești pentru absolut fiecare punct, era dificil de sperat la mai mult.

Svitolina a vorbit mai mult despre cum a decurs pauza pentru ea; a spus că a avut un intersezon foarte greu în care a muncit mult și a căutat să se îmbunătățească la toate capitolele. ,,Pentru a fi un jucător foarte bun și consistent trebuie să lucrezi la toate aspectele jocului și să fii încrezătoare în toate părțile jocului tău”.

În ultima parte a anului trecut și în acest început de sezon, Svitolina arată ca o jucătoare care a găsit un echilibru perfect între defensivă și ofensivă, capabilă să producă lovituri câștigatoare când are nevoie, dar și să forțeze greșeala adversarelor cu un joc la siguranță. Meciurile cu Johanna Konta și Karolina Pliskova le-a întors tocmai pentru că a știut foarte bine când să apese pe accelerație, când să fie agresivă și când să joace la așteptare. Progresul cel mai vizibil însă, pare a fi la serviciu și retur. Atât astăzi, cât și în semifinala de ieri cu Pliskova, Elina a luat mingea devreme și din urcare la retur, reușind de mai multe ori să fie decisivă. Iar cu serviciul? În două din cele cinci meciuri jucate a reușit câte 10 ași/meci, terminând turneul cu 34 de ași.

La Auckland, celălalt turneu WTA aflat în desfășurare, finala va fi între Caroline Wozniacki și Julia Goerges, două dintre jucătoarele care își duc mai departe forma arătată anul trecut. Julia Goerges are acum o serie de 13 meciuri câștigate la rând, doar două seturi pierdute, iar în ultimele trei turnee la care a participat a reușit cel puțin finală. Pe când Wozniacki a ajuns la o serie de 9 meciuri câștigate și pentru prima dată din 2012 va fi cap de serie 2 la un Grand Slam. Una dintre cele două serii se va opri în finală, pentru calificarea unde ambele au trebuit să joace două meciuri într-o zi, după amânări repetate din cauza ploii. Julia Goerges a trecut în câte două seturi de Polona Hercog și de Su-Wei Hsieh, iar Wozniacki, de Sofia Kenin și Sachia Vickery; aceasta din urmă o eliminase în sferturi pe Agnieszka Radwanska cu 6-2, 6-2. Poloneza, căzută acum în top 30 după mai bine de 10 ani în care a fost o prezență constantă în top 10, continuă să navigheze în niște ape tulburi.

Și primele turneele masculine ale anului și-au stabilit deja finalele și campionii. La Doha, Gael Monfils a câștigat titlul după 6-2, 6-3 cu Andrey Rublev. E primul lui trofeu după mai bine de un an, al 7-lea titlu al carierei și, interesant, primul la Doha după trei finale pierdute (2006, 2012, 2014). Cu doar 14 turnee jucate anul trecut din cauza unor probleme la genunchi și ieșit în top 50, Monfils a ajuns pe tabloul principal la Doha în ultimul moment, grație unui wild card. Aici, traseul francezului nu a fost deloc ușor, dar asta și pentru că el și-a îngreunat mult situația.

După ce în primul tur a trecut în trei seturi de Paolo Lorenzi, în optimi, din dorința de a ajunge la o minge imposibilă în meciul cu Struff a alunecat și a părut că s-a accidentat destul de serios la piciorul drept. A dat multă vreme senzația era că urmează să se retragă, dar a reușit în cele din urmă să închidă meciul; nu înainte de a se accidenta iar în setul doi la același picior, din aceeași dorință de a ajunge la o minge imposibilă. În finala cu Rublev a arătat impecabil, însă. Nu a făcut nimic greșit, nu și-a pierdut niciodată serviciul și a jucat exact ce trebuie în fața rusului, care nu a făcut un meci deloc rău, probabil de aici și dezamăgirea lui de la final. Deși a fost în meci, deși a reușit în câteva rânduri să aibă o replică bună la jocul francezului, Rublev s-a ales la finalul zilei doar cu 5 game-uri.

Chiar și cu acest eșec, Rublev promite. Forehand-ul rusului e mult îmbunătățit, iar modul în care reușește să accelereze mai de fiecare dată e grozav. A reușit într-un timp relativ scurt să devină foarte puternic fizic, mai ales pe picioare, ceea ce îi pune în evidență calitățile pe care le are. Dar răbdarea îi joacă feste. Și astăzi Monfils exact asta a căutat; să-l facă să joace o minge în plus și să-l oblige să forțeze.

Tot un câștigător francez am avut și la Pune, în India. Gilles Simon, și el cu o serie de accidentări în ultima vreme și căzut până pe locul 89, a câștigat al 13-lea titlu al carierei, primul după o pauză de 3 ani. În finală, Simon a trecut în două seturi (7-6, 6-4) de Kevin Anderson.

La Brisbane, finala va fi între Nick Kyrgios și Ryan Harrison. Nick Kyrgios a trecut în trei seturi de Grigor Dimitrov, câștigătorul de anul trecut, într-un meci pe alocuri spectaculos și cu multă calitate, dar și cu multe greșeli ușoare. Aceasta este a 7-a finală a carierei pentru Nick și prima pe care o joacă în Australia. Și tot prima a fost și victoria obținută de australian în fața lui Dimitrov. După meci, Kyrgios spunea că a intrat meci știind că de data asta trebuie să facă ceva diferit pentru a-l învinge pe Grigor, la care pierduse ultimele două meciuri. Și s-a simțit că a intrat în meci cu un plan, dar a durat ceva până să-l pună în aplicare, iar asta l-a costat începutul de meci și mai apoi și primul set. În schimb, pe măsură ce s-a avansat în meci, Nick a început să dețină controlul raliurilor și să îi iasă retururile agresive. “Am intrat în meci cu gândul să nu-i dau prea mult ritm. Să vin în față, să fiu foarte agresiv, să returnez agresiv și să servesc tare.”

Dacă setul doi a mers foarte repede în direcția lui Kyrgios, setul decisiv a început echilibrat, s-a jucat foarte intens, iar în final diferența au făcut-o câteva retururi luate foarte repede ale australianului la 3-2, când a făcut break-ul. De acolo, break-ul obținut a fost suficient pentru a închide meciul, la adăpostul unui serviciu cu care a pierdut doar 5 (!) puncte în setul decisiv. Ryan Harrison, adversarul lui Nick din finală, a trecut în trei seturi de Alex de Minaur, într-o meci care părea la un moment dat pierdut, după ce a fost condus cu set și 5-3 în tiebreak-ul setului doi. Pentru american finala de mâine va fi a treia a carierei.

https://twitter.com/TennisTV/status/949491932429824000

La Cupa Hopman, echipa Elveției a reușit să câștige titlul după ce finala s-a decis în meciul de dublu mixt. Belinda Bencic, care pare într-o revenire de formă, a avut un aport imens la câștigarea meciului de mixt; a fost extrem de atentă la fiecare minge și a avut câteva serii de puncte jucate nemaipomenit în momentele importante. De altfel, break-ul reușit în primul set pe serviciul lui Zverev a venit după câteva retururi excelente ale Belindei. În meciurile de simplu, Angie Kerber, care nu a pierdut niciun meci și niciun set la Perth a trecut în două seturi, 6-4, 6-1 de Bencic. Iar Roger Federer, neînvins la rându-i toată săptămâna, l-a învins în trei seturi pe Sasha Zverev (6-7, 6-0, 6-2). E primul său succes în Cupa Hopman după 17 ani, atunci alături de Martina Hingis.

https://twitter.com/hopmancup/status/949662951547392006

https://twitter.com/rogerfederer/status/949650801638588416

***

Nou! Am lansat „Simona de păstrat”, un album foto.

Dedicat momentelor importante din cariera Simonei, albumul este tipărit în condiții grafice de calitate înaltă. Cu peste 140 de pagini cu cele mai bune imagini din cariera Simonei și drumul ei spre locul 1, „Simona de păstrat” este un cadou perfect pentru fanii Simonei și fanii tenisului.

Albumul este într-un tiraj limitat, așa că nu întârzia să-ți iei un exemplar de aici. 

În Shop sunt ultimele tricouri disponibile din 30-0 Onederful, tricourile care marchează un moment istoric: prima jucătoare din România clasată pe locul 1 în lume! 

Vezi detaliile și cumpără Onederful de AICI 

Vezi detaliile și cumpără Onederful Black de AICI